După "afacerea" Covid, foştii decidenţi din farma se ocupă de cardul european de vaccinare

Cardul European de Vaccinare (ECV), proiect ce va fi implementat începând de luna viitoare în şapte state europene - Belgia, Germania, Grecia, Letonia, Luxemburg, Polonia şi Portugalia - şi care a scos din bugetul UE aproximativ 8,4 milioane euro din fondul Horizon Europe, riscă să fie deturnat în interesele giganţilor farmaceutici, ai căror foşti angajaţi în poziţii cheie sau ca lideri de echipă fac parte din Consiliul Consultativ privind acest proiect.

Cea mai controversată persoană din această structură de vârf a proiectului Euvabeco este medicul german Joe Schmitt, specializat în pediatrie, boli infecţioase, microbiologie şi epidemiologie, care în anul 2010 a fost şeful global al diviziei Medical Affairs al companiei Novartis, pentru ca în 2011 să se angajeze în cadrul companiei Pfizer, de unde a ieşit la pensie în mai 2021, când deţinea funcţia de vicepreşedinte care se ocupa de Medical Affairs. Numirea lui este suspectă mai ales că în mai 2021 a fost semnat de Comisia Europeană acordul preliminar cu compania Pfizer pentru achiziţionarea a 1,8 miliarde doze de vaccin anti-Covid 19, pentru care suma alocată se ridica la 44 miliarde euro.

Un alt membru al boardului consultativ care se ocupă de proiectul privind implementarea cardului european de vaccinare este Angus Thomson, specialist în comunicare şi captarea încrederii publicului, care a cooperat, în calitate de lider de echipă, cu gigantul farmaceutic Sanofi pentru dezvoltarea unui program global de cercetare, dezvoltare şi implementare în obţinerea încrederii şi acceptarea vaccinurilor de către populaţie.

Semne de întrebare privind interesele servite planează şi asupra altor membri ai boardului proiectului, cum ar fi Louise Henaff, Dimitra Lingri şi Leonardo Heyerdahl, dintre care unii sunt angajaţi, iar alţii mai cooperează cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii care în această perioadă are în dezbaterea un proiect de acord global privind acţiunile în cazul unor viitoare pandemii, acţiuni ce ar urma să fie coordonate de specialiştii în sănătate, care vor avea putere deplină asupra măsurilor ce ar trebui luate.

Nici Suzane Suggs, fostă membră a Grupului operativ ştiinţific naţional elveţian COVID-19 şi copreşedinte al grupului de experţi în sănătate publică din Ţara Cantoanelor, nu este lipsită de suspiciuni, atât timp cât a făcut parte din programe de formare profesională care au avut loc în SUA şi care sunt sponsorizate de giganţii farmaceutici de peste Ocean.

• Conflict de interese în cazul lui Joe Schmitt?

Faţă de situaţia de mai sus, deputatul european Gheorghe Piperea (AUR) a declarat, în exclusivitate pentru ziarul BURSA: "Voi face, începând din septembrie, o serie de interpelări la adresa preşedintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, pe această temă. O voi întreba pe doamna von der Leyen cum este posibil, fără să determini conflicte de interese şi incompatibilităţi, să implici în acest gen de acţiuni care nu au decât două scopuri - primul este conformarea obligatorie a cetăţenilor, iar al doilea îmbogăţirea companiilor din industria farma - în calitate de responsabil pe cineva care a lucrat recent în domeniul respectiv şi care, la finalizarea proiectului respectiv, se va reîntoarce pe un post mai bun sau cel puţin similar în compania al cărei angajat a fost? Acest procedeu se numeşte uşile rotative, iar această chestiune se întâmplă de prea multă vreme în cadrul Comisiei Europene, instituţiilor comunitare şi în cadrul proiectelor vizate direct de către acestea. Cele mai recente exemple au fost Baroso şi Draghi. Sunt persoane care, din postura de director sau de funcţionar cu atribuţii de conducere dintr-o corporaţie, intră în funcţionărimea de rang înalt de la nivel european, fie în Comisia Europeană, fie la Banca Centrală Europeană, fie la Agenţia Europeană a Medicamentelor, îşi fac treaba acolo, după care revin pe poziţii mai înalte în cadrul companiilor din care au plecat. De exemplu, Baroso şi Draghi după ce şi-au făcut treaba la Comisia Europeană şi la Banca Centrală Europeană s-au întors în poziţiile de şefi la Goldman Sachs International, aşa cum au făcut şi alţii înaintea lor, care proveneau din zona de banking, din zona farma sau din industria militară şi care au stat o vreme ca funcţionari în organismele europene după care au revenit pe posturi mult mai bine plătite la companiile la care au fost angajaţi, ceea ce înseamnă că au primit inclusiv o primă pentru treaba bună pe care au făcut-o pentru corporaţie în cadrul Comisiei Europene. Acest lucru nu are ca efect decât faptul că simplii cetăţeni europeni devin din ce în ce mai furioşi şi din ce în ce mai puţini încrezători în democraţia europeană, care se transformă într-o corporatocraţie şi ong-ocraţie. Nu mai avem o democraţie reprezentativă, unde oamenii sunt importanţi şi unde deciziile sunt transparente".

La rândul său, deputatul Emanuel Ungureanu (USR), vicepreşedinte al Comisiei pentru Sănătate şi Familie din Camera Deputaţilor, ne-a transmis: "În cazul lui Joe Schmitt, e un conflict de interese. Industria farma nu trebuie să fie în zona de decizie la nivel european sau naţional, atunci când are un interes direct. Situaţia boardului de la proiectul Euvabeco aminteşte de cazul domnului ministru Alexandru Rafila, care, deşi se afla în conflict de interese ca fost colaborator al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, a acordat milioane de euro consultanţă din banii europeni către această organizaţie şi încă nu avem niciun fel de rezoluţie de la Parchetul European sau de la Direcţia Naţională Anticorupţie. Practic în cadrul proiectului privind cardul european de vaccinare avem de-a face cu un conflict de interese în ceea ce îi priveşte pe membrii boardului, iar Comisia Europeană sau Parchetul European ar trebui să ia măsuri în legătură cu situaţia respectivă".

Conferenţiar universitar dr. Corneliu-Florin Buicu, deputat din partea PSD, vicepreşedinte al Comisiei pentru Sănătate şi Familie din Camera Deputaţilor, ne-a spus: "Despre participarea domnului Schmitt la acest proiect nu aş avea ce să comentez; probabil că vă gândiţi la un eventual conflict de interese. Înţeleg însă că acest domn este profesor de pediatrie şi boli infecţioase şi probabil că asta a contat în numirea lui în Consiliul Consultativ al implementării proiectului".

Directorul medical al Institutului Naţional de Boli Infecţioase (INBI) "Matei Balş", medicul epidemiolog Adrian Marinescu, susţine că, atât timp cât Joe Schmitt face parte din Consiliul Consultativ, care nu ia decizii, nu este nicio problemă, mai ales că acesta nu mai este angajat al companiei Pfizer.

Domnul dr. Adrian Marinescu a precizat: "Cei care au lucrat în industria farma au o oarecare experienţă şi nu cred că trebuie să conteze la ce companie au fost angajaţi, ci trebuie să primeze experienţa acumulată de aceştia. În speţă nu e vorba despre conflict de interese, atât timp cât domnul Schmitt nu mai este activ în cadrul companiei Pfizer".

• Statele membre UE, libere să utilizeze cardul european de vaccinare conform propriilor legislaţii

Principalele îngrijorări legate de o eventuală introducere obligatorie a cardului european de vaccinare - care în faza actualului proiect este utilizat doar în mod voluntar, la cerere - se leagă de controlul pe care autorităţile naţionale sau transnaţionale ar fi posibil să-l impună în cazul liberei circulaţii a persoanelor şi în urma căruia să fie restricţionat prin prisma inexistenţei pe cardul respectivei persoane a unor vaccinuri care sunt obligatorii pe teritoriul altui stat. Acest fapt ar putea da naştere la abuzuri, cum ar fi introducerea imediată, obligatorie, în carantină a persoanei nevaccinate sau interzicerea accesului pe teritoriul statului respectiv.

Pe site-ul proiectului, la secţiunea Q&A, se arată: "EVC (Cardul european de vaccinare) este o înregistrare personală şi nu un document de reglementare. Cardul european de vaccinare este un document personal care ţine evidenţa tuturor vaccinurilor administrate pentru continuitatea îngrijirii. Este deţinut şi gestionat de fiecare persoană fizică, care poate avea astfel o evidenţă completă a vaccinărilor şi poate să ţină un fel de management al propriei sănătăţi. Este un instrument voluntar şi nu este mandatat în întreaga UE. Este conceput pentru a ajuta persoanele să ţină evidenţa vaccinurilor pentru propria lor sănătate şi continuitatea îngrijirii. Cerinţele de intrare pentru ţări sunt stabilite de acele ţări. EVC nu impune restricţii sau cerinţe de intrare".

Cu toate acestea, potrivit răspunsului de mai sus, nimic nu împiedică statele membre UE să ia anumite măsuri în caz de pandemie, printre care şi verificarea acestui card european de vaccinare.

Faţă de aceste aspecte, deputatul european Gheorghe Piperea ne-a spus: "Se pare că cei de la Comisia Europeană au văzut că trece ca prin brânză proiectul cu portofelul digital şi au constatat că trebuie să îl umple cu ceva. Şi, pentru că exista istoricul certificatului verde de vaccinare - care, deşi potrivit regulamentului urma să faciliteze circulaţia în interiorul Uniunii Europene, practic a dus la un blocaj aproape total din cauza incompatibilităţii sistemelor din statele membre - s-a ales să se meargă pe acelaşi tip de experiment. Practic acest card european de vaccinare va fi un fel de identificare medicală, sanitară, şi va crea o problemă gravă pentru că persoanele nevaccinate vor fi imediat suspectate ca fiind infectate cu un virus sau chiar bolnave, ori chiar de intenţia de a îi infecta pe ceilalţi şi, la un moment dat, prin verificarea codului QR ce va fi înscris pe cardul de vaccinare, li se va interzice să urce în avion, în tren, în autobuz sau să treacă graniţa. Practic ne întoarcem de unde am plecat, adică la finalul anului 2021. Ca şi atunci, acum oficialii europeni ne spun că nu este nicio obligaţie, că emiterea cardului de vaccinare este voluntară, la cererea persoanei fizice, şi că măsura este luată pentru facilitarea anumitor aspecte. Acesta, de fapt, este verbul uzitat de funcţionarii europeni: a facilita. «Noi facilităm, da? Totul e doar o recomandare». Numai că ne vom trezi că persoanele care vor fi de acord imediat să treacă în acest card toate vaccinările pe care le-au făcut de-a lungul vieţii, vor dori să aibă o motivaţie, un drept prin care să spună apoi că toţi ceilalţi trebuie să fie vaccinaţi, deoarece vaccinarea lor nu este suficientă. În consecinţă, cred că, în lipsa unei obligativităţi legale a utilizării cardului european de vaccinare, se va ajunge la o obligativitate prin presiunea mulţimii".

În acest context, domnul Piperea a adus în discuţie şi faptul că, potrivit Strategiei Naţionale de Vaccinare, până în anul 2030, 95% din populaţia României trebuie să fie vaccinată. "Nu se ştie cu ce vaccinuri, cu câte doze. Deşi în strategie se susţine că nu este obligatorie vaccinarea, acest lucru este combătut de ţinta de 95% fixată pentru anul 2030", a precizat Gheorghe Piperea.

În schimb, parlamentarul social-democrat Florin Buicu afirmă: "Termenul de «card european de vaccinare» nu trebuie privit neapărat într-un sens rău, ci poate chiar de a avea aceleaşi condiţii de siguranţă, acces, îngrijire ca orice alt cetăţean european. Vă amintesc că în momentul de faţă România are în fişele medicale ale tuturor copiilor, la medicul de familie, o înregistrare a vaccinurilor efectuate de la naştere, până la vârsta de 18 ani, în ultima perioadă existând registrul de vaccinare românesc. Având în vedere mobilitatea europeană, desfăşurarea studiilor multor tineri români în alte state europene, care impun în momentul înscrierii la şcolarizare existenţa vaccinurilor pentru anumite boli, existenţa unui format recunoscut la nivel european, al fişelor medicale actuale, acest card european de vaccinare poate fi parte din proiectul mai mare al interconectării datelor la nivel european. De exemplu, un pacient care are datele medicale înregistrate în România ar putea să fie consultat sau să obţină o a doua opinie medicală, de orice specialist din Uniunea Europeană. Vorbim despre un proiect care, în funcţie de rezultatele finale, poate fi propus sau nu, pentru a fi generalizat. Ca medic primar de sănătate publică afirm că vaccinarea este metoda de prevenţie care salvează vieţi".

Tot pe acelaşi subiect, deputatul Emanuel Ungureanu a precizat că nu consideră că este nevoie de introducerea unui card european de vaccinare, deoarece nu crede că trebuie să existe un mecanism uniform la nivel european în acest domeniu.

"Fiecare vaccin are efectele lui, fiecare pacient trebuie să decidă în privinţa stării lui de sănătate şi a deciziei pentru vaccinare şi cred că fiecare state membru UE îşi poate face politica de vaccinare în funcţie de nevoi", a concluzionat domnul Ungureanu.

El a precizat că aşteaptă finalizarea proiectului european privind cardul de vaccinare şi, în funcţie de ce va decide apoi Comisia Europeană, va discuta cu colegii de partid pentru a exprima o poziţie comună.

• Stocarea datelor personale, o problemă nerezolvată în proiect

O altă îngrijorare exprimată de reprezentanţii societăţii civile priveşte confidenţialitatea datelor de vaccinare. Responsabilii proiectului privind cardul european de vaccinare susţin că nu este utilizat niciun sistem centralizat de stocare a datelor şi că aceste date personale pot fi accesate doar dacă posesorul cardului le trimite intenţionat unei alte persoane sau arată cardul altcuiva, deoarece pe acesta se află codul QR de acces.

Cu toate acestea, de pe site-ul proiectului reţinem: "Accesul la date exacte, în timp real, este esenţial pentru a aborda întrebări specifice de sănătate publică şi pentru a dezvolta politici eficiente. În pregătirea pentru implementarea pilot în septembrie 2024, fiecare ţară defineşte în prezent obiective şi cerinţe de date în timp ce organizează fluxurile de date pentru a se asigura că strategiile sunt relevante şi funcţionale în contextele lor. (...) EVC va folosi reţeaua de încredere a GDHCN, permiţând statelor membre să verifice bilateral autenticitatea înregistrărilor digitale printr-o arhitectură de încredere interoperabilă".

Numai că nu se specifică în ce constă această arhitectură de încredere interoperabilă sau cine sunt persoanele responsabile cu confidenţialitatea datelor personale ale utilizatorilor viitorului card european de vaccinare. Mai ales că repectivul card va conţine informaţii complete despre istoricul vaccinărilor, inclusiv înregistrări textuale detaliate, un cod QR care poate fi scanat şi metadate încorporate care pot fi descărcate.

Responsabilii proiectului afirmă: "Aceste elemente digitale, codul QR şi metadatele, vor fi semnate în siguranţă pentru a-şi menţine autenticitatea şi integritatea. În plus, fiecare înregistrare de vaccin va fi legată de o fişă principală originală menţinută de o organizaţie medicală credibilă, asigurându-se că datele sunt fiabile. După implementare, EVC va permite persoanelor să gestioneze, să acceseze şi să controleze personal diseminarea datelor lor de vaccinare, respectând reglementările de confidenţialitate care impun consimţământul explicit pentru partajarea datelor. Utilizatorii vor avea capacitatea de a prezenta cardul, care conţine detaliile lor de vaccinare, profesioniştilor din domeniul sănătăţii şi personalului aferent. Profesioniştii din domeniul sănătăţii pot apoi scana codul QR sau accesa metadatele din fişierul cardului pentru a include, evalua, completa şi confirma intrările de vaccinare în sistemul lor de evidenţă electronică de sănătate. (...) Fiecare ţară participantă aduce resurse unice la masă, cum ar fi fişele electronice de sănătate existente, sistemele de informaţii privind imunizarea şi cardurile de hârtie, fiecare cu terminologii diferite de vaccin".

Mai mult, vor fi constituite baze de date, necesare sistemului de suport pentru deciziile clinice (CDS) de vaccinare. Acest sistem va sintetiza date dintr-un spectru larg de surse, inclusiv carduri electronice de vaccinare, rezumate internaţionale ale pacienţilor, dosare medicale istorice şi electronice, ghiduri locale de vaccinare şi feedback direct al pacientului prin chestionare, ceea ce înseamnă un volum imens de date personale pentru care proiectul nu prevede niciun mecanism de protecţie.

La finalul anului 2023, potrivit datelor Eurostat, cele 27 de state membre ale Uniunii Europene aveau o populaţie totală de 448,4 milioane locuitori. O generalizare a cardului european de vaccinare ar însemna un volum imens de date personale, pentru care proiectul actual nu are niciun sistem care să corespundă GDPR.