English
La referendum am să votez, pentru că e important să stabilim cum ne vom alege reprezentanţii. Dar nu merg la alegerile pentru "Parlamentul European", pentru simplul motiv că acela nu e un parlament (nu are funcţii legislative reale). Însă euro-scepticismul meu mai are o raţiune. Pentru a lămuri lucrurile, haideţi să facem un mic exerciţiu de politică comparată.
Iată două ţări: să le numim "A" şi "B". Ele par asemănătoare, în datele lor generale. Sunt mari; prima are 49 de milioane de locuitori, iar a doua are 38. Anii 1980 au fost marcaţi, în ambele, de mişcări populare în favoarea democraţiei, reprimate de regimul militar. Au devenit cu adevărat democratice recent, de la începutul anilor 1990. Au preşedinte ales şi un sistem dinamic de partide politice.
Deosebirile dintre ele însă sunt mai importante. Prima e pe locul 34 la PIB pe locuitor, cea de-a doua pe locul 52. Ţara A este un gigant al cercetării tehnologice, iar locuitorii săi au unul dintre cele mai moderne stiluri de viaţă. B e mult mai puţin dezvoltată. În clasamentul competitivităţii economice alcătuit de World Economic Forum în 2006, A este pe locul 24, iar B pe 48. În clasamentul Transparency International al indicelui percepţiei corupţiei, A e pe locul 43 (la egalitate cu Africa de Sud), iar B pe locul 61 (la egalitate cu Tunisia).
Aţi recunoscut personajele noastre? E vorba de Coreea de Sud şi Polonia. Comparaţia dintre aceste două ţări ridică o problemă de principiu.
Ni se spune că intrarea în Uniunea Europeană e o cale de modernizare a societăţii şi a economiei. Că Spania, Portugalia sau Grecia au progresat şi că aşa se va întâmpla şi cu ţările din Est. Posibil. Numai că această idee se loveşte de datele empirice. Şi nu iese prea bine din această coliziune. Vedem că alte ţări, din afara UE, care au pornit de la o situaţie asemănătoare, dacă nu cumva mai proastă, au progresat mai repede.
V-am propus să comparăm Coreea de Sud cu Polonia, dar puteam construi şi alte exemple. Taiwan şi Grecia. Singapore şi Slovenia. Hong Kong şi Portugalia. Malaiezia şi Româ-nia. Chile şi Slovacia. Cazuri de modernizare accelerată exis-tă, numeroase, în afara Europei, unde avansul economic s-a aliat cu progresul democraţiei şi cu creşterea nivelului de trai. Coreea de Sud este, în multe privinţe, mai avansată decât multe societăţi din Europa de Vest. Sud-coreenii au telefoane cu recepţie TV şi sunt pe locul 36 ca speranţă de viaţă. Polonia e pe locul 56 şi are numeroase familii care practică o agricultură de subzistenţă. Nu are nici măcar o universitate clasată între primele 100 în Europa (spre comparaţie, Coreea de Sud are 8 în topul primelor 100 din Asia).
E limpede că, oricare vor fi fost meritele "modelului european" (presupunând că acesta există), alte ţări s-au descurcat mai bine ignorându-l. Din aproape toate punctele de vedere. Sunt mai puţin corupte, mai stabile, mai dezvoltate, mai curate, mai prospere, mai bine educate. Vreţi reţete ale modernizării rapide? Nu căutaţi în primul rând în Europa.
Ce au făcut aceste ţări, spre deosebire de europeni, a fost să ţină impozitele la niveluri scăzute, să investească masiv în educaţie şi cercetare şi să pună accentul pe respectarea legii. Sunt societăţi care nu au renunţat la anumite tradiţii, dar le-au adaptat la ritmurile şi la valorile vieţii con-temporane.
Noi, în schimb, am acceptat necritic, de aproape 10 ani, o ideologie găunoasă, a "aderării la UE". Sunt curios când realitatea ne va pocni şi pe noi în moalele capului. Am crezut că o economie merge cu subvenţii date de la Bruxelles, "pe proiecte", dar nu am accesat, până la ora când scriu acest articol, decât 2% din fondurile disponibile. Am crezut că "libera circulaţie" ne va aduce beneficii indiscutabile şi ne-am pomenit cu Mailat şi cu cartierele de corturi de la marginea Romei. Am crezut că Parlamentul European e un for al înaltei culturi politice şi ne-am trezit cu Dick Martin şi cu Alessandra Mussolini.
Unii vor răspunde că aces-tea sunt dificultăţile, inevitabile, ale începutului. Se poate. Dar ceasul ticăie. Iar în timpul acesta, în alte părţi, alţii îşi văd de treabă şi avansează rapid. Conform ultimelor date de la FMI, România a fost depăşită, la GDP per capita (PPP), de Mexic şi Botswana. În anii socialismului, dacă obiectai că nu se găseşte brânză sau carne, ţi spunea că acestea sunt greutăţi ale momentului, dar că direcţia generală e bună. Spre Europa, în zbor! aşadar.
În 1789, întrebat ce crede despre noua Revoluţie din Franţa, Edmund Burke, părintele conservatorismului liberal, i-a contrariat pe lăudătorii progresului istoric. Trebuie să aşteptăm, scria el, pentru a fi siguri că oamenii chiar o duc mai bine, înainte să ne aventurăm să îi felicităm pentru noua lor situaţie, "alt-fel riscăm ca felicitările să se transforme în lamentări". Duceţi-vă, dacă doriţi, la "alegerile euro-parlamentare". Eu stau acasă şi mă mai uit o dată pe cifre, căci presimt că e ceva în neregulă în toată afacerea asta.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. eu nu voi sta acasa
(mesaj trimis de che borala în data de 13.11.2007, 08:52)
voi merge la vot, dar numai pentru referendum. de votul uninominal avem nevoie.
2. comunistule
(mesaj trimis de boicot în data de 13.11.2007, 09:39)
degeaba compari tarile din asia de sudest cu cele din europa de est,in asia nu au fost 50 de ani de comunism
este mai bine sa stam izolati de restul europei ptr ca unele lucruri merg aiurea din cauza birocratiei sau totusi sa incercam sa ne integram,sa reusim si noi in 2-3 generatii sa ajungem la macar la educatia occidenrtala daca nu si la nivelul lor economic
parerea mea ca cine nu voteaza un lucru (pentru sau impotriva) nu are dreptul sa comenteze
3. Un comunist pe forum
(mesaj trimis de Dan M. în data de 13.11.2007, 12:44)
@2
Unde ai vazut tu 50 de ani de comunism in Portugalia sau in Grecia, ma? de ce nu citesti articolul inainte sa iti dai cu parerea?
4. Un comunist pe forum
(mesaj trimis de Dan M. în data de 13.11.2007, 12:44)
@2
Unde ai vazut tu 50 de ani de comunism in Portugalia sau in Grecia, ma? de ce nu citesti articolul inainte sa iti dai cu parerea?
5. Domnului Avramescu
(mesaj trimis de Gianina în data de 13.11.2007, 16:44)
Domnule Avramescu, ideile Dvs. sunt atit de jenant partinice incit e de ajuns sa citesc prima propozitie si stiu in favoarea cui pledati.
Ma intreb cum e posibil?!
6. de la vis la realitate
(mesaj trimis de cristi antonescu în data de 13.11.2007, 19:56)
Ultranaivist! si mai nou antieuropean, daca nu as sti ce hram poarta autorul. El este anti fata de orice. Exista comparatii si comparatii, asa cum exista asteptari si asteptari. Unele sunt realiste, altele fanteziste. Dl Avramescu ne pune in fata fanteziilor lui si este uimit ca n-au prins viata. Mai intai, contrapunand Coreea de Sud si Polonia, da dovada de necunoasterea realitatii. Cartea in care citise de boom-ul sud-coreean este veche de vreo 15 ani. Intre timp, s-au mai schimbat lucrurile. Vezi Daewoo sau chiar Samsung. Dar si contextul mondial la nivelul anilor 1960 si 2000. Uniunea Europeana este o constructie politica si economica, urmarind sa creeze o noua realitate europena.Continentul cel mai framantat, cel mai fragmentat si cel mai belicos deaproape doua secole. Nu-i o treaba usoara! Si va mai avea destule suisuri si coborasuri. Asa cum foarte bine s-ar putea intamp[la ca proiectul sa esueze. Nu uiati ca din UE fac parte Germania sau Franta, dar si Romania si Bulgaria. Cat priveste Romania, la noi s-a inteles gresit problema. Credeam ca vin Occidentalii sa munceasca pentru noi, sau ca vin sa ne rezolve neintelegerile politice, sau sa ne extirpeze coruptia?Eroare! In Romania persista probleme structurale si grave, care nu tin de ideologie, ci de natura romanilor. Sunt seculare, daca nu milenare. Lenea, hotia, coruptia, laxitatea morala, lipsa criteriilor si valorilor, slabiciunile credintei, intelegerea gresita a drepturilor si libertatii, confuziile privind democratia, neguvernabilitatea, intoleranta- toate atarna ca niste pietre de moara de picioarele noastre si ne trag in jos. Asa ca vina sau raspunderea sau solutia( daca vreti) nu trebuie cautate in constructii politice interne si internationale, ci in imblanzirea si civilizarea societatii romanesti. Economia de piata a insemnat pentru noi liber la jaf si la lacomie. Banul a devenit suprema valoare sociala, insemnul superioritatii si singurul obiectiv. Cand nu stiu care om politic cu pretinse vederi largi a indemnat "IMBOGATITI-VA" a deschis Cutia Pandorei. .La noi se discuta despre avere, dar nu si despre modul in care a fost dobandita. Se da- in prostie- exemplul cu primul milion de dolari facut in conditii obscure de magnatii americani. O poveste imorala si rasuflata a devenit piatra filozofala romaneasca. Daca nici americanii nu-i iau din scurt pe hoti, noi de ce sa-i deranjam? Cam asate morala stravezie care incurajeaza neomenia. Dar parca vorbeam de articolul dlui Avramescu? Prost articol, slab autor.
7. voi merge la europarlamentare
(mesaj trimis de itzenplitz în data de 14.11.2007, 11:22)
din ratiuni "interne", ca sa zic asa. De vreme ce am intrat, am intrat. Apoi- daca aceste alegeri reprezinta un "barometru" al opiniei publice-doresc ca PLD sa obtina un scor multumitor. In vedere alegerilor viitoare. In rest- va citesc cu placere.
8. fără titlu
(mesaj trimis de sym în data de 14.11.2007, 11:59)
Vrem-nu-vrem aceste europarlamentare au mai multa semnificatie din punctul de vedere al echilibrelor de forta interne. Sunt de acord in principiu cu Dvs. in privinta relevantei scazute in a alege reprezentanti in Parlamentul European. Dar atata vreme cat avem doua sanse de a trimite un semnal actualei clase politice (referendumul fiind prima), de ce sa nu o folosim? Mai ales ca referendumul - asa cum dealtfel am vazut anul acesta - chiar cu un scor zdrobitor poate fi ignorat si chiar rastalmacit cu mare usurinta. "Romanii au hotarat sa-i acorde lui Basescu o a doua sansa" - va spune ceva?
Cred ca trebuie sa mergem, macar pentru a contura raportul de forte dintre partide, si a arata cleptocratiei ca nu suntem o masa amorfa, cinica, fara opinii, indobitocita de mizeria cu care ne lovesc din toate unghiurile. Pentru ca aceasta, cred, este miza: arma cea mai redutabila a presedintelui (si de fapt singura care are orice consecinte) este posibilitatea lui de a instiga entuziasm, ori asta este dusmanul numarul unu al celor ce vor perpetua tacere pentru a se fura comod si bine.