Cât va tipări Federal Reserve dacă obligaţiunile americane nu mai sunt cumpărate de China?

Când Ben Bernanke a anunţat o posibilă temperare a programului de relaxare cantitativă, pieţele internaţionale au reacţionat mai rău decât un dependent de droguri căruia i-a fost negată doza zilnică.

De atunci, lucrurile s-au mai liniştit, dar calmul este doar aparent, deoarece pe pieţele internaţionale apare tot mai des întrebarea: Cine controlează, cu adevărat, costurile de finanţare ale Statelor Unite?

Într-un raport către Congres (n.a. "China's Holdings of U.S. Securities: Implications for the U.S. Economy") din august 2013 sunt studiate implicaţiile politice şi economice ale portofoliului de obligaţiuni guvernamentale americane deţinute de China. În ciuda declaraţiilor oficialilor chinezi, autorii studiului arată că probabilitatea vânzărilor masive de titluri este redusă din cauza impactului negativ asupra economiei Chinei.

În primul rând, este amintită scăderea valorii rezervelor valutare ca urmare a reducerii valorii obligaţiunilor americane, urmată de scăderea cererii pentru importurile din China, pe fondul aprecierii yuanului, dar şi a efectelor negative asupra economiei americane.

La prima vedere avem, deci, un fel de "echilibru al terorii". Dar cât mai poate fi menţinut acest echilibru fragil? Derek Scissors, cercetător de la Heritage Foundation, a remarcat faptul că "majoritatea acestor investiţii chineze sunt involuntare, fiind determinate de lipsa alternativelor pentru plasarea rezervelor sale masive".

După cum a arătat şi recenta vizită a premierului Li Keqiang la Bucureşti, China caută să accelereze tendinţa de găsire a alternativelor la plasamentele în dolari din ultimii ani. Datele de la SWIFT au arătat chiar că yuanul a devenit a doua monedă folosită în finanţarea comerţului internaţional, după dolar.

Aceste evoluţii par să contribuie la consolidarea unui cadru global care să permită Chinei reducerea graduală a portofoliului său de obligaţiuni guvernamentale americane. În acelaşi raport către Congres, Derek Scissors a avertizat că principalul pericol pentru Statele Unite îl reprezintă creşterea deficitelor, care vor înclina balanţa către China. "Se poate ajunge în situaţia în care SUA are mai mare nevoie de China decât China de obligaţiunile americane", a mai declarat Scissors.

O declaraţie recentă a unui înalt oficial al Băncii Chinei pare să indice apropierea rapidă a unui astfel de moment.

"Acumularea rezervelor valutare nu mai este în favoarea Chinei", a declarat Yi Gang, viceguvernator al Băncii Chinei, într-o conferinţă de la Universitatea Tsinghua, principalul centru de formare a elitelor politice şi economice din China. În articolul Bloomberg care a preluat ştirea se mai arată că rezervele valutare ale Chinei erau de 3,66 trilioane de dolari la sfârşitul T3 2012, din care 1,3 trilioane au fost alocate cumpărării de obligaţiuni guvernamentale americane, conform datelor de la Trezoreria SUA.

Portofoliul de obligaţiuni americane al Chinei a crescut de peste două ori şi jumătate din 2008 până în prezent, valoarea acestuia fiind depăşită, la începutul lui 2011, doar de portofoliul deţinut de Federal Reserve în urma programelor masive de relaxare cantitativă (vezi graficul 1)

Relativa plafonare a valorii obligaţiunilor americane din cadrul rezervelor valutare ale Chinei pare să constituie un factor deosebit de important pentru tendinţa de creştere accelerată, în ultimele luni, a randamentelor obligaţiunilor guvernamentale americane (vezi graficul 2).

Creşterea costurilor de finanţare a avut loc chiar şi în condiţiile în care Federal Reserve a cumpărat obligaţiuni în valoare de circa 490 de miliarde de dolari în primele 11 luni ale anului curent, iar achiziţiile Chinei au fost de circa 73 de miliarde de dolari în primele nouă luni.

Bineînţeles că temperarea apetitului chinez pentru obligaţiunile americane va conduce la aprecierea yuanului faţă de dolar, dar "beneficiile aprecierii sunt mai importante pentru cetăţenii Chinei decât neajunsurile", după cum a mai declarat Yi Gang.

Se pare că marea putere economică din Asia, ale cărei importuri de petrol le-au depăşit recent pe cele ale Statelor Unite, este gata să renunţe la mercantilismul ultimilor decenii şi să-şi concentreze atenţia către piaţa internă. Tendinţa este susţinută şi de reformele anunţate de curând de autorităţile de la Beijing pentru creşterea gradului de libertate economică.

Peste Pacific, ultimele date privind piaţa muncii din SUA au arătat o scădere peste aşteptări a ratei şomajului, care s-a apropiat mult de pragul anunţat de Federal Reserve pentru temperarea relaxării cantitative, dar validitatea cifrelor este pusă sub semnul întrebării de ancheta Congresului, referitoare la manipularea politică a acestora.

Cu sau fără manipulare, este greu de crezut că banca centrală a Statelor Unite va risca adoptarea unei măsuri prin care să arunce în aer costurile de finanţare, mai ales că Janet Yellen, aflată doar la un pas de ocuparea postului de preşedinte al Fed-ului, şi-a manifestat preferinţa pentru politica monetară bazată pe "controlul optimal" al dobânzilor, astfel încât să fie minimizate deviaţiile inflaţiei şi şomajului faţă de ţintele anunţate.

În condiţiile în care costurile de finanţare ale SUA par, mai degrabă, dependente de portofoliul de obligaţiuni deţinut de China decât de cel deţinut de Federal Reserve, nu este de mirare că autorităţile de la Washington nu au primit prea bine declaraţiile oficialilor chinezi. Încălcarea noului spaţiu aerian extins al Chinei de către aviaţia militară a SUA a fost interpretată ca manifestare a acestei "supărări", conform ştirilor din mass-media internaţională.

Este interesant de văzut cât vor mai privi autorităţile chineze cu relativă detaşare astfel de "jocuri", mai ales când o parte importantă a cutiei cu "jucării" a Pentagonului este finanţată tocmai China.

Cu o bază industrială mult slăbită de exportarea unor sectoare importante, împreună cu locurile de muncă aferente, către China, Statele Unite vor face foarte greu faţă unui "război valutar" declanşat de "dragonul" asiatic, deoarece deprecierea dolarului va contribui mai puţin la creşterea competitivităţii externe, dar foarte mult la creşterea presiunilor inflaţioniste interne.

De anul viitor vom asista, probabil, la manifestarea mai deschisă a noilor politici valutare ale Chinei, mai ales că acestea sunt deja "preanunţate" de mai mulţi ani. Atunci se va vedea cât de mult valorează retorica Federal Reserve (n.a. cunoscută sub numele "forward guidance") în faţa unui gigant care nu mai cooperează şi alege alte căi de urmărire a interesului său economic.