Creştere economică, deficit bugetar şi viziune pe termen mediu

Creşterea economică accentuată din trimestrul al treilea 2011, faţă de acelaşi trimes-tru din 2010 (+4,4%) a generat imediat discuţii şi controverse, atât în presă, cât şi în mediul politic şi cel economic. Opiniile pornesc de la neîncrederea în "estimările semnal" realizate de Institutul Naţional de Statistică, până la criticarea modului cum au fost ele anunţate (de către preşedintele ţării, într-un interviu televizat) şi evaluări negative privind sustenabilitatea unui astfel de nivel în viitor.

Desigur, politicienii au fost primii care au profitat de audienţa ştirii în sine pentru a-şi consolida propria popularitate prin apariţii în media. Indiferent dacă au sau nu legătură cu fenomenul economic, ei s-au simţit datori să laude, respectiv să minimizeze rezultatul obţinut conform cu poziţia partidului propriu în relaţia cu guvernul. Relativa ambiguitate introdusă în anunţul de la INS a făcut ca orice poziţie faţă de informaţia brută să fie posibilă. În primul rând, tradiţia "estimărilor semnal" este foarte scurtă în România. Apoi, în precizările metodologice la comunicatul INS se spune că operativitatea acestora reprezintă un avantaj important. Sunt perfect de acord; cu toate acestea, în loc de cele 40-45 de zile înainte de estimările provizorii, estimarea semnal prezentă apare cu doar 21 de zile înainte de estimarea provizorie... ceea ce lasă loc de comentarii. În plus, este interesant că preşedintele deţinea informaţii mult mai detaliate (creşterile pe sectoare economice) privind evoluţia PIB decât comunicatul de presă oficial al INS. Dacă tot există aceste informaţii detaliate şi oricum în precizările metodologice ni se spune că acurateţea datelor este mai redusă decât în estimările provizorii, ar fi fost indicat ca şi comunicatul de presă al INS să cuprindă toate informaţiile disponibile...

Pasul următor a fost minimizarea creşterii din T3 şi neîncrederea în continuarea unei performanţe pozitive. Este adevărat că această creştere de 4,4% are şi un efect de bază important (în T3 2010, economia României s-a contractat din cauza majorării TVA şi disponibilizărilor din sectorul public), dar faptul că economia a crescut cu 1,9% şi faţă de T2 2011 este o certificare a tendinţei economice ascendente. Efectul creşterii producţiei agricole este şi trebuie privit ca unul marginal (chiar dacă important în T3) atât pentru economie în general, cât şi pentru evoluţia preţurilor de consum. O ţară membră a UE, cu pretenţii de ţară în curs de dezvoltare care tinde către statutul de ţară dezvoltată, nu îşi poate permite ca performanţa sa economică să depindă de agricultură...

În măsura în care reprezentanţii oamenilor de afaceri s-au văitat continuu cu privire la programul de austeritate al guvernului, rezultatul pozitiv din T3 vine să contrazică ideea că măsurile de austeritate duc în mod obligatoriu la recesiune. Într-adevăr, un mix optim între măsuri de reducere a cheltuielilor în domeniul bugetar, măsuri de majorare a veniturilor bugetare - prin majorarea unor taxe - dar şi măsuri de simplificare a sistemului fiscal şi susţinere a programelor de inves-tiţii cu efect de antrenare în economie, poate duce la creştere economică în acelaşi timp cu echilibrarea bugetelor statului. Până acum, guvernul a adoptat o politică economică prudentă, a micşorat cheltuielile bugetare şi a majorat taxele. Pentru stimularea creşterii economice, măsurile importante au fost cele de continuare a investiţiilor în infrastructură care s-au reflectat în creşterea puternică din domeniul construcţiilor în T3; cu toate acestea, exporturile provenind din sectorul industrial au continuat să fie adevăratul motor al economiei. Rămâne ca în perioada următoare - în special în anul 2012 - guvernul să treacă şi la pasul următor: simplificarea sistemului fis-cal, majorarea veniturilor bugetare nu prin creşterea taxelor ci prin îmbunătăţirea colectării (mai exact spus, prin limitarea evaziunii fiscale a marilor contribuabili şi diminuarea economiei nefiscalizate). Stimulii externi, reprezentaţi de investiţiile străine şi banii atraşi de la UE, nu vor fi uşor de accesat în practică în anul 2012, în timp ce consumul intern va rămâne relativ scăzut din cauza problemelor de creditare ale băncilor comerciale şi a lipsei transferurilor în România din partea românilor care lucrează (sau în fapt nu prea mai lucrează) în străinătate.

Aşadar, pentru a atinge echilibrul bugetar (sau chiar excedent) în anii următori, singura şansă viabilă este creşterea veniturilor. Reducerea cheltuielilor se apropie de limita minimă posibilă, în timp ce pe partea de majorare a veniturilor eforturile autorităţilor s-au concentrat numai pe "reţetele verificate": TVA, accize, alte tipuri de taxe (dar fără a fi atinşi cei mai bogaţi dintre români, care deţin şi proprietăţi de multe ori imposibil de justificat...). Este nevoie de o schimbare de atitudine, dar pentru aceasta este necesară voinţa politică; şi nu ştiu din ce motive, toată lumea se fereşte să o manifeste...