EDITORIAL Gesturi ratate

Primul Ministru al Franţei, domnul Dominique de Villepin, a catadicsit să petreacă o jumătate din ziua sa oficială de lucru, la Bucureşti, spre marea încîntare a omologului său român şi fără să stîrnească niciun interes în lumea presei sau a politicii. Nici măcar a celei locale, provincială şi bolnavă de scandal, cum este ea. Cu siguranţă, deplasarea atît de înaltului prim ministru francez s-a dorit "un gest simbolic": sora noastră mai mare, de ginte latină, ne onorează în noua calitate de membru al Uniunii Europene. A venit prima să ne aducă înaltele sale omagii, chiar la noi acasă! Din păcate, însă, nu a reuşit să-şi ascundă, nici măcar în hainele de protocol, superioritatea paternalistă cu care ne tratează. Una, care, din 1990 pînă azi, ne tot aduce aminte că nu ne-am ridicat la nivelul "aşteptărilor" franceze, în ciuda cîtorva gesturi de bunăvoinţă. Arţagul oficial a atins punctul culminant cînd actualul preşedinte al Franţei a avut aroganţa să spună public, nu despre un oficial sau altul guvernamental, nu despre Guvernul de la Bucureşti ori chiar despre Preşedinte, ci despre Ţara numită Romania, că a pierdut un bun prilej să tacă!!! Axa Bucureşti-Londra-Washington, o ficţiune politică inventată la Bucureşti, la Paris, în inima puterii republicane, a fost luată ca o ofensă de lPse majesté, directă şi impardonabilă.

Care este deci clou-ul acestei vizite oficiale? Încărcătura politică ar putea fi trădată de program. Faptul că la primirea de la Palatul Victoria, Premierul Tăriceanu a uzat de privilegiul organizării unei gărzi militare, care a dat onorul musafirului său, este un fapt cu totul ieşit din comun. El are, desigur, o acoperire oarecare în regulile de protocol care, oricum, la noi sunt inventate şi reinventate de la o zi la alta, de la o situaţie la alta, de la un premier la altul şi de la un preşedinte la altul. Gestul, din perspectiva gazdelor, a vrut cu tot dinadinsul să sublineze "înalta preţuire" acordată oaspetelui, dar nu a reuşit decît să reamintească faptul cel mai semnificativ al vizitei: lipsa unei întîlniri cu Preşedintele României, acolo unde această ceremonie este regulă. Din această perspectivă, este clar că Premierul francez, avînd de ales între tranşeele săpate de Cotroceni şi Victoria în sînul Puterii Executive de la Bucureşti, a ales să fie paraşutat direct în liniile francofonului, franco-euro-filului Tăriceanu. Un gest care, însă, în lumea mare a Politicii, nu se face! Deşi destinul i-a rezervat un parcurs politico-administrativ privilegiat în marea ţară a Franţei, din păcate, domnul de Villepin nu pare să fi descifrat nici măcar vocabularul politeţii oficiale. E greu de crezut că, dacă ar fi existat o solicitare pentru o întrevedere la Cotroceni, aceasta i-ar fi fost refuzată!

Cadenţa vizitei oficiale la Bucureşti este şi ea impresionantă. Ceremonia oficială a onorurilor militare, de 15 minute, a consumat mai mult timp decît întrevederea privilegiată a celor doi şefi de guvern - doar 10 minute! Discuţia în plen a delegaţiilor a consumat trei sferturi de oră, dar aici nu este clar cine a format numitele delegaţii. În total, cinci minute peste o oră! Atît a fost nevoie ca cei doi premieri să pună la punct redefinirea relaţiilor româno-franceze, din perspectiva noii poziţii a României, aşa cum pretinde comunicatul oficial al Guvernului român. Conferinţa de presă, care a explicat lumii evenimentul, a durat aproape jumătate de oră. Premierul francez, om politic ce se revendică din lumea intelectuală, a ţinut să fie prezent într-o Aulă. I-a fost oferită cu generozitate cea de la ASE. Konec filma!

Citită din perspectiva părţii române, singura care a fost oficial disponibilă, agenda problemelor abordate ar fi fost suficientă pentru ca Premierul francez să stea două săptămîni la Bucureşti: relansarea "relaţiei privilegiate" franco-române, iniţiativă care îmbătrîneşte de zece ani, fără să producă revirimentul dorit, relansarea proiectului european, creşterea schimburilor economice şi a investiţiilor franceze în România, cooperarea regională şi tema repatrierii cetăţenilor români aflaţi ilegal pe teritoriul Franţei, în cazul de faţă cel al minorilor. Mai degrabă o listă de bune-intenţii şi dorinţe ale părţii române, decît una de discuţii pe conţinut. De altfel, partea franceză nu a oferit nicio informaţie despre această vizită şi rostul ei. Singura menţiune este făcută de Le Monde, care scrie negru pe alb că vizita are un singur rost: semnarea acordului privind procedurile de repatriere a minorilor români "aflaţi în dificultate" pe teritoriul francez. Minorii despre care este vorba sunt copii folosiţi de diferite reţele ale sclaviei moderne, locale şi străine, care operează pe teritoriul francez şi folosesc copii pentru prostituţie, cerşit şi alte activităţi incriminate de Codul lui Napoleon.

În mod cu totul întîmplător, acest gest ratat al oficialilor guvernamentali din Franţa şi România a avut, totuşi, o noimă. Una creată de faptul că, exact în aceeeaşi zi, bucurîndu-se atît de atenţiile prezidenţiale, cît şi de cele prim-ministeriale, s-a aflat la Bucureşti, tot pentru cîteva ore, Bill Gates. Nu cel mai bogat om din lume, ci, acela care a descoperit, înaintea francezilor, că există români obişnuiţi în campusul de la Seatle al lui Microsoft, a căror ocupaţie zilnică este să fie geniali în domeniul informaticii.