Ce-i bagă Trump lui Putin în traistă

Pentru cei care nu se mai miră de nimic, de mult, ca şi pentru cei care încă mai înţeleg ceva din lumea în care ne mişcăm, primele acţiuni ale Preşedintelui ales al Statelor Unite, Donald Trump, nu sunt deloc o surpriză. Nu a putut să aştepte nici măcar două zile şi a şi pus mîna pe telefon să-l sune. Pe Putin, vezi bine. Nu este clar de care telefon s-a folosit şi la care număr l-a sunat pe înscăunatul de la Kremlin, dar asta, oricum, are prea puţină importanţă. Poate că o fi sunat de la un telefon public de la Mar-a-Lago şi a cerut cu punctul de control de la Palatul Ţarului. Iar, de acolo, i s-o fi făcut legătura cu biroul lui Putin. Important este că l-a sunat. ...ca să ...să ce? Să-l pună la punct, vezi bine! Să-i spună verde în faţă, ştii colea, de la obraz, să stea cuminte în banca lui şi să nu o ia prea repede la vale cu ofensiva aia preconizată pentru recucerirea zonelor ocupate (evident temporar!) de trupele ucrainene în Rusia. Asta, cel puţin, a fost interpretarea subtil sugerată de presa americană, întoarsă acum cu faţa către noul soare (Son of York! vezi Richard al III-lea, Shakespeare), al cărui răsărit este menit de astre să aducă pacea în lume şi, desigur, să recîştige măreţia pierdută a Americii. Poanta istoriei a căzut ca un trăznet, doar o zi mai tîrziu, şi este la fel de neaştepată ca şi nunta lui Richard al III-lea cu Anne de Neville, nimeni alta decît proaspăta văduvă a "adormitului întru eternitate" Edward de Westminster, Prinţ de Wales. Mort, deloc întîmplător, tot de mîna lui Richard! Aşa susţine Shakespeare, nu mă luaţi pe mine la rost cu istoria! Poata a venit de la nimeni altul decît oficialul purtător de vorbe al lui Putin. El a adus la cunoştinţa lumii întregi că sus zisa convorbire nu a avut loc! Niciodată! Vă daţi seama de situaţie!? Preşedintele ales al SUA este făcut mincinos, în faţă, de Preşedintele Rusiei! Prin interpuşi, oficiali! În alte vremuri, ar fi fost caz de război! Acum, în epoca ştirilor fake pe bandă rulantă, povestea este aproape trecută cu vederea. Mă rog, pusă la altele... de prin lume adunate. Totuşi, chestiunea merită un pic zăbavă şi analiză, la rece. Dacă Trump nu a vorbit cu Putin la telefon, de ce a ţinut să spună lumii contrariul? Evident, ca să se împăuneze cu marile, iscusitele şi nemaiîntîlnitele sale "manevre diplomatice" care vor aduce pacea în Ucraina în 24 de ore! Dar, dacă totuşi a vorbit? De ce ţine Putin să nege? Aici, ar fi mai cel puţin două motive importante. Unu, pentru că, spre deosebire de Trump, Putin are o reprezentare oficială a poziţiei din care vorbeşte alesul americanilor. Aceea de cîştigător al unui proces electoral care îl va duce, cel mai probabil, în funcţia oficială de Preşedinte al SUA. Pe 20 ianuarie, la anul! Cele două posturi, cea de "Preşedinte ales" şi "Preşedinte în exerciţiu" nu sunt deloc echivalente. Nici politic, nici diplomatic, nici din punct de vedere al poziţiei statal-instituţionale. Pînă să fie Preşedinte, Trump este, oarecum, un simplu cetăţean! Iar Putin, ditai Ţarul Rusiei, nu vorbeşte, aşa, cu te miri cine îl sună la telefon din America. Nu cadrează! Al doilea motiv ar putea fi acela că Putin, spre deosebire de Trump, este mult mai reticent cu afişarea "relaţiei speciale" care, într-un fel sau altul, îi leagă pe cei doi. Are şi de ce! Relaţiile oficiale, diplomatice, politice, economice şi de securitate dintre Rusia şi Statele Unite sunt, aşa cum s-a spus nu o dată, din ambele părţi, în aceşti ultimi doi ani, la cel mai de jos nivel din întreaga istorie a relaţiilor bilaterale. Rusia şi Statele Unite se află pe poziţii politice antagonice. Cel puţin în privinţa temei "Ucraina şi operaţiunea specială a lui Putin". Rusia vrea să facă ţăndări Ucraina folosindu-se de forţele sale militare, iar mai nou şi de ajutorul militar al altora, China-Coreea de Nord, în timp ce America revarsă miliarde peste miliarde de dolari în arme, muniţii şi alte componente ale eforturlui militar al Ucrainei pentru ca aceasta să reziste agresiunii. Dacă Ţarul nu are ce vorbi, prea multe, cu Preşedintele în Exerciţiu al SUA, ce ar putea să vorbească cu Trump? Nimic! Cel puţin, pînă acesta nu devine Preşedinte uns, cu toate puterile oficiale în mîini. Abia din această postură, Trump ar putea anunţa ceva, care să intereseze Rusia. Un plan, o iniţiativă, care să-l facă pe Putin să aplece urechea la ce spune diplomaţia americană şi să devină mai cooperant în ideea găsirii unei soluţii de pace. Va să zică, mai întîi, Trump va trebui să-i pună ceva în traistă lui Putin şi abia pe urmă să se împăuneze cu succesele lui diplomatico-pacificatoare. Aceasta este logica răspunsului de la Kremlin şi ea îl pune pe Trump în cea mai ridicolă poziţie în care un fost şi viitor Preşedinte al Statelor Unite a fost pus vreodată de propria lui prostie, îngînfare şi fanfaronadă. Cazul este unic şi, vă asigur, va intra în istoria diplomaţiei mondiale, de la geto-daci, pînă la constituirea primei Confederaţii Galactice din care vor face parte şi pămîntenii.