CORESPONDENŢĂ DE LA PARIS Businessul aeronautic în efervescenţă

Un record. Cea de a 50-a ediţie a salonului aeronautic internaţional care a avut loc în luna iunie la Bourget, Franţa, a înregistrat mai puţini vizitatori decât de obicei, dar, în schimb, nivelul vânzărilor a fost excepţional. Comenzile totale s-au apropiat de cifra astronomică de 140 de miliarde de dolari. În fruntea clasamentului găsim, desigur, pe cei doi mari constructori de avioane, europeanul Airbus şi americanul Boeing. Primul a anunţat 466 comenzi în valoare de 68,7 miliarde de dolari, în timp ce concurentul său a înregistrat 442 comenzi în valoare totală de 66 miliarde de dolari.

Confruntarea celor două companii în domeniul avioanelor de tip lung-curier şi mare capacitate (inclusiv versiunea cargo) s-a terminat în favoarea firmei americane. La salonul francez, Boeing a avut mai multe comenzi pentru 787 Dreamliner decât Airbus pentru A350XWB. «În ultimii cinci ani am vândut mai multe avioane în această categorie decât Boeing», a declarat, la salon, John Leahy, directorul comercial al Airbus. Mai precis, 820 de avioane comparate cu 700 pentru rivalul său american.

Ploaie de comenzi au fost, de asemenea, la constructorii de avioane pentru cursele regionale, cum ar fi Embraer sau concurentul său candian Bombardier. ATR, o întreprindere comună creată de grupurile industriale EADS şi Finmeccanica, a contabilizat, la salon, 173 de comenzi, din care 83 ferme, pentru un total de 4,1 miliarde de dolari. Un record, după cum declarau responsabilii ATR, care reprezintă mai mult de trei ani de producţie.

Evoluţia favorabilă a transportului aerian în Asia, în America Centrală şi Latină, asociată cu reînnoirea flotei aeriene a companiilor tradiţionale, impulsionează industria aeronautică. O situaţie fastă pentru uzinele aeronautice franceze care vor crea numeroase locuri de muncă. După cum estimează specialiştii, Airbus va avea nevoie de 90.000 de noi angajaţi timp de opt ani, în timp ce comenzile primite de Boeing vor aduce 25.000 de locuri de muncă subcontractorilor francezi.

Toate aceste comenzi reprezintă o provocare considerabilă pentru constructorii de avioane şi partenerii lor industriali, care vor trebui să facă faţă unui ritm de producţie infernal.

Noile tehnologii electronice şi materialele compozite folosite pentru a micşora greutatea avioanelor şi, deci, consumul de combustibil, impun metode noi de producţie. Asamblarea materialelor diferite sau prelucrarea sandwichurilor în metal şi materiale compozite sunt numai câteva din provocările tehnologice ce stau în faţa inginerilor din uzinele aeronautice.

Reducerea ciclului de producţie şi imperativul de a prelucra o piesă bună din prima încercare devin în aceste condiţii o adevărată obsesie.

Dificultatea este cu atât mai mare cu cât piesele devin din ce în ce mai complexe. Partener cu Airbus în programul de fabricare a noului avion A350 care comportă un mare număr de elemente în materiale compozite, Daher-Socata a expus la salon câteva asemenea piese, de exemplu, AIOS (Air Inlet Outer Surface), elementul care asigură intrarea aerului în motor - o piesă de 4 m diametru, fabricată în fibră de carbon. Sau trapele trenului de aterisaj. Cu o suprafaţă de 10,4 mp fiecare, aceste piese sunt fabricate prin plasament robotizat de fibre de carbon.

Programele informatice de simulare, comercializate de societăţi cum sunt CGTech sau Spring Technologies, evită orice eroare înainte de a se trece la producţia de serie. CGTech dispune în catalogul său de mai multe programe de simulare a prelucrării materialelor compozite, cum ar fi VERICUT Composite Paths for Engineering (VCPe), Programmation Composite VERICUT (VCP) sau Simulation Composite VERICUT (VCS). Vizitatorii salonului au putut să simuleze cu ajutorul acestor programe toate etapele necesare de la modelul CAD (computer aided design) al piesei în material compozit până la softul de prelucrare pentru comanda numerică care pilotează maşina unealtă de depunere automată a benzilor. Ei au descoperit de asemenea softul autonom creat de CGTech pentru programarea şi simularea maşinilor şi a roboţilor AFP (automated fiber placement).

În domeniul simulării prelucrării pieselor metalice, Spring Technologies a dezvăluit la salon o soluţie originală dezvoltată în colaborare cu Fanuc. Programul său NCSimul este integrat în comanda numerică (CN) a acestuia din urmă. Astfel se poate prelucra fără nici un fel de risc de eroare ceea ce se vede pe ecranul CN.

Folosirea intensivă a roboţilor este un alt mijloc de a ameliora productivitatea. De exemplu, în operaţiile de găurire, frecvent utilizate în producţia aeronautică. Mitis a pus la punct în colaborare cu fabricantul de broşe Fischer şi cu specialistul în automatizări de producţie Aleman un sistem special destinat unei instalaţii robotizate de găurire. Este vorba de o broşă Fischer care foloseşte procedeul Sineholing brevetat de Mitis. O metodă care permite operaţii de găurire profundă (o lungime care poate atinge de 20 de ori diametrul găurii). Principiul ei este următorul: mişcării convenţionale de avansare şi de rotaţie a burghiului i se adaugă o oscilaţie axială pilotată al cărei amplitudine şi frecvenţă sunt reglabile. O soluţie care este folosită în uzine cum ar fi cele ale companiilor Airbus, Apex, Dassault, EADS, GKN Aerospace, KHI, Mecachrome, MHI, Premium Aerotech, Seti-Tec, Spie, Spirit Aero.

Majoritatea unităţilor de găurire automată utilizate în fabricarea avionului A350 sunt echipate cu acest sistem care asigură o reducere importantă a ciclului de prelucrare şi o ameliorare a calităţii în operaţiile de tip one-shot - fără degajarea a burghiului din piesă şi cu aceeaşi sculă - a straturilor multimateriale (titan/carbon/aluminiu, aluminiu/carbon, carbon/titan). Un alt avantaj important adus de sistemul Mitis este reducerea cantităţii de lichid de răcire şi chiar, posibilitatea de a prelucra piesele fără lubrifiere.

Toti fabricanţii importanţi de scule de prelucrare - Seco Tools, Iscar, Kennametal, Sandvik Coromant - propun dispozitive care răspund imperativelor de productivitate ale uzinelor aeronautice. Sandvik Coromant a expus la salon o freză specială care asigură o eficacitate mai mare în operaţiile de degroşare a pieselor de structură în aluminiu. Utilizată în combinaţie cu o broşă puternică, această sculă ameliorează debitul de aşchii în operaţiile de prelucrare cu mare viteză, cu un avans de 0,3 mm/dinte. Altă sculă interesantă prezentată la standul fabricantului suedez a fost burghiul monobloc din carbură CoroDrill R846, foarte eficace în operaţiile de prelucrare a superaliajelor refractare pe bază de Ni sau Co, a titanului sau a oţelurilor inoxidabile. O sculă care are o geometrie a tăişului de formă convexă şi o lubrifiere prin interior, ceea ce favorizează formarea aşchiilor şi ameliorează calitatea găurilor prelucrate.

Constructorii de maşini-unelte specializaţi în prelucrarea aeronautică au fost prezenţi şi ei cu o serie de soluţii interesante. Realmeca, Le Creneau Industriel, WFL, Forest Liné au demonstrat avantajele prelucrării cu maşini 5 axe sau multifuncţie. Pentru a evita cheltuielile inutile, Forest-Liné a înlocuit axele hidrostatice cu o soluţie mai economică, cea a şuruburilor cu bile.

Capul de prelucrare al maşinilor se adaptează şi el operaţiilor dificile, cu obiectivul de a aşchia o cantitate maximă de metal. Dufieux Industrie a pus la punct un astfel de dispozitiv în colaborare cu Asco pentru piesele complexe în titan. O altă dorinţă a utilizatorilor este polivalenţa maşinilor, la care constructorul italian Jobs răspunde cu centrul de prelucrare Ever 7. Un echipament care poate prelucra cu 3/3+2/4/5 axe, are o viteză de axă de 40 m/min, care utilizează un cap de prelucrare Kosmo puternic şi o broşă care are o viteză de rotaţie de 27 000 rpm, ceea ce îi permite să asigure tot atât de bine, operaţii de degroşare, de semifinisare sau de finisare.

Fabricaţia aditivă se invită şi ea în atelierele aeronautice şi aceasta se putea vedea în prezenţa la salon a unor furnizori importanţi ca suedezul Arcam sau americanul Stratasys. Câteva maşini de topire a pulberii metalice cu un fascicul de electroni ale constructorului suedez fabrica direct piese metalice extrem de complexe în atelierele subcontractorului italian Avio. Stratasys, care a cumpărat acum câteva zile firma americană MakerBot specializată în imprimantele 3D low cost, a prezentat la salon o serie de piese aeronautice în una din cele 140 de materiale plastice pe care le are în catalog.

Fabricarea directă a pieselor metalice a căror complexitate este aproape infinită, adăugarea de funcţionalitaţi sau repararea pieselor existente, aplicaţiile maşinilor de fabricaţie aditivă sunt diverse şi variate. Maşinile de topire selectivă cu laser (SLM) sau cele de « cladding » (depunere de pulbere metalică şi topire cu laser) EasyCLAD pe care le comercializează Irepa Laser pot asigura repararea unor zone ale pieselor uzate cu valoare mare care înainte erau înlocuite. O sursă de profit şi un mijloc de a evita risipa.