Care este miza noastră în alegerile parlamentare europene?

• Noul Parlament European va lua decizii importante pentru viitorul Europei

(Interviu cu domnul Vasile Puşcaş, ministrul Departamentului de

Afaceri Europene)

Reporter: Domnule Puşcaş, ne aflăm în pragul alegerilor parlamentare. Care este miza acestor alegeri pentru ţara noastră? Ce aşteptări avem de la acestea şi cum ar trebui să ne implicăm noi, ca cetăţeni?

Vasile Puşcaş: Pentru ţara noas­tră, activitatea reprezentanţilor noştri în cadrul Parlamentului European, în condiţiile în care este pentru prima dată când vor avea un mandat întreg, va fi enorm de dificilă, dar în acelaşi timp deosebit de importantă. Dincolo de faptul că, la ora actuală, mai bine de jumătate din legislaţia pe baza căreia noi operăm intern este stabilită la nivel european, deciziile care se vor lua în continuare vor afecta în mod direct România şi cetăţenii ei.

Drept exemplu, vă pot spune că în această perioadă se află în dezbateri pachetul de legiferare referitoare la sistemul financiar european şi internaţional. Acesta va fi, probabil, unul dintre primele elemente importante cu care se va confrunta viitorul Parlament.

Pentru a explica şi mai bine miza locală, aş spune că pe masa viitorului Parlament European se vor afla propuneri de modificare a Politicii Agricole Comune, a revizurii actualului exerciţiu bugetar, precum şi viitorul pachet financiar bugetar 2014-2020. Vor mai avea loc dezbateri şi modificări legislative vis-B-vis de politicile de coeziune şi dezvoltare teritorială, teme absolut esenţiale pentru viitorul nostru, nu foarte îndepărtat.

La nivel european, alegerile de la începutul lunii iunie, din acest an, sunt primele alegeri transnaţionale de o asemenea amploare din istorie, fiind pentru prima dată când spaţiul politic european are posibilitatea sa se exprime coerent.

Modul în care populaţia Uniunii Europene va răspunde acestor inovaţii din politica europeană depinde, în mod evident, şi de elita politică, dar în cea mai mare măsură de cetăţeni.

Mai mult, alegerile de la începutul lui iunie se desfăşoară pe fondul crizei internaţionale, de aceea, Parlamentul European care va rezulta din aceste alegeri va trebui să facă faţă unor provocări absolut noi şi să se comporte cu totul inovativ faţă de procesul schimbării care poate avea loc.

Modul în care Parlamentul European va avea capacitatea să răspundă acestor schimbări, modul în care acesta va reacţiona atât ca instituţie cât şi din postura de grupuri politice europene , va demonstra cetăţenilor europeni în ce măsură Uniunea Europeana reprezintă un spaţiu politic cu adevărat european sau inca doar un deziderat.

Reporter: Ulterior alegerilor parlamentare va avea loc desemnarea comisarilor europeni. Explicaţi-ne, vă rugăm, care este procedura şi care este miza noastră în această instituţie a Uniunii Europene.

Vasile Puşcaş: După finalizarea alegerilor parlamentare şi stabilirea raportului de forţe între partidele din Parlamentul European, se va încerca, pe cât posibil, un echilibru asemănător şi în Comisie, în aşa fel încât să nu se inducă o "încărcătură partidistă" Comisiei. Ulterior, se iniţiază procedura de numire a preşedintelui colegiului Comisiei, vot care aparţine Consiliului European, instituţie alcătuită din reprezentanţii statelor membre UE. Aşadar, decidenţii viitorului preşedinte al Comisiei Europene vor fi statele membre. Parlamentul European are rolul doar de a confirma preşedintele ales de Consiliu.

Pentru desemnarea comisarilor se aplică legislaţia încă în vigoare, Tratatul de la Nissa: o ţara - un comisar . Aceasta presupune, practic, că statele membre sunt cele care trebuie să îşi numească o listă de maxim trei candidaţi. Viitorul preşedinte al Comisiei Europene stabileste cele 27 de portofolii, câte unul pentru fiecare stat, şi, în funcţie de reprezentanţii propusi de statele membre, acesta încearcă să realizeze selecţia, desigur, impreuna tot cu statele membre.

Practic, începe o negociere, care reprezintă, de fapt, faza finală a desemnarii pentru postul de comisar. În realitate, statele membre, la nivel individual sau chiar şi în grup, negociază cu preşedintele Comisiei Europene, dar şi cu celelalte state membre. Astfel, în funcţie de rezultatele negocierilor, se stabileşte Colegiul Comisarilor. Ulterior, fiecare comisar trebuie validat de către Parlamentul European, în urma unei audieri în faţa unei comisii de specialitate.

Reporter: Ne puteţi spune mai multe despre cum anume se desfăşoară negocierile care se poartă pentru desemnarea comisarilor europeni?

Vasile Puşcaş: În prima fază au loc tatonări, care, în mod practic, încep cu aproape doi ani înainte de a se realiza negocierea finală. Apoi au loc discuţii între statele membre, între grupuri de state membre, în funcţie de priorităţile şi obiectivele fiecărei ţări. Practic, in faza în care ne aflăm acum, am putea spune că guvernele statelor membre au deja în "plic" numele candidatului sau a celor trei candidaţi pentru un portofoliu. Numărul acestora depinde de calitatea candidatilor propuşi. Este bine ca în cazul în care un candidat este foarte puternic şi potrivit pentru un portofoliu, să fie desemnat doar acela din partea unei ţări.

Reporter: Înţeleg că gradul de confidenţialitate privind acest subiect este destul de ridicat în cazul ţării noastre...

Vasile Puscaş: Sunt state membre care chiar au cerut să fie dezbătută candidatura pentru postul de comisar european în propriul Parlament. Sunt proceduri diferite de la ţară la ţară, care solicită o anumită transparenţă sau, dacă vreţi, o anumită negociere în spatele uşilor "capitonate".

Reporter: În cazul nostru în ce stadiu ne aflăm în privinţa negocierilor pentru acest post?

Vasile Puşcaş: Cred că şi România a pornit tatonările încă de anul trecut, încă din 2008, şi în 2009 au continuat, sunt absolut sigur, discuţiile la nivel bilateral şi la nivel comunitar.

Negocierile încep, de obicei, la nivel diplomatic, după care intervine în discuţie primul ministru, ulterior preşedintele, în funcţie şi de atribuţiile constituţionale ale liderilor instituţiilor din fiecare stat membru.

Când porneşte o negociere se are în vedere obiectivul care este formulat in functie de interesul pe care îl are fiecare parte din procesul negocierii. Întotdeauna, negocierea se duce "de la minim la maxim", iar pe această aşa-zisă curbă a negocierii, eşti nevoit, câteodată, să aduci variante de rezervă.

Reporter: Care ar fi variantele în cazul ţării noastre, la nivel de portofoliu?

Vasile Puşcaş: Cred că România este foarte interesată să aibă un portofoliu care să îi permită nu doar participarea la procesul decizional din Colegiul Comisarilor ci, mai ales, ofertarea unui brand, al unui obiectiv îndreptat spre o anumită politică europeană pe care România are interesul să îl susţină, repet, ca politică europeană, şi, bineînţeles, cu posibilitate de răsfrângere pozitivă asupra zonei în care este ţara şi asupra ţării.

Aceasta înseamnă şi o legislaţie pe care să o gestioneze şi finanţare pe care să o investească în proiecte sau în programe europene, etc. Dacă mă întrebaţi care ar fi portofoliul potrivit, eu, personal, aş spune că situaţiei în care este la această oră România i-ar fi, practic, foarte bine venit un portofoliu care să fie situat de la un nivel mediu in sus.

Reporter: Există vreo reglementare care interzice ca o ţară să deţină acelaşi portofoliu?

Vasile Puşcaş: De obicei acestea se schimbă si este recomandabil ca sa rămâna două mandate. Totuşi, ţara noastră nu a avut, practic, un mandat întreg, ci doar mai bine de doi ani. În ceea ce priveşte acest portofoliul pe care l-a gestionat până acum, doi ani şi jumătate, fiecare stat îşi joacă de la început cărţile. Ţările care au argumente şi care au capacitate de influenţare pot să modifice opţiunile chiar şi în timpul desfăşurării "jocului". Avem exemplul comisarului Franco Fratini, când a avut loc un aşa-zis schimb de portofolii între Franţa şi Italia.

Reporter: Dar reglementări în ceea ce priveşte respingerea unui comisar al unei ţări ce a întâmpinat probleme în domeniul corespunzător portofoliului pe care îl deţine? De exemplu, ţara noastră ar putea propune un comisar pentru Agricultură în condiţiile în care am avut probleme în acest domeniu în relaţia cu Uniunea Europeană?

Vasile Puşcaş: În general, candidatul unui stat membru este văzut ca un brand al acelei ţări. El este văzut pozitiv sau nu, în funcţie si de evoluţia acelui domeniu în ţara respectivă. Un comisar are nevoie de mult timp ca să dovedească anumite abilităţi individuale. De cele mai multe ori, atunci când se vorbeşte despre un astfel de reprezentant, se utilizează formularea: "comisarul desemnat de ţara X". Lucrul acesta arată cât se poate de clar că un stat membru, dacă are performanţe într-un domeniu, are o credibilitate foarte mare când se pune problema de a propune un comisar pentru acel domeniu. Acest element este esenţial în negociere. Pot să apară, într-adevăr, şi "surprize", generate de jocurile de interese intre statele membre.

Reporter: Cât de important este elementul de lobby în cadrul instituţiilor europene?

Vasile Puşcaş: Elementul de lobby este important atât în ceea ce priveşte Comisia Europeană şi chiar în ceea ce priveşte Consiliul European. "Lobby" înseamnă că pe lângă actorii tradiţionali ai jocului decizional, care înseamnă Comisia, state membre, Consiliul şi Parlamentul European, apar şi actorii non-guvernamentali, de la cei economici, corporaţii, grupuri financiare, ONG-uri, grupuri sociale, culturale, religioase, ş.a, care oferă un plus de informare şi expertiză spre instituţiile comunitare. La noi, elementul de lobby are, încă, o conotaţie de tip fanariot, şi îmi pare rău că este aşa. O să vă ofer ca exemplu chiar cazul Comisiei Europene, preluat după aceea şi de Parlamentul European şi de celelalte instituţii. După anii 2002-2003, Comisia a introdus obligativitatea evaluarilor de impact pentru orice propunere legislativă. Aceasta presupune evaluarea a trei componente: a serviciilor Comisiei, a grupului vizat de propunerea legislativa si o opinie independenta. Aceste trei elemente oferă o viziune mult mai clară iniţiatorului propunerii privind efectele propunerii legislative. Aşadar, nu este suficient doar să gândeşti o iniţiativă din perspectiva rezultatului final, ci trebuie să mergi cu predictibilitatea pe un teren cât se poate de concret, instituţional, legislativ şi real.

Reporter: Care este mesajul pe care doriţi să îl transmiteţi cetăţenilor înaintea alegerilor?

Vasile Puşcaş: Trebuie spus că este extraordinar de important modul în care este perceput un stat membru nou la primul contact cu instituţiile Uniunii Europene. Prima percepţie faţă de noi, cea din 2006-2007, trebuie să recunoaştem, nu a fost favorabilă. În aceste condiţii mi-aş dori foarte mult ca de data aceasta să arătăm că suntem în stare să ne maturizăm în timp, chiar dacă vorbim de timpul viitor, chiar dacă există semne de îndoială din partea unor state membre pentru momentul prezent.

Este extraordinar de important modul cum se argumentează de către partidele politice şi de către candidaţi pentru mobilizarea cetăţenilor la vot, prezenţa acestora la vot, şi, nu în ultimul rând, calitatea proiectelor din dezbaterea electorală cu acoperire de politică europeană.

Or, vreau să vă spun că şi o temă foarte locală poate să fie ridicată la rangul de interes european dacă acel candidat, dacă acel partid, dacă acele instituţii româneşti sunt într-adevăr determinate să susţină politici europene în România. Şi aceasta va fi concluzia finală a manierei în care ne vom prezenta noi la vot şi cum se va desfăşura campania electorală şi cum se va desfăşura votul: corectitudinea votului, comunicarea, transparenţa şi mai ales, respectarea principiilor democraţiei pluraliste europene.

Reporter: Vă mulţumesc!