Dacă datele sunt aşa de bune, de ce a cerut preşedintele Trump repornirea tiparniţei?

Preşedintele Donald Trump continuă să creeze confuzie pe pieţe, prin succesiuni tot mai rapide de afirmaţii contradictorii.

Ultimele au venit la sfârşitul săptămânii trecute, când a trecut de la lăudarea performanţelor economice, reflectate de informaţiile oficiale privind locurile de muncă nou create şi rata şomajului, la apelul imperativ adresat Federal Reserve pentru reducerea dobânzii şi reluarea programului de relaxare cantitativă.

"Nu mai ştim ce să înţelegem din comentariile lui Trump", a declarat Ian Lyngen, director de strategie la BMO Capital Markets din New York, pentru Bloomberg.

În septembrie 2011, omul de afaceri Donald Trump declara că "politicile nesăbuite ale dobânzilor scăzute şi inundării pieţei cu dolari urmărite de Federal Reserve trebuie oprite sau ne vom confrunta cu o inflaţie record".

Acum, preşedintele Donald Trump pare că a intrat deja în campania electorală pentru realegere şi a văzut, probabil înainte de publicare, ultimele valori ale unui indice al economiei globale, publicat de Institutul Brookings şi Financial Times.

Conform acestui indice, "economia globală a intrat într-o perioadă de încetinire sincronizată, care va fi dificil de inversat în 2019", după cum scrie FT.

În aceste condiţii, Donald Trump a declarat în faţa jurnaliştilor că "Fed-ul trebuie să scadă dobânzile, deoarece ne-a încetinit". Mai mult, preşedintele american a mai precizat că banca centrală trebuie să lanseze un nou program de relaxare cantitativă.

Deocamdată, Federal Reserve mai aplică măsuri de reducere a valorii bilanţului, dar preşedintele instituţiei, Jerome Powell, a anunţat recent că programul de restricţionare cantitativă va fi oprit în septembrie 2019.

Ultimele date oficiale arată că activele totale din bilanţul Fed-ului au scăzut cu circa 34 miliarde de dolari în martie 2019, până la 3,936 trilioane de dolari, în condiţiile în care portofoliul de obligaţiuni guvernamentale a scăzut cu 28 de miliarde, până la 2,153 trilioane de dolari (vezi graficul 1).

Deşi programul de restricţionare cantitativă a continuat, anunţarea opririi procesului de majorare a dobânzilor a contribuit la relaxarea majoră a condiţiilor de pe piaţa financiară din SUA.

De fapt, pieţele americane beneficiază de cele mai relaxate condiţii financiare din ultimii 25 de ani, după cum arată Indicele Condiţiilor Financiare (NFCI), publicat de Federal Reserve Bank of Chicago (vezi graficul 2).

Ultima sa valoare a fost de -0,8478, în condiţiile în care indicele este cons­truit astfel încât să aibă o valoare medie 0 şi o abatere standard de 1 pentru perioada eşantionului, care începe în 1971. O valoare mai mică decât zero arată condiţii financiare mai relaxate decât media.

Iar veştile bune nu se opresc aici. Departamentul Muncii a raportat că luna martie 2019 s-a încheiat cu cel mai redus nivel al cererilor iniţiale pentru ajutorul de şomaj din ultimii 49 de ani (vezi graficul 3).

Tot un minim al ultimilor 49 de ani a înregistrat şi rata şomajului de luna trecută, după ce s-a menţinut la 3,8%, conform datelor de la Bureau of Labor Statistics (BLS).

Cu o zi înainte de publicarea datelor statistice privind şomajul, preşedintele american a scris pe contul său de Twitter că "în ciuda acţiunilor nenecesare şi distructive ale Federal Reserve, economia este foarte puternică, negocierile cu China merg bine, inflaţia este scăzută sau aproape inexistentă, iar optimismul este foarte ridicat".

Cum arată "inflaţia scăzută sau inexistentă"? De la 2,1% în 2017, rata anuală medie a inflaţiei din SUA a urcat până la 2,4% în 2018, iar în primele două luni din acest an a coborât până la 1,5%.

Din păcate, datele oficiale raportate de BLS, sunt puternic influenţate de aşa-numitele ajustări hedonice, care "ascund" creşterile de preţ pe baza jus­tificărilor referitoare la creşterea calităţii.

Conform unei metodologii alternative a fost construit Indicele Chap­wood al preţurilor, care arăta, pentru primele 50 de zone urbane din SUA, creşteri anuale între 6,9% şi 13,4% în 2018, în timp ce indicele preţurilor publicat de John Williams pe site-ul www.shadowstats.com arată o inflaţie anuală de circa 5% în martie 2019.

În aceste condiţii, apelul privind relaxarea cantitativă nu are nicio justificare, mai ales că Federal Reserve se va angaja oricum, din octombrie 2019, într-o variantă "uşoară" a acestuia.

Analiştii de la Goldman Sachs arată că Fed-ul va continua să-şi reducă portofoliul de obligaţiuni ipotecare, a cărui valoare este de circa 1,6 trilioane de dolari, iar sumele obţinute vor fi utilizate pentru cumpărarea obligaţiunilor guvernamentale. Valoarea lunară a acestor achiziţii poate ajunge până la 10 miliarde de dolari, conform estimărilor de la GS. În cadrul primelor trei programe de relaxare cantitativă, achiziţiile lunare de obligaţiuni guvernamentale s-au ridicat la 30, 60 şi 40 miliarde de dolari.

Dar dacă tiparniţele marilor bănci centrale nu mai pot "stimula" economia globală?

Într-un articol recent de pe site-ul Institutului Mises din Statele Unite se arată că "problema apare în perioada de boom", când politica monetară ultrarelaxată permite formarea bulelor speculative şi distorsionarea severă a procesului de alocare a investiţiilor.

Astfel apar numeroase companii zombi, care nu pot supravieţui în absenţa costurilor de finanţare scăzute, dar nici lichidarea acestora nu mai este o opţiune pentru autorităţi, deoarece ar trage după ele şi o bună parte din instituţiile financiare care le-au creditat.

În acest fel, "condiţiile monetare relaxate perpetuează exis­tenţa supra-capacităţilor de producţie", care "au efect deflaţionist în economie", după cum a scris recent econo­mis­tul Daniel Lacalle pe contul său de Twitter.

Adică băncile centrale luptă împotriva deflaţiei, după cum arată toate declaraţiile oficiale legate de pornirea tiparniţelor, tocmai prin stimularea condiţiilor care o perpetuează?

Ceea ce s-a întâmplat de la declanşarea crizei financiare globale susţine această ipoteză, iar acţiunile şi declaraţiile lui Donald Trump, deşi sunt criticate pe bună dreptate, nu fac decât să se încadreze foarte bine în decorul economic absurd creat de marile bănci centrale, iar actualul preşedinte american este "ţapul ispăşitor" perfect.