CONFERINŢA CODUL INSOLVENŢEI/AVOCATUL GHEORGHE PIPEREA: "Când vorbim de insolvenţa IMM, nu vorbim de a doua şansă"

Directiva europeană privind procedura insolvenţei este foarte ipocrită, consideră avocatul Gheorghe Piperea, afirmând că noile reglementări din domeniul insolvenţei par să vină în contradicţie cu cele referitoare la ajutorul de stat. "Când este vorba despre companiile publice din ţări marginale ale Europei, cum este România, reglementările privind ajutorul de stat sunt foarte dure şi nu ţin cont de legislaţia specială a insolvenţei", evidenţiază specialistul, adăugând că între propunerile ONU cu privire la procedura insolvenţei şi cele ale UE sunt diferenţe destul de consistente.

Avocatul Piperea a precizat că, în urma procedurilor de insolvenţă, au dispărut câteva sute de mii de locuri de muncă, adăugând: "Când vorbim despre insolvenţa IMM-urilor, nu se vorbeşte de a doua şansă. Există în jur de 35.000 de dosare de insolvenţă pe rolul instanţelor, care sunt dosare de faliment. Aşa că haideţi să fim puţin mai puţin ipocriţi, dacă se poate!"

Domnia sa a adus în discuţie creanţele curente din cadrul unei proceduri de insolvenţă: "În procedura de insolvenţă important este să nu participi, pentru că toţi participanţii la procedură, toţi creditorii care sunt îndreptăţiţi să participe au nişte reguli pe care trebuie să le urmeze, fiind loviţi de efecte automate cu caracter jertfelnic". Specialistul a evidenţiat că debitorul nu mai poate fi urmărit, în insolvenţă, nemaifiind adăugate dobânzi şi penalităţi şi toate plăţile fiind îngheţate.

Gheorge Piperea a mai menţionat: "Există şi creanţe super privilegiate. Dacă participantul la insolvenţă continuă să lucreze cu debitorul, atunci el are şansa - atenţie, şansa! - să fie pe poziţia de creditor cu creanţă curentă sau creditor curent. Dacă un creditor este pe poziţia de creditor curent, atunci el are prioritate în faţa celorlalţi creditori participanţi la procedură. Dar Legea insolvenţei are o sumedenie de inadvertenţe, mai ales în condiţiile în care noţiunea de creanţă curentă nu este definită în textul legii, deşi noţiunile de creditor curent şi activitate curentă sunt definite".

În aceste condiţii, avocatul îşi pune întrebarea care dintre creanţele întâlnite în procedurile de insolvenţă sunt creanţe curente: "După deschiderea procedurii se nasc şi alte creanţe decât cele din activitatea curentă. Pot apărea creanţe din desfacerea unui contract, cu titlu de despăgubiri. Se pune întrebarea dacă şi acestea sunt tot creanţe curente...Există creanţe cu o situaţie şi mai complicată, din activitatea curentă. Dacă se începe un proces pentru daune morale care se continuă şi în timpul procedurii, atunci şi aceasta este o creanţă curentă? Pentru că există probabilitatea accentuată ca toţi creditorii să rămână fără nimic în patrimoniu ce poate fi vândut dată fiind această prioritate a creanţelor curente".

Gheorghe Piperea a concluzionat că niciun drept din cele pe care le are creditorul îndreptăţit să participe la procedură nu este al creditorului cu creanţe curente. Domnia sa a mai precizat că sunt proceduri de insolvenţă care durează de şase ani, neexistând speranţă că acestea s-ar încheia în următorii şase ani.