Diferenţa medie înregistrată în UE între câştigul salarial orar al femeilor şi cel al bărbaţilor este de 16,2%, la fel ca anul trecut, potrivit unui comunicat al Comisiei Europene, transmis astăzi redacţiei.
Nivelul disparităţii salariale de gen variază de la 27,3% (Estonia) la 2,3% (Slovenia). Cifrele globale confirmă o uşoară tendinţă descrescătoare în ultimii ani, respectiv o scădere de 1,1% între 2008 şi 2011. Raportul arată că problemele cele mai mari în combaterea disparităţii salariale în UE sunt aplicarea normelor privind remunerarea egală şi lipsa acţiunilor în justiţie intentate de femei în instanţele naţionale.
Raportul arată că principalele cauze ale disparităţii sunt lipsa de transparenţă a sistemelor de salarizare, inexistenţa unor repere clare privind remunerarea egală şi penuria de informaţii clare pentru angajatele afectate de inegalitate.
Viviane Reding, comisarul UE pentru Justiţie, a subliniat că are loc mai degrabă un declin al câştigurilor salariale ale bărbaţilor decât o creştere a salariilor femeilor.
Comisia Europeană, în calitate de gardian al tratatelor, s-a asigurat că statele membre au transpus corect normele UE privind tratamentul egal, lansând deja proceduri de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor împotriva a 23 de state membre, ce vizează modul în care acestea au transpus o serie de acte legislative ale Uniunii Europene privind egalitatea de gen. Toate aceste cazuri au fost închise, cu excepţia unuia.
În realitate, numai două state membre (Franţa şi Olanda) au transpus în mod clar şi suficient Directiva din 2006 privind egalitatea de şanse, astfel încât să nu mai fie necesară nicio informaţie suplimentară din partea lor. Comisia monitorizează celelalte 26 de state membre şi va depune eforturi pentru a asigura aplicarea şi respectarea deplină a drepturilor stabilite de legislaţia UE, lansând, dacă va fi necesar, noi proceduri de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor.
Egalitatea de gen este unul dintre principiile fondatoare ale Uniunii Europene. Principiul remunerării egale a fost înscris în Tratate încă din 1957 şi este introdus şi în Directiva 2006/54/CE referitoare la egalitatea de tratament între femei şi bărbaţi în materie de încadrare în muncă şi ocupare.
Statele membre au datoria de a combate disparitatea salarială de gen, iar sprijinul Comisiei Europene în acest sens constituie un angajament şi o prioritate importantă, înscrisă în Strategia Comisiei Europene pentru egalitate între femei şi bărbaţi (2010-2015).
Printre exemplele de măsuri ale Comisiei de combatere a disparităţii salariale de gen, se numără: Iniţiativa "Equality Pays Off" (Egalitatea este rentabilă); Recomandările specifice pentru fiecare ţară emise anual, care atrag atenţia statelor membre asupra necesităţii de a combate disparitatea salarială; Zilele europene ale egalităţii salariale; schimburile de bune practici şi finanţarea din fondurile structurale a iniţiativelor statelor membre.
Parlamentul belgian a adoptat în 2012 o lege care obligă întreprinderile să efectueze din doi în doi ani o analiză comparativă a structurii lor salariale. Belgia a fost prima ţară din UE care a organizat Ziua egalităţii salariale (în 2005).
Legea franceză din 2006 privind egalitatea salarială impune întreprinderilor să raporteze salariile, precum şi planurile de eliminare a disparităţii salariale de gen. În mod semnificativ, legea impune, de asemenea, angajatorilor să elaboreze un raport anual scris privind egalitatea de gen şi să îl transmită reprezentanţilor lucrătorilor.
Legea austriacă pentru egalitatea de tratament obligă întreprinderile să elaboreze rapoarte privind egalitatea salarială. Normele care sunt introduse progresiv sunt în prezent obligatorii pentru întreprinderile cu peste 250, 500 şi 1000 de angajaţi. Întreprinderile cu peste 150 de angajaţi va trebui să prezinte rapoarte începând cu 2014.