EXCLUSIVITATE: CA SĂ ÎNDEPLINEASCĂ CRITERIUL LICHIDITĂŢII ŞI SĂ PROMOVEZE LA STATUTUL DE PIAŢĂ EMERGENTĂ Christopher Woods, FTSE: "BVB trebuie să încurajeze noile listări"

Reporter: Bursa din Bucureşti a fost pusă pe lista de monitorizare pentru promovarea la statutul de piaţă emergentă. Puteţi să ne spuneţi cât timp poate rămâne o ţară pe acea listă?

Christopher Woods: O ţară poate rămâne pe acea listă de monitorizare până când satisface toate criteriile necesare pentru promovare. Punem ţările pe lista de monitorizare pentru cel puţin 12 luni şi pot rămâne pe acea listă, pe o perioadă de câţiva ani. Dar, în general, urmărim ca ţările respective să fie promovate după un an sau doi de la momentul când au fost puse pe lista de monitorizare.

Reporter: Există posibilitatea ca o ţară să fie retrogradată?

Christopher Woods: Da. Lista de monitorizare este pentru ţările care sunt propuse pentru reclasificare.

De exemplu, o ţară poate fi inclusă în această lista pentru că ar putea fi promovată, cum este cazul României, sau pentru că ar putea fi retrogradată. Şi retrogradări s-au mai întâmplat.

Reporter: Ce paşi trebuie să realizeze Bursa din România, în continuare, pentru a fi promovată la statutul de piaţă emergentă, anul viitor sau peste câţiva ani, aşa cum aţi spus?

Christopher Woods: Există un criteriu nerealizat. Este vorba despre lichiditatea pe bursă. Toate celelalte criterii au fost satisfăcute. Dar avem nevoie de lichiditate adecvată, pentru a sprijini investiţiile din partea investitorilor care au strategii de urmărire a indicilor. Problema pentru România este cum să mărească lichiditatea pentru a ajunge la nivelul minim necesar. Există mai multe moduri în care Bursa poate face acest lucru. De exemplu, prin încurajarea de noi listări de companii pe piaţă, prin IPO-uri, sau prin încurajarea firmelor de investiţii să facă disponibile publicului pachete mai mari de acţiuni.

Reporter: Ne puteţi spune mai multe despre acest prag de lichiditate? Ce anume ne trebuie, mai precis?

Christopher Woods: Criteriul pe care îl folosim este lichiditatea, aşa cum este ea măsurată de către Federaţia Mondială a Burselor. Ei au o formulă de calcul a vitezei rulajului, care reprezintă raportul dintre rulajul lunar şi capitalizarea la sfârşit de lună, după care anualizează acea cifră.

Reporter: În evaluările dumneavoastră, sunteţi în contact şi cu autorităţile de reglementare? Vă aşteptaţi la modificări ale reglementărilor în România?

Christopher Woods: Nu în cazul de faţă. Putem discuta cu autorităţile de reglementare sau cu Banca Centrală, vom discuta întotdeauna cu Bursa de Valori. În cazul României, doar lichiditatea rămâne criteriul de îndeplinit, în prezent.

Reporter: Monitorizaţi şi conformarea Depozitarului Central cu directiva UE pentru depozitari - CSDR?

Christopher Woods: Atunci când clasificăm ţările, ne uităm la o serie de factori. Aceştia includ mediul de reglementare, mediul custozilor, mediul de dealing şi, pentru ţările dezvoltate, ne uităm şi la piaţa derivatelor. Dar, în cazul României, cerinţele privind sectoarele care au legătură cu reglementarea, custozii şi dealing-ul au fost satisfăcute.

Reporter: Aţi primit vreun feedback de la brokeri şi de la custozi, ce pot aceştia să facă ca să ajute la promovarea României la statutul de piaţă emergentă?

Christopher Woods: Pentru că singura cerinţă rămasă este creşterea lichidităţii, singurul lucru care li se poate cere participanţilor la piaţă este să realizeze mai multe tranzacţii. Problema pentru România este diferită faţă de cazul pieţelor care se află într-o etapă mai puţin avansată a procesului, unde am căuta să stimulăm competiţia între custozi, accesul la firmele de brokeraj şi, în unele cazuri, am fi interesaţi de mediul de reglementare. Nu e cazul de aşa ceva în România.

România e pe lista de monitorizare pentru că acele criterii au fost deja satisfăcute.

Reporter: Puteţi să ne spuneţi câte ceva despre experienţele celorlalte ţări? Care au fost efectele trecerii la statutul de piaţă emergentă şi în ce interval de timp s-au făcut simţite acele efecte?

Christopher Woods: Acei manageri de investiţii care vor să urmărească indicii bursieri reprezintă o parte tot mai mare din comunitatatea de investiţii, pe pieţe ca SUA şi poate şi Marea Britanie, unde "indexarea" reprezintă cam 30% dintre investiţiile instituţionalilor. Este un procent foarte important şi, de aceea, companiile care sunt incluse într-un indicele global vor înregistra deţineri sporite din partea investitorilor instituţionali, care au investiţii pe termen mai lung şi au mai multă răbdare decât investitorii de retail, şi de asemenea, ar putea resimţi un cost mai redus al capitalului, şi o facilitare a introducerii de noi companii pe piaţă, fiind cunoscut că se vor găsi mai mulţi investitori dispuşi să cumpere emisiuni noi de acţiuni.

Reporter: Ne puteţi descrie procesul de evaluare şi clasificare a pieţelor? Cum alegeţi ţările pe care le evaluaţi şi ce se întâmplă după aceea?

Christopher Woods: În schema noastră de clasificare, există patru categorii: pieţe dezvoltate, pieţe emergente avansate, pieţe emergente secundare şi pieţe de frontieră. Noi încercăm să dăm un scor pieţelor, în funcţie de patru categorii de întrebări. Prima se referă la existenţa de restricţii cu privire la investiţii sau răscumpărări, dacă se poate tranzacţiona liber pe piaţa de capital sau pe piaţa de schimb valutar, dacă există limite semnificative impuse investitorilor străini sau dacă investitorii străini sunt dezavantajaţi în vreun fel în comparaţie cu investitorii locali.

În cea de-a două categorie, urmărim care sunt aranjamentele privind custozii, care este sistemul de decontare - dacă este T+2, "delivery versus payment"-, competiţia în domeniul custozilor, dacă sunt disponibile conturi omnibus, conturi segregate, intervalul necesar pentru deschiderea de conturi de valori mobiliare şi de numerar. În a treia categorie, urmărim peisajul de dealing. Vrem să vedem dacă investitorii străini sunt dezavantajaţi în raport cu investitorii locali, dacă li se cere să treacă prin brokeri locali.

Există şi o a patra categorie care priveşte derivatele, dar care nu se aplică aici, pentru că acea întrebare se aplică mai mult pieţelor dezvoltate.

În aceste patru categorii, există 21 de întrebări mai detaliate şi publicăm scorul fiecărei pieţe în parte, pe site-ul nostru. Pentru a evalua scorul, facem două lucruri: în primul rând trimitem întrebările pieţei locale - bursei, posibil autorităţii de reglementare şi băncii centrale, şi le cerem să completeze chestionarul, şi după aceea, evaluăm răspunsurile pe care le primim, prin unul dintre comitetele noastre consultative, în cazul respectiv, este vorba de comitetul consultativ pentru clasificarea ţărilor. Acel comitet are printre membrii lui nu doar manageri de active, ci şi custozi şi dealeri, şi ei vor folosi experienţele lor proprii cu privire la cât de uşoară este tranzacţionarea pe pieţele respective, cât de mult durează deschiderea conturilor, şamd. Acel comitet se întâlneşte de-a lungul anului, facem două anunţuri în fiecare an. În martie, anunţăm orice modificări cu privire la scorul ţărilor în raport cu cele 21 de întrebări, şi după aceea, în septembrie facem anunţuri cu privire la ţările care au fost incluse pe lista pentru potenţială reclasificare sau după caz dacă au fost scoase din listă, pentru că potenţialul pentru reclasificare s-a diminuat.

În cazul României, după ce s-a dis-cutat despre evoluţia ei în ce priveşte acele criterii, în septembrie, comitetele noastre consultative, inclusiv comitetul de clasificare a ţărilor, au luat decizia de a pune România pe lista pentru o potenţială promovare la statutul de piaţă emergentă.

Reporter: Şi când ar trebui să aşteptăm un nou anunţ pentru România? Martie sau septembrie 2017?

Christopher Woods: Nu cred că e probabil să se facă vreun anunţ în martie, în afară de cazul că s-ar întâmplă ceva, e mai probabil ca noul anunţ să se întâmple în septembrie, pentru că atunci vom căuta să vedem dacă lichiditatea a crescut suficient.

Reporter: Aşadar, în septembrie 2017, România are trei posibilităţi: să rămână pe listă, să fie scoasă de pe lista sau să promoveze.

Christopher Woods: Corect!

Reporter: Din punctul dumneavoastră de vedere, care sunt principalele provocări ale industriei financiare în momentul de faţă şi ce credeţi că ne aşteaptă în viitor?

Christopher Woods: Cred că ar trebui să încep prin a spune că vorbiţi cu cineva care administrează entităţi financiare, nu cu un administrator de investiţii. Cu privire la tendinţele care se văd, pot să spun că în industria de administrare a investiţiilor cresc presiunile pe costuri. Cred că asta se datorează parţial faptului că mediul cu care se confruntă este nesigur, întotdeauna este aşa, dar incertitudinea a crescut în prezent, din cauza anilor de relaxare cantitativă din economiile vestice, din cauza potenţialului pentru presiuni inflaţioniste pe fondul cheltuielilor din infrastructură, de exemplu.

Administratorii sunt întotdeauna compensaţi în funcţie de performanţa lor şi, din cauza aceasta, poate deveni dificil pentru ei să dea un randament mai mare decât o strategie de indexare. Noi considerăm că indexarea va deveni din ce în ce mai populară, pentru că permite accesul la pieţele financiare la un cost redus. Indexarea este populară în două forme în prezent: Există indexarea tradiţională. De exemplu România va fi inclusă în indicele nostru World Equity Index, şi entităţile sunt incluse în indice într-o anumită pondere.

De asemenea, vedem în unele pieţe o tendinţă spre strategii bazate pe valoare, strategii bazate pe "momentum", care încearcă să minimizeze volatilitatea randamentelor, să reducă expunerea la industrii care produc volume mari de emisii de dioxid de carbon şi orientarea spre industrii ecologice. Strategii ca acestea sunt utilizate de o gamă largă de entităţi, încă o dată permiţând accesul participanţilor la piaţă la un cost relativ redus.

Dacă vreţi, trendul ar fi mai mult spre indexare decât spre utilizare a strategiilor de investiţie care erau pe vremuri apanajul administratorilor activi.

Reporter: Credeţi că Brexitul va avea un efect asupra acestei strategii de indexare?

Christopher Woods: Răspunsul într-un singur cuvânt e "Nu". E greu de ştiut ce efecte va avea Brexitul în acest moment, dar, indiferent de forma pe care o va lua Brexitul, cererea pentru strategii de indexare va fi mereu prezentă. Sunt şanse de creştere pentru această strategie, pentru că nesiguranţa va face viaţa mai grea pentru firmele de investiţii.