Corupţie la Bruxelles

Aceasta ar trebui să fie bomba anului. Însă cu câteva notabile excepţii, constat că presa tace. Şi nu doar aceea din România. Zilele trecute, Eva Kaili, vice-preşedinte al Parlamentului European, a fost arestată la Bruxelles. Ea face parte din grupul socialist şi vine din Grecia. Poliţia a găsit la ea acasă "saci cu bani" pe care i-ar fi luat din partea Qatar-ului pentru a influenţa decizii ale Parlamentului European.

Să ne imaginăm, o clipă, că sacii cu bani ar fi fost daţi de Rusia. "Ce mai freamăt, ce mai zbucium!". Imaginaţi-vă titlurile din presă... Dar fiind vorba de Qatar, cumva, pentru mulţi chestiunea aproape că devine acceptabilă, nu-i aşa? Cel puţin aşa deduc după lipsa totală de reacţie, mai ales la nivel oficial. Nu am auzit ca ambasadorul Qatar-ului să fie chemat să dea explicaţii, nu am auzit nimic despre sancţiuni.

După cum nu am auzit nimic despre corupţia care macină grupul socialist european. Eva Kaili nu este chiar o "pasăre rară". Malta, guvernată de socialişti, este "scufundată în corupţie" (am citat titlul unui material recent publicat de Transparency International).

În Slovacia, corupţia s-a agravat sub guvernarea SMER-SD, partidul populist-socialist condus de Robert Fico. În România, ce să mai discutăm?... Dar nu veţi auzi nimic despre asta în mass-media.

Mai grav e altceva, cred. Nu auzim nimic despre corupţia şi despre lipsa de transparenţă a birocraţiei şi instituţiilor Uniunii Europene. Oficiul european anti-fraudă condus de Laura Codruţa-Kovesi există abia de câteva luni şi deja a deschis peste 300 de dosare. Banii europeni sunt un adevărat magnet pentru răufăcători. În perioada 2014-2020 Uniunea Europeană a distribuit, în total, circa... 960 de miliarde de euro. (Tendinţa este de a creşte acest buget în anii următori). Să presupunem că doar 2 la sută din aceşti bani s-au dus, ilegal, în buzunare private. (Aceasta este o estimate ridicol de mică - un procent mai realist ar fi de 10 la sută). Asta ar însemna că aproape 20 miliarde de euro au ajuns, în 6 ani, la lumea interlopă, doar din fondurile UE.

Mulţi dintre noi, aici, în România, credem că Uniunea Europeană este soluţia la problema corupţiei. Dar dacă Uniunea Europeană este mai degrabă parte a problemei?

Iată de spun cifrele. Cea mai puţin coruptă ţară din lume este, de ani buni, Norvegia. Dar Norvegia nu face parte (şi nici nu vrea să facă parte) din Uniunea Europeană. Şi alte state unde corupţia se menţine la un nivel redus nu sunt parte a Uniunii. Dintre primele zece state din clasamentul Integrităţii Funcţiei Publice (2021), şase nu sunt din Uniunea Europeană (Norvegia, Noua Zeelandă, Statele Unite, Elveţia, Australia şi Regatul Unit).

Acelaşi clasament, al Integrităţii Funcţiei Publice, mai dezvăluie că există state-membre ale Uniunii unde situaţia este jalnică. Polonia (locul 42) stă mai rău decât Argentina (locul 41). Bulgaria (43), mai rău decât Malaezia (40). Ungaria (44) este plasată mult mai jos decât Africa de Sud (locul 33), o ţară măcinată de corupţie.

Iar corupţia din statele-membre e acompaniată de corupţie la nivel european. De ani de zile Uniunea Europeană aruncă cu banii pe tot felul de scheme fantasmagorice.

Iată cazul reţelei de sateliţi Galileo, pe care UE a azvârlit deja mai mult de zece miliarde de dolari. De ce? Din ambiţia de a avea propriul sistem de navigaţie, separat de GPS-ul american. Problema este că din 2011 până acum, chestia nu funcţionează. Introduceţi orice destinaţie în sistemul de navigaţie al maşinii Dvs sau în telefon şi veţi vedea că aceste dispozitive folosesc în continuare GPS. Sistemul Galileo a fost numit de un CEO al unei companii germane drept "o idee stupidă care serveşte doar interesele Franţei". Probabil nici măcar asta.

Alt exemplu: Uniunea Europeană a co-finanţat cu circa 14 miliarde de euro extinderea reţelei de trenuri de mare viteză în Spania. Un proiect gigantic. Dar ce beneficii concrete aduce acest proiect cetăţenilor europeni? Marea majoritate nu vor pune niciodată piciorul într-un tren spaniol. Mă îndoiesc că măcar spaniolii vor face asta: distanţele sunt atât de mari încât este mai raţional să iei avionul dacă te grăbeşti.

Măcar dacă UE ar avea mecanisme proprii care să împiedice ori să limiteze corupţia în propriile instituţii sau deturnarea banilor europeni. Până de curând, exista un singur asemenea oficiu: celebrul OLAF, care însă nu a realizat nimic concret. Mai ţineţi minte cum corupţii epocii Ponta-Dragnea erau ameninţaţi că "vine OLAF"?... A venit?

Pe undeva era previzibil că aici, în România, ne-am pus speranţele în Uniunea Europeană. Ţin minte cum mai bine de zece ani în urmă, un coleg îmi spunea, ţanţoş, că banii Uniunii nu pot fi furaţi. Între timp, individul a fost el însuşi acuzat de tot felul de "nefăcute", inclusiv din bani europeni.

Concluzia este simplă. Să nu fim naivi. Corupţie există şi în instituţiile europene. Acum îmi iau o pungă de popcorn şi mă aşez la televizor. Sunt curios cum e cu banii aceia din Qatar...