Finalul unei "epopei" antiteroriste

Mohammad Munaf, cetăţeanul irakiano-american condamnat pentru acte de terorism săvârşite în anul 2005, în conexiune cu Omar Hayssam, a fost adus ieri în România, pentru a-şi executa pedeapsa de zece ani de închisoare decisă, în anul 2008, de Curtea de Apel Bucureşti. Fostul ghid al celor trei jurnalişti români răpiţi în Irak - Ovidiu Ohanesian, Sorin Miscoci şi Marie-Jeanne Ion - a fost dat în urmărire internaţională timp de şapte ani, pe care i-a petrecut nu în Tibet, ci în "zona Orientului Mijlociu", aşa cum a fost indicat în comunicatul Administraţiei Prezidenţiale locul de unde Mohammad Munaf a fost "repatriat".

Preşedintele Klaus Iohannis a felicitat Serviciul Român de Informaţii, Ministerul Afacerilor Interne şi "celelalte instituţii care şi-au adus contribuţia pe dimensiunea externă", aprecierile fiind justificate având în vedere exemplul rar de perseverenţă instituţională reuşit de statul român printr-o operaţiune derulată timp de zece ani, sub girul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, pe platforma de cooperare a Sistemului naţional de prevenire şi combatere a terorismului, al cărui coordonator tehnic este SRI.

Întoarcerea lui Mohammad Munaf la Bucureşti, unde a început cel mai complex caz de terorism cu care s-a confruntat România în ultimele două decenii, vine în completarea acţiunii de extragere a lui Omar Hayssam din Siria, în anul 2013, şi reprezintă încă o bornă ce arată progresul colaborării dintre justiţie şi "braţul ei înarmat", anume instituţiile de forţă, precum şi testarea pe plan extern a acestei evoluţii, în contextul cooperării cu partenerii străini. De altfel, aducerea cetăţeanului irakiano-american nu ar fi fost posibilă dacă instanţele judecătoreşti din SUA, inclusiv Curtea Supremă de Justiţie, nu i-ar fi respins acestuia, pe rând, toate petiţiile şi cererile prin care a cerut blocarea predării sale în custodia autorităţilor irakiene, precum şi a extrădării în România.

Pentru statul român, era imperativă recuperarea unui terorist condamnat definitiv, dar care se afla liber în străinătate, prin prisma formulei cu valenţă de mantră pe care şi-au însuşit-o structurile militare autohtone odată cu accederea în NATO şi UE, respectiv "consolidarea profilului României în cadrul comunităţii euroatlantice" (la care se adaugă orgoliul profesional al celor care i-au înlocuit pe şefii de servicii secrete demişi după fuga lui Omar Hayssam din ţară).

În aceeaşi logică, capitalul de imagine adus de reuşita acestei operaţiuni va fi benefic la nivelul tuturor instituţiilor autohtone cu competenţe externe, de exemplu va da un plus de greutate propunerii pe care Bogdan Aurescu, ministrul Afacerilor Externe, a avansat-o în luna februarie a anului curent la reuniunea Consiliului pentru Afaceri Externe al Uniunii Europene, anume crearea unei Curţi Internaţionale pentru acte de terorism.

Faptul că pe teritoriul României nu s-au produs atentate teroriste soldate cu victime nu înseamnă că statul român ar fi lipsit de expertiză în acest domeniu, ci dimpotrivă, o are şi este recunoscută la nivel internaţional şi chiar împărtăşită cu partenerii străini. Recuperarea lui Mohammad Munaf e o confirmare în acest sens, nu marchează doar faptul că s-a terminat "epopeea răpirii ziariştilor", cum a postat pe Facebook, ca reacţie, fostul preşedinte Traian Băsescu. Rămâne de văzut dacă finalul "epopeii" anunţă şi retragerea în curând a celor care au scris-o din interiorul serviciilor secrete româneşti.