CINE ÎNREGISTREAZĂ TOT CE FACI  Serviciul secret pe care-l porţi în buzunar

Aplicaţii precum Facebook, Twitter sau alte căi de acces la mediile sociale înregistrează nu numai activitatea noastră pe internet, dar şi sunetele ambientale, locaţia şi alte informaţii private, folosind senzorii telefoanelor mobile. Sunt aspecte pe care le acceptăm la instalarea aplicaţiilor, de cele mai multe ori fără să citim condiţiile de utilizare. Astfel, nu este deloc neobişnuit să purtăm discuţii despre anumite produse sau subiecte, pentru a le vedea, apoi, în reclamele de pe Facebook sau să avem un raport exact al deplasărilor noastre, din timpul zilei.

Sunt informaţii care ne transformă nu doar în subiecte de statistică pentru marile site-uri de internet, dar care pătrund în intimitatea noastră, de multe ori fără să ne dăm seama. Într-un internet plin de pericole la adresa datelor noastre private, precum şi un efort constant al actorilor statali, în special ale serviciilor secrete de a ne monitoriza, este ironic faptul că oferim fără prea multă gândire datele pe tavă unor corporaţii multinaţionale.

Există o masă destul de mare de exemple anecdotice cu privire la întâlnirea dintre virtual şi realitate, în special în cazul Facebook. Gigantul online are acces la tot ceea ce se postează pe serverele sale, în mod evident, iar din aceste date construieşte o serie de profiluri. Datele statistice strânse ajută firma să ofere reclame îndreptate special spre utilizatori, în măsura în care, doar din postările făcute public, Facebook îşi poate da seama, cu o siguranţă de peste 80%, de sex, vârstă şi rasă. Este motivul pentru care site-ul are şi atât succes, fiind cea mai mare prezenţă online de profil.

Facebook a răspuns la acuzaţiile legate de înregistrarea utilizatorilor în 2016, declarând faptul că ascultă doar ambiental, iar că aspectul este bine definit în condiţiile de utilizare ale site-ului şi aplicaţiilor (Terms of Service). "Accesăm microfonul în mod direct numai dacă aţi permis aplicaţiei să facă asta şi dacă folosiţi o opţiune specifică, care necesită audio," au declarat reprezentanţii Facebook. Atât sistemul de operare Apple, cât şi cel Android oferă opţiunea blocării accesului la microfon pentru aplicaţii, dar puţini utilizatori revoca astfel de drepturi, la instalare sau ulterior.

Un exemplu public al modului în care Facebook, ca site de referinţă în mediul social internaut, analizează personalităţile oamenilor este site-ul Apply Magic Sauce (Toarnă sos magic - applymagicsauce.com). Site-ul foloseşte datele site-urilor sociale pentru a crea un profil destul de apropiat de realitate. Astfel, ne poate spune inclusiv părerile politice, starea civilă, inteligenţa în comparaţie cu alţi utilizatori, satisfacţia de viaţă şi orientarea religioasă. Sunt informaţii personale, practic, care derivă strict din analiza unor postări, indiferent că sunt în română, engleză sau altă limbă.

Aspectele legate de folosirea datelor sunt cu atât mai clare în privinţa locaţiei, în măsura în care numeroşi utilizatori de telefoane mobile îşi anunţă prezenţa în anumite locuri (baruri, evenimente etc.) prin intermediul Facebook şi GPS. Site-uri precum Google Maps pot relata activitatea de-a lungul unei zile, calculând cu o exactitate poate îngrijorătoare când folosim maşina sau bicicleta, locaţiile exacte unde ne oprim şi conectăm la internet şi alte asemenea detalii de bază.

Aceste date, într-o măsură statistică, ne-personală, sunt vândute unor terţi, cu scopul de a vinde reclame. În acelaşi timp, datele anecdotice despre care scriam mai sus sunt uneori confirmate de gigantul online şi în perspectiva cercetării. În 2014, Facebook a anunţat că a lucrat cu oameni de ştiinţă pe un grup de 700.000 de utilizatori, fără acceptul acestora, în privinţa stârnirii unor emoţii pozitive sau negative, manipulând ştirile care apar pe desfăşurătorul lor. Din nou, site-ul a citat termenii şi condiţiile de utilizare, în sensul în care utilizatorii permit într-un mod indirect astfel de experimente.

În mediul politic, scandalul cu privire la ştirile false apărute pe Facebook care ar fi ajutat la victoria lui Donald Trump, ca şi o aparentă preferinţă faţă de candidaţii liberali din mai multe state cu pătrundere mare a internetului indică şi jocuri de culise din partea gigantului cu informaţiile pe care le vedem. Deşi dezvoltatorii site-ului au promis că, pe viitor, vor permite utilizatorilor să raporteze site-urile cu informaţii false sau derutante, faptul că o bună parte din populaţie îşi primeşte ştirile mai degrabă de pe Facebook înseamnă şi potenţial de manipulare.

În privinţa colaborării cu justiţia, Facebook, ca şi Google şi alte site-uri mari de profil raportează anual numărul de cazuri în care oferă informaţii guvernelor lumii despre utilizatori, în ceea ce defineşte drept informaţii personale. Pentru România, spre exemplu, la aproximativ 7 milioane de utilizatori, Facebook a raportat asupra a 29 din cele 81 de cereri făcute de autorităţi, în perioada iulie - decembrie 2016. În contrast, în SUA, din 41.492 de cereri, 26,014 au primit răspuns, în aceeaşi perioadă.

În ultimii ani, anumiţi avertizori de integritate, aşa numiţii whistleblowers precum Julian Assange, Chelsea Manning şi Edward Snowden au relatat despre colaborarea forţată dintre giganţii tehnologiilor internaute şi serviciile secrete vestice, în privinţa datelor personale. Informaţiile care nu sunt criptate pe serverele unor servicii precum Facebook, Google sau Dropbox pot fi monitorizate sau folosite de mai multe programe de spionaj, dezvoltate în secret de guvernele unor state precum SUA, Marea Britanie sau Australia. O reţea întreagă de colaborări transfrontaliere pe linia monitorizării activităţii online oferă statelor posibilitatea de a reacţiona la pericolele percepute ca fiind critice, în era terorismului şi a post-adevărului.

Cu toate acestea, anumite aspecte de bun simţ cu privire la siguranţa noastră online, chiar dacă nu faţă de statele sau serviciile ale căror misiune este de a ne proteja, până la urmă, trebuie să existe. Este vorba de o minimă "igienă" online. Sunt soluţii uşor tehnice, poate nu disponibile oricăruia, din momentul în care îşi cumpără un telefon performant, dar dezactivarea serviciilor de locaţie, de istoric al acesteia, conectarea doar din locaţii cunoscute la internet şi reducerea accesului unor aplicaţii la telefon sunt paşi de bază.

Soluţiile sunt la fel de simple şi de bun simţ, măcar în securizarea informaţiilor personale. Dacă nu putem să ne despărţim de serviciile sociale, putem măcar controla accesul lor la informaţiile noastre. Este mai simplu să facem o poză din aplicaţia camerei foto a telefonului, decât să permitem aplicaţiei Facebook să aibă acces la pozele noastre sau să facă pozele respective. În mod similar, locaţia, obţinută prin intermediul GPS, nu este un bun de consum pentru absolut toate aplicaţiile. Cel mai simplu este să re-instalăm aplicaţiile pe care le folosim cel mai des cu o atenţie sporită la datele pe care ni le cer şi să negăm accesul la anumiţi senzori.

În privinţa conturilor de email, chiar dacă Google a devenit ubicuu, cel care controlează accesul la telefoanele de tip Android nu trebuie să fie, neapărat, cel de pe care ne scriem corespondenţa. Sincronizarea datelor cu serverele Google poate fi ceva selectiv, în funcţie de aplicaţie. Este şi cazul telefoanelor Apple, cu nimic mai prejos la strângerea de date.

Nu în ultimul rând, chiar dacă anumite servicii de mesagerie precum Whatsapp declară că secretizează conversaţiile, conectarea lor la Facebook (care a cumpărat de curând serviciul respectiv) ridică anumite întrebări justificate în privinţa intimităţii noastre. Telegram, Silent Circle, Wickr sau Viber sunt toate alternative acceptabile la Whatsapp, la fel cum o prezenţă redusă pe Facebook, în ceea ce priveşte datele personale, poate fi un compromis între lipsa unui cont şi răspândirea pe scară largă, publică, a informaţiilor noastre.