ERNESTO SUDATI, PATRON CICH: "În viitor, vom avea o agricultură supertehnologizată şi precisă"

Reporter: De ce aţi venit în anul 1999 în ţara noastră?

Ernesto Sudati: Am venit în România, pentru a cumpăra combinatul, a-l tăia şi a pleca.

Reporter: Ce v-a determinat să nu îl mai tăiaţi?

Ernesto Sudati: Un prieten de-al meu care se ocupă de agricultură, de îngrăşăminte în Italia, a venit la noi, să cumpere secţia de măcinare, o moară. Mi-a spus că mă omoară dacă tai combinatul. Pentru că nimeni nu are bani suficienţi pentru a face ceea ce au făcut oamenii în Năvodari. El mi-a deschis ochii cu privire la ceea ce se întâmplă în agricultură. Apoi m-am convins singur, în drumurile mele dinspre Bucureşti către Năvodari, privind câmpurile de pe marginea drumului. În acel moment, eram singurul producător de îngrăşăminte fosfatice din România. Nu se putea tăia un combinat care producea singurul îngrăşământ fosfat pentru agricultura din România.

Reporter: Cât de dezvoltată era agricultura din ţara noastră în acel moment?

Ernesto Sudati: În anul 1999 nu prea era. Dezvoltarea agriculturii din ţara dumneavoastră a început în 2003, când guvernul a acordat primele cupoane agriculturilor pentru lucrările agricole. Atunci a început să se dezvolte agricultura română. Pentru că înainte nimeni nu avea bani. Cuponul a fost primul impuls economic în dezvoltarea agriculturii.

Reporter: Care era starea combinatului în anul 1999, când l-aţi cumpărat?

Ernesto Sudati: Distrus, în proporţie de 50 - 60%. Mai bine zis lipseau componente din el în procentul pe care l-am menţionat. Mai rămăseseră doar construcţiile din beton.

Reporter: Care a fost infuzia iniţială de capital?

Ernesto Sudati: Am investit în primul an 10 milioane de dolari. A trebuit să curăţăm terenul, pentru că o parte din combinat se transformase în groapă de gunoi. Am retehnologizat combinatul.

Reporter: Iar primele rezultate când au apărut?

Ernesto Sudati: În anul 2003, când au apărut cupoanele, despre care spuneam, destinate agricultorilor.

Reporter: Când a fost cel mai dificil an?

Ernesto Sudati: În anul 2009. A fost criza materiilor prime. Atunci, preţul materiei prime a scăzut cu 250 de dolari. Cu un an înainte, piaţa îngrăşămintelor intrase într-o fază speculativă. A fost o explozie a preţurilor, care, nu s-au dublat, ci s-au triplat în anul 2008. Apoi, când a venit criza, în 2009, preţul a scăzut cu 50%. Acela a fost un an foarte, foarte dificil. Dacă vorbim despre o scădere a preţurilor cu 50%, în acel an am pierdut minimum 20% din cifra de afaceri comparativ cu anul 2008.

• Agricultura a devenit o industrie

Reporter: Când a început redresarea companiei, după această criză?

Ernesto Sudati: După criza din 2009, mai precis din 2010, încet, încet, am dezvoltat tehnologia alimentară a plantei, pentru a ajunge ca în acest moment societatea să înregistreze o creştere progresivă, din punct de vedere al profitului şi al investiţiei, cel puţin în ultimii patru ani. Practic, începând cu sfârşitul anului 2014, bilanţul companiei s-a mutat de pe pierdere pe profit constant. Profit pe care îl înregistrăm şi acum. Între 2010 şi 2014 am acoperit pierderea din anul 2009.

Reporter: Care este cifra de afaceri în momentul de faţă?

Ernesto Sudati: Acum, avem o cifră de afaceri de 25 de milioane de euro, în domeniul fertilizanţilor de specialitate.

Reporter: Deoarece aţi menţionat că este vorba despre fertilizanţi de specialitate, care sunt calităţile îngrăşămintelor fabricate la Năvodari?

Ernesto Sudati: Este foarte interesant cum s-a dezvoltat Combinatul de la Năvodari. În urmă cu 6 ani, ne ocupam de evitarea pierderilor (emisiilor) de azot în atmosferă. Am descoperit şi brevetat un produs, care elimină emisiile de azot. Cu acest produs, am schimbat mentalitatea multor producători agricoli din ţara dumneavoastră. Când am înregistrat zero emisii de azot în atmosferă, ne-am ocupat de activarea fosforului. Această tehnologie a fost iniţial utilizată pe materie solidă, iar apoi am transformat-o în lichid. A fost o evoluţie extraordinară. În acest moment, noul regulament adoptat de Consiliul Uniunii Europene şi de Comisia Europeană cu privire la utilizarea îngrăşămintelor agricole îi obligă pe producătorii agricoli, ca începând cel mai târziu din anul 2020 să folosească acest tip de îngrăşământ, această tehnologie pe bază de azot. Cine nu îl va folosi, riscă să plătească taxe foarte mari, după principiul poluatorul plăteşte. Noi, CICh, folosim această tehnologie de zece ani. Abia acum, după zece ani, Comisia Europeană a ajuns la concluzia că această tehnologie este mai prietenoasă cu mediul înconjurător decât cele folosite anterior. Suntem primul combinat din Europa care am folosit şi folosim acest tip de tehnologie.

Reporter: Pe baza acestei tehnologii doriţi să deţineţi 10% din piaţa românească de îngrăşăminte agricole. Sau mai mult? Cel puţin, în anul 2018, aţi declarat că aveţi drept ţintă acest procent.

Ernesto Sudati: Eu cred că agricultura nu mai este doar agricultură. A devenit, de fapt, o industrie. Ce s-a întâmplat în ultimii 5-6 ani, continuă şi acum. Au apărut noi tehnologii, noi procese, sunt multe segmente care sunt într-o continuă evoluţie în agricultură. În urmă cu 10 ani, agricultura era la nivelul anilor 1800. Nu era schimbat mai nimic în procesul tehnologic. În ultimii zece ani, asistăm la o evoluţie extraordinară în acest domeniu de activitate. Au apărut schimbări radicale. Pe internet găsim toate oportunităţile, tehnicile, toate informaţiile posibile şi imaginabile şi chiar producători ai acestei tehnologii agricole. 100 de producători europeni, australieni, de asemenea. Toată cercetarea în domeniul îngrăşămintelor strategice are loc în Europa, care este numărul unu în lume în acest domeniu. Europenii exportă această tehnologie pe întreg globul: în Brazilia, Argentina, Chile, Africa. Europenii sunt cei mai mari exportatori ai noilor tehnologii agricole.

Reporter: Nu americanii?

Ernesto Sudati: Nu. Americanii se bazează pe multinaţionale. Vin, te cumpără şi după aceea vând afacerea. Americanii cumpără societatea care a brevetat produsul sau tehnologia, după care se ocupă doar de marketing, nu de invenţie.

• Criza forţei de muncă afectează şi industria chimică

Reporter: Cât din producţie vindeţi pe piaţa internă şi cât daţi la extern?

Ernesto Sudati: Pe piaţa externă vindem 10% din totalul producţiei de îngrăşăminte. Restul de 90% îl vindem în intern, pe piaţa din România. Vindem foarte mult în Bulgaria, Ucraina şi Moldova.

Reporter: Unde aţi mai dori să mai vindeţi şi nu puteţi, din diferite motive: embargo, sancţiuni impuse Rusiei, etc.?

Ernesto Sudati: Noi putem să producem dublu faţă de cât producem acum. Şi să vindem dublu. Dar nu se poate, deoarece ne confruntăm cu lipsa forţei de muncă. Nu găsim oameni care să vină la treabă. Această problemă este mult mai gravă decât ce se întâmplă cu preţul gazelor naturale. Chiar dacă Guvernul ne-a ajutat cu preţul la gaze, pentru că nu găsim muncitori, nu avem ce să facem cu ajutorul respectiv. Nu putem achiziţiona o cantitate mare de materii prime pentru că nu avem forţa de muncă necesară pentru a produce atât de mult. În acest moment, criza cea mai gravă cu care ne confruntăm în România este criza forţei de muncă. Nu vorbim despre munca necalificată. Nu găsim strungari, nu găsim sudori, nu găsim electricieni, nu găsim nimic. Zero. Noi am făcut o investiţie de 350.000 de euro, într-un spaţiu de cazare la Navodari, unde vom caza 50 de muncitori pe care îi aducem din Sri Lanka. Cu aceşti muncitori şi cu cei pe care îi avem deja putem dubla producţia, dacă toate lucrurile vor merge normal, în linişte.

Această fază critică, în care nu ai tot personalul necesar, te ţine un pic în spate, în domeniul afacerii pe care o derulezi. Trebuie să recalculezi tot. Suntem foarte stresaţi din cauza acestei probleme privind lipsa forţei de muncă pe piaţa din România.

Reporter: Câţi dintre angajaţii dumneavoastră au fost calificaţi la locul de muncă?

Ernesto Sudati: Îi calificăm, dar după aceea pleacă peste hotare, în alte ţări din Uniunea Europeană. Noi plătim calificarea personalului, stau o lună, două, trei, până deprind abilităţile necesare, după care pleacă din combinat. Statul nu ne ajută să calificăm oamenii. Există, într-adevăr, proceduri, dar sunt prea birocratice şi de aceea preferăm să îi calificăm pe banii noştri pe actualii şi viitorii angajaţi ai Combinatului.

Reporter: Care este salariul minim la Combinatul de Îngrăşăminte Chimice Năvodari?

Ernesto Sudati: Aproximativ 500 de euro, net, în mână. În afară de salariu, angajaţii noştri mai au şi alte beneficii: transport gratuit, cu patru autoutilitare ale societăţii, mâncare şi echipament.

• Cercetarea, un pilon important în dezvoltare

Reporter: Ce rol joacă cercetarea şi inovarea în CICh?

Ernesto Sudati: Fata mea este doctor în agricultură. Are legături cu toate universităţile din Europa şi din SUA. În Italia şi în România, facem probe tehnologice pentru fiecare produs pe care dorim să îl scoatem pe piaţa fertilizanţilor agricoli. Aceste probe durează aproximativ doi-trei ani, până când finalizăm un produs. Nu întotdeauna avem succes. Plecăm în cercetare cu cinci sau şase produse şi reuşim să scoatem pe piaţă, să brevetăm, un singur produs. Apoi, după cei trei ani de testări, începe birocraţia de înregistrare şi certificare a noului produs, care mai durează încă doi ani. Cam în 4-5 ani, reuşim să avem un produs nou pe piaţa de fertilizanţi. Noi nu facem nimic simplu, de aceea nu există competiţie între produsele noastre şi cele din Rusia, Ucraina sau altă parte. Practic, produsele noastre sunt super-fertilizanţi care transportă tehnologia noastră direct la plantă. Îngrăşămintele standard se folosesc de sute de ani. Iar ele nu au schimbat foarte mult producţiile agricole. Fertilizanţii noştri sunt o maşinărie de transport a celei mai noi tehnologii la plantă. Iar acest lucru se întâmplă la nivel global. Noile tehnologii nu se aplică doar la Năvodari. Toată lumea se gândeşte ce să mai aducă nou în plus la prezentele tehnologii, cum să îl ajuţi pe agricultor să intre doar o singură dată în câmp, să fertilizeze planta o singură dată, pentru întreg sezonul agricol. În fiecare zi în care planta este în stres, agricultorul pierde din producţie şi de aceea trebuie ca tehnologiile noi să diminueze cât mai mult stresul plantei cauzat de noile condiţii climatice: secetă sau ploi în cantităţi abundente şi boli ale plantelor.

Reporter: Cum sunt rezultatele financiare pe primul trimestru din 2019 faţă de cele din primele trei luni ale anului trecut? Aţi înregistrat o creştere faţă de anul trecut?

Ernesto Sudati: Am avut în 2019 patru luni de secetă agricolă. Acum, într-adevăr a plouat mai mult, dar în cele patru luni de secetă cifra de afaceri a scăzut. Probabil că, după precipitaţiile din ultima lună, vom recupera pierderea din primele patru luni ale anului. Dar am avut o primăvară în care a predominat seceta, iar aceasta a dus la diminuarea producţiei cu 5-6%. Această diminuare poate fi recuperată uşor în perioada următoare. După cum se poate observa, clima influenţează cifra de afaceri sau rulajul banilor. Dacă producătorul agricol vede că în câmp cultura nu funcţionează cum trebuie, nu cumpără. Stă şi aşteaptă ultimele zile sau ultimele ore.

Reporter: Care este capacitatea de producţie zilnică a CICH?

Ernesto Sudati: În momentul de faţă producem 1500 de tone de îngrăşăminte pe zi, dar putem să dublăm această producţie, dacă vom avea personalul necesar. Vorbim de această cantitate pentru trei tipuri de îngrăşăminte: pe bază de azot, pe bază de fosfor şi pe bază de potasiu. Vorbim despre trei tehnologii AMESAL, NG şi BIO, folosite pentru realizare de produse solide şi lichide.

Reporter: În ce domeniu cheltuiţi cei mai mulţi bani? Materia primă, salariile sau utilităţile?

Ernesto Sudati: Materia primă, cu siguranţă. Materia primă reprezintă 80% din totalul cheltuielilor de producţie, 10% alocăm pentru energie şi 10% pentru manoperă.

• Guvernul ar trebui să susţină industria de profil

Reporter: În condiţiile în care concurenţii dumneavoastră de pe piaţă s-au plâns de preţul gazelor naturale, cum s-a descurcat CICH? V-a ajutat decizia Guvernului de a spijini industria chimică din ţara noastră cu privire la stabilirea unui preţ maxim pentru gazele naturale? S-a simţit acest lucru în bilanţul contabil?

Ernesto Sudati: Noi folosim o cantitate foarte mică de gaz, deci nu depindem de preţul de pe piaţă al acestora. Dar este benefică orice mână de ajutor pe care Guvernul o dă producătorilor care folosesc gaze naturale, pentru că este un sprijin care se întoarce în sistem, deoarece lucrurile merg bine pentru toată lumea. Angajaţii au un loc de muncă, societatea înregistrează profit, etc.. Tot ceea ce este sprijinit prin politica industriei chimice este binevenit, deoarece ne aflăm în competiţie cu producătorii de pe tot Globul. Noi nu concurăm doar cu vecinii, ci concurăm cu producătorii din Egipt, unde industria chimică este subvenţionată de stat, cu cei din Rusia, unde de asemenea industria de profil este subvenţionată de stat. Aceştia sunt producători mari de îngrăşăminte. În România ce s-a făcut? La Slobozia s-a închis un combinat din cauza unei amenzi de 15 milioane de euro dată de autorităţile de mediu. Din cauza lipsei unui preţ competitiv al gazului natural, InterAgro a fost nevoită să închidă patru combinate. În România, nu lipseşte gazul natural, dar preţul este de vină pentru starea în care se află industria chimică. De exemplu, ar fi aberant ca statul să nu ajute un producător mare de uree si de azot, cum este Azomureş, care are nevoie de foarte multe gaze naturale. Vorbim despre un combinat care are o cifră de afaceri de sute de milioane de dolari. Pentru o tonă de uree se foloseşte 80% gaz metan. Este normal ca statul să intervină şi să ajute cu un preţ minimal achiziţia gazului pentru astfel de combinate. Ce reprezintă gazul pentru această industrie? Totul.

Reporter: Aţi spus că exportaţi mai mult în est, în Ucraina, Moldova şi Bulgaria. În vestul Europei nu aveţi parteneri?

Ernesto Sudati: Nu, deoarece acum Comunitatea Europeană a emis un nou regulament, prin care tot ce este produs în Europa este certificat ca produs în CE. Există inclusiv marca CE îngrăşăminte. Noi am apucat să certificăm produsele ca RO îngrăşăminte. De aceea ar trebui să certificăm produsele ca fiind făcute în Uniunea Europeană şi abia apoi vom putea să exportăm şi în ţările din vestul continentului. Regulamentul abia a fost publicat în Jurnalul Uniunii Europene şi a devenit obligatoriu pentru toate statele membre. Acest nou regulament dă o oportunitate de a schimba producătorii de îngrăşăminte şi a clarificat multe lucruri. Sunt multe tipuri de îngrăşăminte - 4, 5 sau chiar 6 tipuri de îngrăşăminte. Înaintea apariţiei acestui regulament, de exemplu, dacă le produceai în Italia aveai regulament de înregistrare a materiei prime folosită. Când aveai înregistrat aşa ceva, nu aveai nevoie de înregistrarea produsului finit. În România, era invers: se făcea analiza produsului finit şi se ajungea la materia primă. Existau două standarde, pentru că fiecare stat, pe lângă regulile Uniunii, avea şi regulile interne. Acum, prin apariţia noului regulament la nivelul UE vor exista aceleaşi reguli pentru toţi producătorii şi va fi eliminată birocraţia internă.

Regulamentul despre care vă vorbesc şi care a fost adoptat de curând se referă la gama de fertilizanţi bio şi biostimulatori, care nu era reglementată.

Reporter: Încă mai suferă România de birocraţie? Ce vă nemulţumeşte aici? Ce ar mai putea să facă Guvernul pentru industria chimică?

Ernesto Sudati: Guvernul ar trebui să susţină toate procedurile de mediu. Un investitor ce ar dori să cumpere, de exemplu, un combinat precum cel de la Slobozia, s-ar lovi de condiţiile impuse de cei de la Agenţia pentru Protecţia Mediului. Iar nota de plată pentru îndeplinirea tuturor condiţiilor de mediu mai adugă la preţul de cumpărare a combinatului încă 10 milioane de dolari. În aceste condiţii, investitorul se retrage din afacere şi pleacă acasă. Aici trebuie să intervină Guvernul. Sau, dacă nu finanţează acest lucru, pentru a-l determina pe un investitor să aloce şi cei 10 milioane de dolari pentru condiţiile de mediu, autorizaţia integrată de mediu ar trebui acordată pentru 20 de ani. Trebuie găsită o formulă de a da o mână de ajutor pentru dezvoltarea acestor combinate. Dacă vezi pentru ce a fost închis Slobozia, te enervezi. A fost închis din cauza unei amenzi de mediu de 15 milioane de euro. Cum putea să funcţioneze societatea lui Ioan Nicolae, la Slobozia, cu o amendă de 15 milioane de euro? Nu era posibil. În toată Europa este aceeaşi situaţie.

• Legislaţia de mediu, foarte strictă

Reporter: Şi atunci ce fac producătorii de profil din Europa ca să schimbe legislaţia de mediu?

Ernesto Sudati: În Italia, în Germania, în Franţa şi în Portugalia, producătorii din industria îngrăşămintelor chimice, o dată pe an, constituie (cotizează la) un fond pentru investiţii privind protecţia mediului. În România nu se pune în acest fond niciun leu şi de aceea nu are cine să facă investiţiile respective. În timp ce în alte state, industria de profil şi-a rezolvat problemele de mediu cu banii rezultaţi din afacerile respective, aici nimeni nu s-a gândit de unde vor fi luaţi bani pentru a proteja mediul.

Reporter: Dumneavoastră cum aţi rezolvat problemele de mediu de la CICH Năvodari?

Ernesto Sudati: Cu banii mei. Am investit 30% din investiţia totală pentru a îndeplini toate condiţiile de mediu necesare funcţionării combinatului. Adică 2,5 milioane de euro s-au dus numai pentru protecţia mediului. Am făcut aceste investiţii pentru că acum combinatul este în intravilan. La momentul ridicării lui, în perioada comunistă, combinatul se afla în extravilanul localităţii şi nu erau necesare atât de multe măsuri de protecţie a mediului. De-a lungul anilor, oamenii şi-au construit case până în apropierea combinatului. Acum, fiind în intravilan, condiţiile pentru funcţionarea combinatului sunt mai drastice. Nu poţi să ai emisii de praf, de fum, de sulf. Toate combinatele au o problemă de mediu. Dar cine a strâns în timp fondurile necesare a reuşit să rezolve toate problemele respective. Iar cine nu a strâns nimic, trebuie să închidă, pentru că riscă o amendă care îi va falimenta activitatea.

Reporter: Ce faceţi cu deşeurile rezultate în urma producţiei?

Ernesto Sudati: Noi nu avem niciun deşeu, pentru că tot procesul este integrat. Tot ce folosim în combinat este utilizat în interiorul unităţii de producţie. Tot ceea ce folosim intră într-un proces integrat, ce are ca final emisii zero. Când am demarat investiţia nu m-am mulţumit să fac o afacere care merge şi-aşa. Eu am făcut-o aşa cum este reglementată activitatea le nivel european. Dacă faci o investiţie, conform legii, de la început, vei avea cheltuieli mai reduse în timp. Fiecare secţie pe care am modernizat-o, am tehnologizat-o după normele europene. Anual, avem patru controale din partea instituţiilor de mediu. Este foarte important să respectăm toate regulile. Menţionez că investiţia totală din 1999 până acum, care include şi cele 2,5 milioane de euro pentru condiţiile de mediu, se ridică la peste 20 milioane de euro.

Reporter: Ce investiţii veţi mai face în acest an şi ce aveţi de gând să demaraţi în 2020?

Ernesto Sudati: Anul acesta vom termina o investiţie mare privind un granulator, una cu privire la îngrăşămintele lichide. Finalizăm investiţia începută în urmă cu patru ani. Iar în 2020, vom începe investiţia în domeniul activatorilor şi biostimulatorilor necesari plantelor, care fac parte din a treia revoluţie tehnologică globală în acest domeniu de activitate. Sunt investiţii care vor transforma chimia plantei. Pentru a realiza o producţie de activatori şi biostimulatori nu ai nevoie de un hectar, ci doar de 200 de metri pătraţi. Ai nevoie de o hală ca un bloc operator chirurgical, pentru a produce biostimulatorii. Apoi vinzi un litru care poate fi folosit pentru zece hectare de cultură agricolă. Aceasta reprezintă o schimbare totală a sistemului agricol. Vorbim despre producătorii agricoli care ştiu cum se face agricultură tehnologică. Biostimulatorii şi activatorii sunt tehnologii complementare celor folosite în acest moment, ceea ce va duce la o suplimentare a producţiei de două tone în plus la fiecare hectar. Să faci agricultură astăzi este o plăcere, pentru că vorbim despre produse care ajută mecanica plantei. Agricultura nu este un bluff, pentru că se vede ceea ce produci. Iar acest lucru se vede cel mai bine când cântăreşti recolta, moment în care se poate observa uşor că producătorii care folosesc noile tehnologii înregistrează recolte mai mari şi mai bune la hectar. În viitor, vom avea o agricultură supertehnologizată şi precisă. Toate procesele vor fi computerizate, robotizate, iar agricultorii tradiţionali, adică ţăranii care lucrează singuri nu vor mai avea nicio şansă. Pentru a produce eficient şi a se folosi de noile tehnologii, vor fi nevoiţi să apeleze la diferite forme de asociere agricolă.

Reporter: Vă mulţumim.