Electricitatea "verde" este mult mai scumpă decât susţin autorităţile care forţează tranziţia energetică

Facturile pentru energia electrică devin tot mai mari pe măsură ce se extinde utilizarea surselor eoliene şi solare în sistemul energetic naţional, după cum scrie un fost ecologist fanatic, profesorul danez Bjorn Lomborg, în Wall Street Journal.

"Datele sunt clare şi arată că ideea conform căreia energia solară şi eoliană conduc la economisirea banilor este o minciună ecologistă", subliniază în deschidere autorul, iar apoi îşi susţine afirmaţia printr-o ilustrare a corelaţiei dintre ponderea energiei solari şi eoliene în mixul energetic şi preţurile electricităţii la consumatorul final, casnic şi industrial (vezi graficul).

Conform ultimelor date de la Agenţia Internaţională pentru Energie (IEA), din 2022, în fruntea clasamentului se află Danemarca, unde o pondere de circa 60% a producţiei în centrale eoliene şi solare "asigură" un preţ de peste 40 de cenţi pentru un KWh. Preţuri de peste 30 de cenţi pentru un KWh au mai fost în Spania, Grecia, Ţările de Jos şi Marea Britanie, unde ponderea sistemelor solare şi eoliene în mixul energetic se situa între 30% şi 40%.

"Afirmaţia că energia verde este mai ieftină se bazează pe calcule false care măsoară costul electricităţii doar atunci când soarele străluceşte şi vântul bate", subliniază Lomborg, iar apoi afirmă că "societăţile moderne au nevoie de energie 24 de ore din 24, ceea ce înseamnă că au nevoie de sisteme de rezervă, adesea alimentate de combustibili fosili".

În aceste condiţii, "plătim pentru două sisteme de energie: regenerabile şi de rezervă". Mai mult, "pe măsură ce combustibilii fosili sunt utilizaţi mai puţin, aceste surse de energie trebuie să îşi recupereze costurile de capital în mai puţine ore, ceea ce duce la o energie şi mai scumpă".

Profesorul danez nu face decât să exprime o logică economică evidentă, dar care pare să fie dincolo de capacitatea de înţelegere a fundamentaliştilor ideologiei verzi.

Cu alte cuvinte, "costurile reale ale energiei solare şi eoliene sunt mult mai mari decât pretind militanţii ecologişti", după cum scrie profesorul Lomborg, care apoi trimite către două studii în acest sens.

Primul, apărut în revista Renewable Energy în februarie 2024 sub titlul "Cost accounting and economic competitiveness evaluation of photovoltaic power generation in China - based on the system levelized cost of electricity", arată că energia solară din China are un cost mediu de două ori mai mare decât al cărbunelui.

Evaluarea celor trei cercetători din China s-a făcut pe baza costului nivelat al energiei electrice (LCOE, Levelized Cost of Electricity). Acesta reprezintă raportul dintre valoarea prezentă a costului total al unui sistem energetic şi valoarea prezentă a electricităţii generate pe durata sa de funcţionare şi permite compararea diferitelor tehnologii, prin luarea în considerare a unor factori precum generarea/producţia, costurile iniţiale de capital, costurile combustibilului, cheltuielile de exploatare şi întreţinere şi durata de viaţă a activelor.

Celălalt studiu, publicat în revista Energy în noiembrie 2022 sub titlul "Levelized Full System Costs of Electricity", arată că electricitatea produsă în centrale eoliene şi solare din Germania şi Texas este de câteva ori mai scumpă decât electricitatea produsă din combustibili fosili.

În ţările în care ponderea energiei solare şi eoliene este redusă, costul mediu al energiei electrice este de circa 12 cenţi pentru un KWh, iar profesorul Lomborg subliniază că fiecare creştere de 10% a ponderii energiei solare şi eoliene este însoţită de o creştere a preţului final cu peste 5 cenţi pe KWh. O tendinţă asemănătoare a fost observată şi pentru datele similare din 2019, înainte de pandemie sau de începerea războiului din Ucraina.

Bjorn Lomborg prezintă o serie de detalii interesante referitoare la Germania. Astfel, capacităţile solare şi eoliene instalate pot produce 70% din necesarul intern în zilele însorite în care bate şi vântul, însă într-o perioadă de câteva săptămâni de la sfârşitul anului trecut ponderea totală a fost de numai 4%, iar preţul intraday a urcat accelerat până aproape de 1.000 EUR/MWh.

În aceste condiţii, preţul unui KWh la consumatorul final din Germania este de circa 30 de cenţi, de două ori mai mare decât în SUA şi de peste trei ori mai mare decât în China.

Soluţia stocării în baterii nu este fiabilă în condiţiile tehnologiilor actuale, după cum mai aminteşte profesorul danez, capacitatea instalată din Germania asigurând doar consumul pentru 20 de minute.

După apariţia articolului din WSJ, presa americană şi internaţională a scris despre incendiul de la staţia de stocare din Moss Landing, California, cu o capacitate de 750MW/3.000MWh, cea mai mare din Statele Unite şi una dintre cele mai mari din lume.

Dezvoltată în trei faze pe locaţia unei foste centrale electrice pe gaze, unitatea de stocare, compusă atât din baterii de la LG cât şi de la Tesla, a fost afectată de mai multe incendii în ultimii ani. Incendiul izbucnit în urmă cu o săptămână a fost cel mai mare şi a afectat circa 40% din capacitatea de stocare.

Peste 2.000 de persoane au fost evacuate în urma emisiilor puternice de gaze extrem de toxice, iar incendiul încă nu a fost stins în totalitate.

Un alt aspect important amintit de Bjorn Lomborg în articolul său este acela că "ţările sărace sunt afectate în mod special de minciuna conform căreia energia verde este ieftină", mai ales când "ţările bogate refuză adesea să ajute ţările sărace cu proiecte privind combustibilii fosili".

"Dacă energia solară şi eoliană ar fi într-adevăr mai puţin costisitoare, ţările sărace ale lumii ar trece cu uşurinţă de la sărăcia energetică de astăzi la abundenţa energetică", mai accentuează profesorul Lomborg, însă "acest lucru se întâmplă doar în ţările bogate, unde subvenţiile generoase şi infrastructura de rezervă existentă pentru combustibilii fosili fac posibilă amăgirea noastră cu energia solară şi eoliană".

Conform datelor de la WSJ, creşterea consumului de energie electrică din ţările mai sărace în 2022 şi 2023 a fost posibilă doar ca urmare a construirii centralelor pe cărbune, aşa cum este cazul în India, China sau Bangladesh.

Cazul Indiei mai aduce în atenţie şi un aspect deseori ignorat, cel al corupţiei din jurul proiectelor solare şi eoliene.

O ştire Reuters preluată de profesorul danez arată că autorităţile americane l-au acuzat pe miliardarul indian Gautam Adani că a dat mită autorităţilor din câteva state ale Indiei pentru a le convinge să cumpere energie "verde" din proiectul său solar de 6 miliarde de dolari. Mita a fost necesară deoarece "majoritatea statelor indiene nu doresc să rişte prin construirea surselor regenerabile intermitente".

Având în vedere acest caz prezentat pe larg în presa internaţională, apare şi o întrebare simplă: cazurile de corupţie din jurul energiei "verzi" sunt specifice doar ţărilor sărace de pe alte continente sau sunt prezente şi în ţările dezvoltate sau mai puţin dezvoltate ale Europei?

Toate aceste aspecte, de la cele tehnice, economice şi până la corupţia din jurul proiectelor "verzi", îl determină pe profesorul Bjorn Lombrog să ajungă la concluzia că energia solară şi eoliană sunt afaceri proaste care ne scumpesc energia.