Criza sanitară a diminuat, temporar, migraţia

Criza sanitară a reuşit să blocheze, temporar, migraţia. Numărul de permise de şedere emise a scăzut aproape cu jumătate în primul semestru în OCDE, situaţia fiind una "fără precedent", subliniază un raport al organizaţiei, care precizează că fluxurile migratorii internaţionale în zonă vor fi "extrem de scăzute" în 2020. "Pandemia de COVID-19 a avut urmări majore asupra fluxurilor migratorii în primul semestru", cu o diminuare de 46% a numărului de noi permise emise, chiar dacă această reducere "ar putea fi parţial compensată în al doilea semestru", conform Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), din care fac parte aproape 40 de ţări dezvoltate. Scăderea este una aşteptată, dat fiind contextul în care frontierele au fost închise, iar mobilitatea la nivel internaţional a fost perturbată timp de mai multe luni, în timp ce numărul de noi imigranţi permanenţi a rămas stabil în 2018 şi 2019 - circa 5,3 milioane pe an -, afirmă Jean-Christophe Dumont, şeful Diviziei pentru migraţii internaţionale a OCDE. "Există multe ţări din OCDE, în special non-europene, unde fluxurile sunt practic zero, cum ar fi Australia, Japonia, SUA, Coreea de Sud", a explicat Jean-Christophe Dumont, care a mai adăugat: "În Europa, dinamica este diferită. În Suedia, de exemplu, a existat o diminuare, dar mult mai redusă decât în alte părţi. Apoi, în ţări precum Franţa a existat o scădere extrem de mare a numărului de permise oferite, în special în aprilie, însă în iunie s-a revenit la nivelul de anul trecut". În 2019, înainte de pandemie, numărul de imigranţi admişi din motive umanitare în ţările OCDE a scăzut cu 25%, o diminuare "în mare parte pusă pe seama SUA", unde administraţia Trump a instaurat o înăsprire netă a politicii migratorii. În schimb, imigraţia lucrătorilor permanenţi este "în progresie puternică (+13% în medie)", în special în Regatul Unit (+42%), Finlanda (+29%), Luxemburg (+29%) şi Franţa (+12%). În ţările europene ale OCDE, în Israel şi în SUA, "imigranţii sunt puternic suprareprezentaţi în sectoarele de servicii în care lucrătorii slab calificaţi sunt extrem de numeroşi.

Această stare de fapt este însă una temporară. Înmulţirea rapidă a populaţiei, lipsa de acces la alimente şi apă şi expunerea tot mai mare la dezastre naturale înseamnă că peste un miliard de persoane riscă să fie strămutate până în 2050, conform unei noi analize a ameninţărilor ecologice globale, realizată de Institutul pentru Economie şi Pace (IEP), care foloseşte date de la ONU.În contextul în care previziunile privind populaţia lumii arată că aceasta ar putea ajunge la aproape 10 miliarde până în 2050, amplificând lupta pentru resurse şi alimentând conflicte, cercetarea arată că 1,2 miliarde de persoane care trăiesc în zone din Africa Subsahariană, Asia Centrală şi Orientul Mijlociu ar putea fi forţate să migreze până în 2050. Comparativ, factorii ecologici şi conflictele au dus la strămutarea a circa 30 de milioane de persoane în 2019, relevă raportul. Steve Killelea, fondatorul IEP, susţine că lumea are cu 60% mai puţine resurse de apă proaspătă la dispoziţie decât în urmă cu 50 de ani, în timp ce cererea de mâncare este preconizată să se majoreze cu 50% în următorii 30 de ani, determinată în mare parte de expansiunea clasei de mijloc în Asia. Aceşti factori, combinaţi cu dezastre naturale care ar urma cel mai probabil să devină mai frecvente din cauza schimbărilor climatice, înseamnă că inclusiv cele mai stabile state vor fi vulnerabile până în 2050.