Fiscalitatea din România afectează mediul concurenţial

Costul ridicat al muncii, modul complicat de administrare a taxelor, numărul mare de taxe parafiscale sau inventivitatea fiscală (ex. taxa pe stâlp) periclitează atât competitivitatea României la nivel european, cât şi mediul concurenţial local, arată o analiză a Casei de Avocatură Ionescu şi Sava.

"Fiscalitatea înseamnă mult mai mult decât nivelul taxelor şi impozitelor pe care le aplică autorităţile centrale şi locale într-un stat: la fel de importante sunt şi uşurinţa cu care aceste taxe şi impozite pot fi administrate de către mediul de afaceri (declararea şi plata lor, modul de calcul, modul de contestare, etc.), dar şi gradul de colectare sau numărul şi cuantumul taxelor parafiscale - diverse comisioane, taxe pentru emiterea unor documente sau prestarea unor servicii de către autorităţi", declară Radu Ionescu, managing partner al Casei de Avocatură Ionescu şi Sava.

Astfel, arată analiza Casei de Avocatură Ionescu şi Sava, chiar dacă la prima vedere nivelul impozitării în România pare competitiv la nivel european - prin prisma cotei unice - practica economică demonstrează că lucrurile stau cu totul altfel.

Principalele probleme care subminează această competitivitate fiscală a României sunt costul ridicat al muncii, modul complicat de administrare a taxelor, procedura complicată şi durata foarte mare a soluţionării cererilor de rambursare a sumelor datorate de stat, în principal rambursările de TVA, respectiv numărul mare de taxe parafiscale, inventivitatea fiscală şi lipsa de predictibilitate.

Consideraţiile de mai sus vizează, la prima vedere, doar poziţia României, ca "furnizor de taxare" pe ceea ce se poate numi "piaţa taxării" - o piaţă de reglementare în care operatorii multinaţionali se orientează către furnizorii cei mai competitivi. Toate aceste aspecte ce ţin de politica fiscală afectează însă în mod semnificativ şi poziţia concurenţială a fiecărei companii româneşti, în condiţiile unei pieţe comune, în care furnizori de servicii şi produse din state cu politici fiscale diferite se întâlnesc şi concurează pe aceeaşi piaţă.

Astfel, lăsând la o parte companiile active în sectoare cu nivel scăzut de calificare (unde România are încă un avantaj competitiv dat de nivelul scăzut al salarizării), companiile româneşti pot avea un dezavantaj evident în raport cu competitorii lor din ţări în care politica fiscală este mai avantajoasă. Important nu este doar nivelul impozitării (care nu mai este de mult unul competitiv, aşa cum era în 2004), ci şi costurile conexe ale fiscalităţii din România - rezultate din factorii descrişi mai sus.

Distorsiuni concurenţiale determinate de politica fiscală, în sens larg, apar însă şi între jucătorii de pe piaţa internă, sau chiar de pe pieţe mai mici, locale. Faptul că, potrivit unor statistici publicate de Comisia Europeană, gradul de colectare a TVA se situează puţin peste 50% din sumele datorate relevă un lucru îngrijorător - şi anume că jumătate din actorii economici, care joacă cinstit şi respectă regulile fiscale, se confruntă cu concurenţă injustă a actorilor economici care nu achită taxa.

În lipsa unor măsuri care să asigure colectarea unitară şi tratamentul egal al tuturor actorilor de pe piaţa românească, principiile pieţei îşi vor spune cuvântul şi din ce în ce mai multe companii vor migra spre piaţa gri, pentru a putea face faţă concurenţei.

Acelaşi fenomen este foarte vizibil şi pe pieţele în care costul muncii este substanţial - cum ar fi serviciile de pază - în care licitaţii publice sunt câştigate cu 5-6 lei pe oră, în condiţiile în care un calcul simplu arată că sub 8 lei pe oră fie nu se respectă salariul minim pe economie, fie nu se respectă numărul maxim de ore de muncă permis de codul muncii, fie (evident) nu se plătesc taxe.

De asemenea, sunt pieţe specifice în care politica fiscală creează distorsiuni concurenţiale clare - spre exemplu, pe piaţa închirierilor de imobile cu destinaţia de locuinţă, există un dezavantaj evident al proprietarilor persoane juridice faţă de proprietarii persoane fizice, din punct de vedere al impozitului pe clădiri - deşi toţi oferă acelaşi serviciu şi satisfac aceeaşi cerere. Soluţia cerută de mediul de afaceri de foarte multă vreme este impozitarea clădirilor în funcţie de destinaţia lor, şi nu de calitatea proprietarului.

"Acestea sunt doar câteva exemple privind impactul pe care mediul fiscal îl are asupra poziţiei concurenţiale a intreprinderilor româneşti. Dacă putem înţelege că nu este treaba statului să creeze locuri de muncă, este cu siguranţă treaba statului să creeze un mediu concurenţial corect şi stabil şi mai ales să-şi creeze sieşi, ca stat, o poziţie avantajoasă pe ceea ce numeam mai sus piaţa taxării", declară Radu Ionescu, managing partner al Casei de Avocatură Ionescu şi Sava.