CU STEAGUL ALB, LA NEGOCIERILE COTELOR AGRICOLE Negociatorii noştri, resemnaţi să piardă 33% din cotele solicitate la Bruxelles

• Autorităţile s-au obişnuit deja cu ideea că vom pierde 33% din cotele de producţie cerute iniţial Bruxelles-ului

• În cazul laptelui şi zahărului, acest lucru înseamnă importuri de produse agricole de la ţări care au negociat cotele de producţie ce depăşesc consumul intern

Autorităţile se aşteaptă să obţină doar două treimi din cotele de produse agricole, solicitate Bruxelleslui la negocierile cu Uniunea Europeană. Deşi ministrul Agriculturii afirmă că şi celelelte ţări candidate au pierdut un procent similar în cadrul negocierilor, cazul nostru este unic pentru că, cel puţin în ce priveşte laptele şi zahărul, consumul intern nu va putea fi acoperit de către agricultura noastră.

"Vom putea obţine de la Uniunea Europeană o cotă de zahăr situată sub consumul intern, deoarece nu mai există interes pentru această cultură", a ieri, ministrul Ilie Sîrbu a încercat să justifice, într-o conferinţă de presă, eşecul autorităţilor de a asigura consumul intern de zahăr din producţia autohtonă de sfeclă.

Consumul autohton de zahăr se ridică la circa 500.000 de tone, însă, în ultimii ani, ţara noas-tră nu a produs nici măcar jumătate din această cantitate. Deci, nu vom putea explica la Bruxelles, de ce solicităm o cotă de zahăr de 500.000 de tone, cînd nu sîntem în stare să producem nici măcar jumătate!

Procesatorii afirmă că lipsa protecţiei pieţei interne a făcut ca preţul zahărului rafinat din sfecla produsă pe plan local să scadă uneori sub costurile de producţie. Prin urmare, fabricile nu au putut oferi preţuri competitive fermierilor, care, la rîndul lor, au renunţat să mai cultive sfeclă de zahăr.

Ca o consolare pentru cota scăzută de zahăr obţinut din sfeclă, autorităţile încercă să obţină o cotă mare de izoglucoză (zahăr lichid provenit din procesarea porumbului) însă şi în acest caz istoricul producţiilor este foarte scăzut. Anul trecut s-a înregis-trat o producţie de aproape 13.000 de tone, iar autorităţile solicită de la Bruxelles o cotă de 113.000 tone izoglucoză (!).

• Laptele, dus pe apa... Bruxelles-ului!

După zahăr, laptele este al doilea produs care va deveni deficitar pe piaţă după "negocierile" autorităţilor noastre cu experţii Uniunii Europene. Potrivit datelor oficiale, producţia totală de lapte a fost anul trecut de circa 5,5 milioane de tone, dar numai 20% din această cantitate (1,1 milioane) a fost procesată. Autorităţile trebuie însă să dovedească că, în anul 2007, industria va putea procesa 5 milioane de tone, cît reprezintă cota solicitată Uniunii Europene. În caz contrar, am putea primi chiar şi o cotă de lapte apropiată de actualul nivel de procesare de 1,1 milioane de tone! Acest lucru ar însemna că orice dezvoltare viitoare a industriei se va putea face doar cu lapte importat din ţări care au fost suficient de abile ca să obţină cote peste necesităţile pieţei proprii...