Cât va mai continua farsa Monte dei Paschi?

Operaţiunea de salvare a celei mai vechi bănci din lume, Monte dei Paschi (BMPS), s-a transformat într-o farsă macabră.

După ce preţul acţiunilor a atins un minim istoric de 16 eurocenţi la începutul acestei luni, cotaţia BMPS a început să crească puternic de la mijlocul săptămânii trecute (vezi graficul).

Ieri acţiunile BMPS au crescut cu aproape 27%, pe fondul anunţării unui plan de restructurare, iar apoi s-au prăbuşit cu 23% şi au fost oprite o perioadă de la tranzacţionare.

Stefano Girola, un manager de active financiare din Elveţia, a declarat pentru Bloomberg că "acţiunile BMPS sunt cumpărate pe fondul speculaţiilor privind interesul noilor investitori".

Noul director executiv al băncii, Marco Morelli, a anunţat că vor fi închise 500 de sucursale până în 2019 şi vor fi eliminate 2.600 de locuri de muncă, iar Monte dei Paschi va ajunge la un profit de aproape un miliard de euro în 2018 şi 1,1 miliarde în 2019.

Bineînţeles că totul depinde de găsirea investitorilor interesaţi în preluarea unor titluri financiare "construite" din credite neperformante cu o valoare nominală de 28 de miliarde de euro şi a investitorilor care să contribuie cu 5 miliarde de euro la majorarea capitalului băncii. Planul de recapitalizare are deja câteva luni, însă conducerea instituţiei financiare se află tot în stadiul promisiunilor că vor fi găsiţi investitorii.

Presa italiană a contribuit la crearea unui climat de optimism şi a scris că fondurile suverane din Qatar, Abu Dhabi şi Kuweit ar fi interesate, dar publicaţiile Il Messaggero şi Corriere della Sera nu şi-au dezvăluit şi sursa informaţiilor. Credibilitatea acestora se află sub un mare semn de întrebare, în condiţiile în care lista "salvatorilor" include până şi Banca Populară a Chinei.

Pentru un broker din Milano, noul plan de restructurare "a fost primit bine de piaţă, dar o astfel de creştere a acţiunilor nu a fost justificată", conform declaraţiilor sale pentru Reuters, şi "era doar o chestiune de timp până când investitorii şi-au marcat profitul". Se pare că speculaţiile din jurul acţiunilor BMPS au rămas singurul motiv pentru care banca nu este decuplată de la aparate.

Dar cum este posibil aşa ceva, în condiţiile în care rata de adecvare a capitalului CET1 (Core Equity Tier 1) era de 11,5% la sfârşitul T3 2016 şi arăta că, teoretic, totul este bine? Răspunsul trebuie căutat în "miracolul" reprezentat de ponderile de risc utilizate pentru determinarea activelor ponderate la risc din bilanţul unei bănci.

Din păcate, BMPS este doar cel mai vizibil exemplu al prăpastiei dintre fantezie şi realitate în ceea ce priveşte situaţia băncilor din Europa.

Iar realitatea nu arată deloc bine pentru cea mai veche bancă din lume. Monte dei Paschi a prezentat ieri situaţia financiară din T3 2016, care s-a încheiat cu o pierdere netă de 1,15 miliarde de euro, pe fondul creşterii provizioanelor cu 1,3 miliarde de euro.

Veniturile totale au scăzut cu 7,4% faţă de trimestrul anterior, până la 1,073 miliarde de euro, iar în primele 9 luni ale anului declinul a fost de 16,6% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

Portofoliul de credite al băncii a scăzut cu 7% în primele 9 luni din 2016 faţă de perioada corespunzătoare a anului trecut, până la 104,6 miliarde de euro, şi a condus la o contracţie a bilanţului cu 5,9%, până la 160,13 miliarde de euro.

În timp ce autorităţile de la Roma speră într-un interes semnificativ al investitorilor, "proprietarii" depozitelor de la Monte dei Paschi nu sunt aşa de optimişti. Depozitele la termen au scăzut cu o rată anuală de 15% în T3 2016, până la 11,8 miliarde de euro, pe fondul unei scăderi trimestriale de 10,9%, iar conturile curente au scăzut cu o rată anuală de 14,8%, până la 47,6 miliarde.

În aceste condiţii, în T3 2016 s-au înregistrat retrageri totale de 6,58 de miliarde de euro la nivelul surselor de finanţare directă, acestea ajungând la 105,5 miliarde, de la 122,72 miliarde în aceeaşi perioadă a anului trecut.

Valoarea brută a creditelor aflate în incapacitate de plată şi restante a crescut cu 0,6% în T3 2016 faţă de trimestrul anterior, până la 45,6 miliarde de euro, însă a înregistrat un declin anual de 4%, în timp ce valoarea lor netă a fost de 22,51 miliarde de euro, în condiţiile unui grad de acoperire cu provizioane de 50,6%.

Dar este bine că această bancă falimentară are în bilanţ obligaţiuni emise de statul italian falimentar în valoare de circa 20 de miliarde de euro, care au pondere de risc zero şi nu este necesar capital pentru acoperirea "eventualelor" pierderi.

De asemenea, este foarte bine că noua conducere are planuri mari privind creşterea portofoliului de credite ipotecare. Valoarea creditelor noi de acest tip ar trebui să ajungă la 6 miliarde de euro în 2019, conform noului plan de afaceri, de la un nivel de 2,3 miliarde în prezent, după cum scrie Wall Street Journal. Portofoliul de credite ipotecare al băncii era de 50,5 miliarde de euro la sfârşitul T3 2016, după o scădere de 5,6% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

În aceste condiţii, cât va mai dura farsa numită Monte dei Paschi? Cel puţin până la referendumul constituţional din 4 decembrie 2016, de care depinde soarta guvernului condus de Matteo Renzi. Dar surprizele nu sunt excluse nici până atunci, deoarece amânarea nepermisă a soluţionării problemei BMPS nu oferă nicio încredere investitorilor privaţi.

Poate că se vor găsi noi tiparniţe care să mai prelungească agonia cele mai vechi bănci din lume, dar nici în cea mai bună dintre lumile posibile falimentul său nu mai poate fi evitat.

Oare nu este ironică dispariţia Monte dei Paschi, indiferent de forma sa, tocmai într-o lume dominată de băncile centrale, după ce a supravieţuit şi s-a dezvoltat timp de secole într-o lume care nu a "beneficiat" de supravegherea macroprudenţială a acestora?