CEZAR TOMESCU, PROFESOR ŞI CRESCĂTOR DE PĂUNI, DESPRE AFACERE ŞI, MAI ALES, PASIUNE: "S-ar putea să fii dezamăgit, dacă vrei să creşti păuni doar pentru profit"

Reporter: Când aţi înfiinţat crescătoria?

Cezar Tomescu: Primii doi păuni - un mascul şi o femelă, i-am primit cadou de la soţia mea, Irina, în toamna lui 1998. La acel moment, ea ştia că îmi doream foarte mult astfel de păsări, iar doi ani mai târziu, în 2000, am scos primii patru pui. Următorul pas a fost să mai cumpăr o femelă, oprind doi pui. Astfel, am început să măresc, încet-încet, numărul păunilor. După trei, patru ani cred că aveam trei familii "înaripate", iar în decursul timpului am achiziţionat aceste păsări şi din alte varietăţi de culori.

În adevăratul sens al cuvântului, crescătoria s-a format în decursul timpului, probabil că după şase-şapte ani. La început, am avut păunii în gospodăria socrilor mei, dar de circa cinci ani ne-am mutat la casa noastră şi, bineînţeles, i-am adus cu noi.

Reporter: Cum se întreţin aceste păsări?

Cezar Tomescu: Cu dragoste, ca orice animal. Dacă îi iubeşti, se întreţin uşor - adăpost corespunzător, mâncare variată şi de calitate, apă curată, curăţenie permanentă şi tratamente profilactice corespunzătoare, efectuate la timp. În fiecare zi urmărim apa, hrana, curăţenia şi comportamentul păunilor, pentru depistarea eventualelor aspecte negative. Comparativ cu altă pasăre de curte, trebuie să le asiguri un spaţiu generos.

Reporter: Cu ce se hrănesc?

Cezar Tomescu: Hrana nu este deosebită faţă de aceea pentru alte păsări din ogradă, dar trebuie să fie variată - cereale, floarea soarelui, sorg, soia, mazăre, mei, rapiţă, in, cânepă, lucernă, trifoi roşu cultivat, trifoi alb târâtor, păpădie, salată verde, varză, spanac, pătlagină, golomăţ şi multe alte specii de plante comestibile. Păunii "gustă" şi brânză proaspătă de vaci, ouă fierte, râme, larve de insecte, cărăbuşi, gândaci de Colorado (sunt printre puţinele păsări care consumă aceste insecte). Dar nu se dau în lături nici de la pâine, mămăligă sau... cozonac.

Reporter: Cum se înmulţesc?

Cezar Tomescu: Păunul este o pasăre poligamă, masculul având de regulă de la două până la cinci femele. Fiecare familie trebuie să aibă o volieră separată, suficient de mare cât să revină circa 4 metri pătraţi pentru fiecare individ.

Păunii se înmulţesc destul de greu pentru cineva fără experienţă. Femelele depun doar şase-opt ouă la o pontă, foarte rar mai multe, iar într-un an, o păuniţă poate asigura două ponte, excepţional trei. Depun ouăle seara, după ora 18, câte unul la două zile. Se întâmplă ca unele ouă să nu fie fecundate (să fie limpezi). Puii sunt destul de sensibili cât sunt mici, trebuind crescuţi la temperatură constantă, până la vârsta de două, trei luni, după care devin mai rezistenţi. Un furaj special pentru puii de curcă sau cei de fazan este foarte bun şi pentru puii de păun. Unele femele pot să cadă cloşti şi să-şi clocească ouăle, dar cele mai multe nu o fac. În acest caz, incubarea se poate realiza cu ajutorul incubatoarelor sau a cloştilor (găini sau curci). Puii cresc în greutate şi dimensiuni până la vârsta de un an, dar devin adulţi abia la doi ani.

Reporter: Câte rase aveţi?

Cezar Tomescu: Deţin doar specia păunul albastru (Pavocristatus), din care am şase varietăţi: Standard (culoarea din sălbăticie), Alb, Umeri negri, Arlechin, Silver şi Umeri negri arlechin (denumit şi Arlechin pe Umeri negri). Păunul este pasărea naţională a Indiei, de unde provine, de fapt.

Reporter: Când ajung păunii la maturitate?

Cezar Tomescu: La doi ani. De exemplu, femelele din 2014 depun prima pontă în vara anului 2016, iar masculii devin fertili, chiar dacă acea trenă spectaculoasă creşte abia în al treilea an. Pot trăi până la 20-25 ani, depinde de condiţiile asigurate de proprietar, dar şi de moştenirea genetică a fiecărui individ.

Reporter: Ce "atenţii" necesită aceste vieţuitoare?

Cezar Tomescu: Îngrijire, atenţie şi multă dragoste, aşa cum am mai precizat. Trebuie "să le dai bună ziua" de două ori pe zi (aşa cum spune soţia mea). În principiu, au nevoie de spaţiu generos, iar în rest - ca la orice animal: hrană variată, apă limpede şi curăţenie. Nimic special dacă au dragoste multă şi dăruire. Dacă îi simţi, dacă observi şi înţelegi comportamentul fiecărui păun pe care-l ai, atunci e simplu să-ţi dai seama de ce anume are nevoie la un moment dat.

Reporter: Ce dimensiune au penele? Până la cât pot ajunge?

Cezar Tomescu: Dimensiunea penelor din trenă variază de la şase la opt centimetri (cele mai scurte pene cu ochiuri), până la 120-130 cm. Cele mai lungi pene din trenă (numite furculiţe) ajung la 140-150 cm lungime, dar nu sunt spectaculoase, tocmai datorită lipsei acelui ochi specific. Se pot comercializa cu 1-2 lei pe bucată, în funcţie de lungimea penei şi mărimea ochiului.

Reporter: Câţi păuni aveţi la fermă?

Cezar Tomescu: În prezent am 35 de reproducători şi patru pui de un an opriţi pentru reproducţie, pentru anii care vin. În acest an, am formate nouă familii de păuni adulţi, din cele şase varietăţi amintite mai sus.

Reporter: Participaţi şi la concursuri? Dacă da, aveţi vreun premiu cu care vă mândriţi?

Cezar Tomescu: Da, particip la expoziţiile naţionale şi la cele judeţene (ultimele doar din judeţul Suceava). Este destul de greu să plimbi aceste păsări prin ţară, dat fiind lungimea penelor din trenă şi stresul care apare la capturarea şi transportul lor. Cupele şi diplomele s-au strâns în decursul anilor, dar pot aminti titlul de campion naţional la specia Păun în 2013 şi 2014. În 2015, expoziţia naţională a fost organizată la Lugoj, dar am avut un program ocupat şi nu m-am încumetat să trimit păuni aşa departe prin altcineva.

Reporter: Se poate face din afacerea cu păuni una de succes?

Cezar Tomescu: Dacă începi să creşti păuni doar pentru profit, s-ar putea să fii dezamăgit. În schimb, dacă îi creşti din pasiune, atunci într-o bună zi e posibil să scoţi şi ceva profit. Răbdarea este indispensabilă, este o condiţie obligatorie. La păuni, rezultatele se văd după doi, trei ani. Ei ajung la maturitate la doi ani, aşa cum am mai amintit. Depun puţine ouă, din care este posibil să iasă şi mai puţini pui, care necesită o atenţie sporită comparativ cu alte specii de păsări. Dacă în acest an, 2016, voi reuşi să obţin nişte pui excepţionali ca şi colorit (să zicem nişte arlechini pe umeri negri), aceste păsări vor produce pui, la rândul lor, abia în 2018, iar masculii vor avea primul penaj complet abia în primăvara lui 2019.

Afacerea depinde şi de calitatea păsărilor pe care le produci, de seriozitatea de care dai dovadă în relaţia cu eventualii clienţi şi de consultanţa pe care poţi să o oferi pentru aceştia. Eu nu am urmărit profitul - pur şi simplu îmi plac păunii, cu sau fără profit. Dacă nu dispui de răbdare şi pasiune, trebuie să te apuci de altceva!

Reporter: Ce preţ poate avea o pereche? Diferă acesta în funcţie de rasă/specie?

Cezar Tomescu: Puii de patru, cinci luni pot costa de la 150, până la 250-300 de lei fiecare, în funcţie de varietatea de culoare şi mărime. Pot exista şi exemplare excepţionale, mai scumpe, la unele varietăţi. Adulţii au preţuri ceva mai mari, probabil "sar" de 500 de lei, depinzând de varietatea acestora.

Reporter: La ce se poate folosi penajul păunilor?

Cezar Tomescu: Penele se folosesc ca decor într-o vază de flori, în arta buchetieră, în aranjamentele pentru nunţi, pentru felicitări, mărţişoare sau alte astfel de obiecte, dar şi în industria modei, pentru rochii, pălării, accesorii, broşe etc.

Reporter: Ce v-a determinat să optaţi pentru aceste păsări?

Cezar Tomescu: Mi-au plăcut încă de când eram copil. Am fost fascinyt dintotdeauna. În Piatra-Neamţ, după ce plecam acasă după programul de la liceu, ocoleam destul de mult doar pentru a vedea o pereche de păuni ai unui cetăţean dintr-un anume cartier. Zicala "Ai grijă ce-ţi doreşti, s-ar putea să se împlinească", mi s-a potrivit de minune! În ultimul an de studii la facultate, am beneficiat de o bursă Tempus de trei luni în Franţa, la un Institut de lângă Nancy. Campusul de acolo, în care sunt toate clădirile - de la sălile de clasă până la restaurante sau cămine, este amplasat lângă o pădure. Aici este un parc, cu arbori mari, o continuare a pădurii. Şi ce credeţi? Populat cu păuni! Am crezut că am nimerit în Rai. Umblau peste tot. Mulţi dintre cei de acolo erau deranjaţi de ţipetele lor, mai ales noaptea, dar pentru mine era ca un vis devenit realitate. Eu i-am hrănit (din bucata mea de pâine, cum se zice), iar unii s-au îmblânzit aşa de tare, încât veneau după mine când mă vedeau. Dintotdeauna, păunii mi s-au părut cele mai frumoase păsări şi acum cred acelaşi lucru. Probabil că i-aş creşte chiar şi dacă aş ieşi în pierdere cu ei, însă nu aşa de mulţi. Cresc păuni de 18 ani şi sper să o fac mulţi ani de acum înainte.

Reporter: Ştiu că sunteţi şi profesor universitar. Cum îmbinaţi cele două meserii?

Cezar Tomescu: Simplu, cu pasiune. Lucrez la Universitatea "Ştefan Cel Mare" din Suceava, la Facultatea de Silvicultură, unde predau Botanică studenţilor din anul I (de la cele două specializări: Silvicultură, şi Ecologie şi Protecţia Mediului). Tot aici am predat mulţi ani şi Arhitectură Peisageră şi Design Forestier. Ziua mea de lucru începe la ora şase, cu inspecţia şi verificarea apei şi a mâncării la toate păsările (mai deţin şi două rase de găini de ornament, bibilici, curci, răţuşte mandarin şi răţuşte carolin), inspecţie care durează 30-40 minute. Mă întâlnesc cu familia la micul dejun şi plecăm în oraş, astfel încât la ora opt să fim toţi la serviciu. După amiaza este obligatorie a doua vizită şi verificarea tuturor volierelor. La sfârşit de săptămână sau în zilele când nu am ore la Universitate, pun la punct tot ceea ce a rămas nefăcut în timpul săptămânii - curăţenie, spălatul vaselor de apă sau unele operaţiuni obligatorii periodice: vaccinări, deparazitarea adăposturilor etc. Pot purta foarte bine şi costumul de la Universitate, şi salopeta de lucru de la păuni. Am un mare noroc, soţia şi copii (Alexandru - 15 ani şi Mircea - 13 ani) mă ajută de nenumărate ori cu diferite treburi la păuni, pentru că altfel ar fi ceva mai greu.

Mă consider norocos că am un astfel de serviciu (îmi place să predau această disciplină studenţilor) şi, totodată, că am o astfel de familie, că am reuşit să mă mut la casă, lângă pădure şi să cresc aceste păsări unice.

Reporter: Învăţământul v-a împins spre antreprenoriat? Este acesta o soluţie?

Cezar Tomescu: Nu. Cred că orice alt serviciu aş fi avut tot aş fi crescut păuni. E drept, în învăţământ nu sunt salarii mari, dar dacă îţi faci meseria cu plăcere, atunci motivaţia financiară îşi pierde din importanţă. Iar faptul că pot să-mi acopăr cheltuielile cu această pasiune (materiale de construcţie a adăposturilor, cereale, accesorii, inele genealogice, tratamente preventive, substanţe de dezinfecţie şi deparazitare, participări la concursuri şi expoziţii etc.), cu ceea ce pot să vând (pui şi pene), îmi dă un oarecare confort psihic personal şi linişte în familie. De regulă, pasiunile înghit foarte mulţi bani, dar eu pot spune că ies pe plus.

Reporter: Cum vedeţi mediul afacerilor din România? Care ar fi trendul?

Cezar Tomescu: Dificil de spus. Cunosc doar partea aceasta, a crescătorilor de păsări, care din exterior pare unora foarte bănoasă, dar nu întotdeauna este aşa. Nu poţi calcula pe o hârtie, primăvara, cât ai să produci. Trebuie muncă, grijă, toate treburile făcute la timp şi temeinic, iar toamna poţi cu adevărat "să numeri bobocii". Birocraţia şi multitudinea de formulare pe care trebuie să le completezi ca persoană fizică, taxele care apar atunci când nu te aştepţi descurajează cel mai mult pe oricine doreşte să-şi deschidă un PFA sau altceva asemănător. E greu de spus care va fi trendul. Rămâne de văzut.

Reporter: Vă mulţumesc şi vă doresc succes!