EDUCAŢIE Sindicaliştii cer noului Guvern 6% din PIB

Sindicaliştii din educaţie speră că schimbarea de guvern să fie benefică şi pentru acest sector de activitate. Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ solicită noului executiv regândirea sistemului de finanţare a educaţiei şi alocarea, în noul an bugetar, a 6% din PIB: "Păstrarea actualului mod de calculare a costului standard per elev/preşcolar înseamnă adâncirea subfinanţării şi scăderea calităţii actului educaţional ca principal efect. Costul standard per elev/preşcolar este «găselniţa» prin care guvernanţii, de-a lungul anilor, nu au făcut decât să mimeze finanţarea educaţiei. Fără alocări de fonduri calculate în funcţie de realităţile din şcoli, educaţia din România va continua să se degradeze într-un ritm accelerat".

Potrivit reprezentanţilor federaţiei, conform Legii Educaţiei Naţionale banii de care dispune o unitate de învăţământ pentru desfăşurarea procesului instructiv-educativ rezultă prin multiplicarea costului standard per elev/preşcolar cu coeficienţi specifici unităţii şcolare şi cu numărul de elevi. Valoarea costului standard per elev/preşcolar s-a stabilit pentru prima dată, prin HG în anul 2010, pentru cheltuielile de personal, iar în anul 2013 s-a stabilit şi valoarea costului standard per elev/preşcolar privind cheltuielile cu pregătirea profesională, cheltuielile cu evaluarea periodică a elevilor şi cheltuielile prevăzute la articolul bugetar "bunuri şi servicii". Conform unui comunicat al FSLI, acest cost standar reprezintă o piatră de moară pentru învăţământ: "Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ consideră că după nouă ani de la introducerea sa, acest cost standard per elev/preşcolar poate fi numit "groparul" învăţământului preuniversitar. Stabilirea "din condei" a valorii costului standard în anul 2010, a însemnat lovitura de graţie dată învăţământului preuniversitar, acesta accelerându-şi prăbuşirea. "Cârpelile" anuale aduse costului standard prin HG au condus la realitatea pe care o vedem astăzi: puţine unităţi de învăţământ din cele peste 6.000 se mai pot încadra în cheltuielile de personal şi asta nu pentru că aceia care le conduc dau dovadă de rea voinţă, ci pentru că actualul cost standard este incorect stabilit". Sindicaliştii afirmă că sunt din ce în ce mai multe cazuri în care unităţile şcolare nu se pot încadra în costul standard per elev/preşcolar, cum ar fi: unităţile de învăţământ din zonele izolate, cu efective mici de elevi la clasă, unităţile de învăţământ vocaţional, care sunt aproape de desfiinţare, colegiile şi liceele cu peste 30 de elevi la clasă, unde majoritatea cadrelor didactice sunt cu gradul I, precum şi grădiniţele cu efective de copii la grupă peste media prevăzută de lege: "Acest lucru ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru Guvern şi Parlament, precum şi pentru Preşedintele României. Tot din cauza acestui cost standard subdimensionat s-a redus constant numărul celor din categoria personalului didactic auxiliar şi nedidactic, iar cei care au rămas fac cu greu faţă din cauza volumului mare de muncă. Pentru ca unităţile de învăţământ să funcţioneze în parametrii normali, pe lângă cadrele didactice, unităţile de învăţământ au nevoie şi de aceste categorii de salariaţi".

Sindicaliştii susţin că "acelaşi dezastru" este şi în cazul costului standard pentru bunuri şi servicii, atât timp cât el a crescut de la 301 lei/an per elev/ preşcolar, valoarea din anul 2013, la 370 de lei în anul 2019: "Aşa s-a ajuns la situaţia de neacceptat într-o ţară normală, ca părinţii să aducă bani de acasă pentru supravieţuirea unităţilor de învăţământ. Aceasta este consecinţa faptului că România nu este capabilă să aloce în prezent decât 2,9% din PIB de la bugetul de stat pentru educaţie, în condiţiile în care, conform LEN, ar trebui să primească 6% din PIB. Guvernanţii nu au făcut în toţi aceşti ani o analiză serioasă a acestui cost standard, pentru a se ajunge la valoarea lui reală, ţinând cont de toate condiţiile specifice din unităţile şcolare. Au avut grijă, însă, pentru a sta liniştiţi, să prevadă prin lege obligativitatea ordonatorilor de credite să se încadreze în bugetul aprobat, fiind pasibili chiar de amenzi uriaşe dacă nu fac acest lucru. Şi pentru ca opinia publică să creadă că în învăţământul preuniversitar se face jaf cu banul public, funcţionari din MEN au lansat ideea nedemonstrată că în învăţământul preuniversitar sunt aproximativ 200.000 de elevi fictivi".

Simion Hăncescu, preşedinte FSLI, este convins că fără investiţii în educaţie, probleme grave, precum migraţia forţei de muncă nu pot fi rezolvate: "Dacă se doreşte un învăţământ de calitate, dacă se doreşte ca şcoala să formeze forţă de muncă de care are atâta nevoie România, dacă se doreşte să înceteze migraţia românilor, atunci trebuie crescută semnificativ investiţia în educaţie. Guvernanţii trebuie să lase Consiliul Naţional privind Finanţarea Învăţământul Preuniversitar să stabilească valoarea corectă a costului standard per elev/preşcolar şi să se ţină cont de ea sau cea mai bună variantă ar fi eliminarea acestuia. Păstrarea actualei formule privind stabilirea valorii costului standard înseamnă îngroparea definitivă a învăţământului preuniversitar, "groparul" fiind acest cost standard. Considerăm, de asemenea, că Preşedintele României, profesor la bază, este cel care ar trebui să înţeleagă cel mai bine problemele din sistemul de învăţământ preuniversitar generate de acest cost standard şi ar putea să solicite partidului care a preluat guvernarea renunţarea la costul standard per elev/preşcolar şi alocarea a 6% din PIB educaţiei, ceea ce ar duce la creşterea calităţii învăţământului din România".

Noul ministru al Educaţiei, Cristina Monica Anisie, are o primă temă de gândire, înainte să vină cu deja clasicele propuneri de reformă.