DUPĂ 50 DE ANI DE COMUNISM Ne lipsesc toate calităţile planificării?!

Lipsurile din politica bugetară au fost amendate, ieri, în cadrul unei conferinţe organizate la hotelul Howard Johnson Grand Plaza de către Institutul de Studii Populare, în colaborare cu Fundaţia Hanns Seidel, unde au fost convocaţi 7 vorbitori de către Institutul Ordoliberal.

Cu toţii au menţionat precaritatea activităţii noastre bugetare:

1. Răzvan Orăşanu: ne lipseşte alocarea bugetară pe proiecte; o facem, însă, pe instituţii;

2. Valentin Ionescu: alocarea resurselor nu urmăreşte dezvoltarea ţării (extragerea de rente în folos propriu - de fapt, hoţie)

3. Mircea Coşa: ne lipseşte politica bugetară (lipsesc viziunea economică şi filosofia bugetară);

4. Gheoghe Ialomiţianu: ne lipseşte respectul faţă de buget, guvernăm după încasări;

5. Bogdan Bujor Teodoriu: ne lipseşte identificarea obiectivelor şi a paşilor potriviţi pentru atingerea lor;

6. Corneliu Dobiţoiu: ne lipseşte cultura şi viziunea economică, deplângând că iniţiativa Grupului de la Snagov nu a fost continuată;

7. Sorin Paveliu: ne lipseşte calculul de eficienţă şi datele necesare acestuia, ne lipsesc planurile cincinale, ne lipseşte proiectul de ţară.

Este greu să îi contrazici, fiecare a punctat carenţe pe care le resimţim în activitatea guvernamentală post-revoluţionară.

Totuşi, aproape nici unul dintre aspectele care au fost menţionate ca lipsindu-ne, nu ne lipseşte, de fapt.

Vorbitorii au pornit de la premisa eronată că preocuparea pentru planificare şi programe datează de 20 de ani, ignorând că, în realitate, avem o experienţă care datează de acum 70 de ani, în această privinţă, exersându-ne planificat timp de o jumătate de secol, în comunism.

Prin urmare, nu ne lipsesc nici specialiştii, nici capacitatea de identificare a obiectivelor şi calcularea paşilor, nici capacitatea proiectării bugetului, conform unei viziuni. De aici rezultă că, de fapt, diferenţa în activitatea bugetară faţă de perioada comunistă este lipsa formulării unui ideal, ceea ce comunismul o făcuse, indiferent că nu ne va fi convenit sau că reprezenta doar o făţărnicie. În perioada comunistă reprezenta un fapt grav evidenţierea unui comportament care s-ar fi abătut de la morala comunistă, derivată din idealul comunist.

Lipsa idealului, după căderea comunismului, face ca arbitrariul de comportament al gestionarilor economiei naţionale să nu poată fi condamnat, astfel că principala lipsă în politica bugetară este, în opinia noastră, lipsa de credinţă.

Imoralitatea.