GHEORGHE PIPEREA: "Nu poţi colecta la buget 2% din PIB prin impozitul pe profit"

• (Interviu cu avocatul Gheorghe Piperea)

Reporter: De ce aţi decis să intraţi în politică?

Gheorghe Pipera: Nu aş spune că am intrat în politică, pentru că a fi independent, în momentul de faţă, înseamnă a fi împotriva politicii actuale a României, a celei pe care o fac cei care, de 23 de ani, conduc ţara.

Sunt foarte mulţi oameni de afaceri care au fost mai întâi politicieni, iar, apoi, au devenit investitori, precum şi foarte mulţi politicieni care au făcut bani din politică, care şi-au urmat interesul lor şi al famililor lor, nu pe cel al comunităţii.

Dacă vă referiţi la acest gen de politică, de manipulare a segmentelor vulnerabile ale populaţiei, nu am intrat şi nu voi intra vreodată în politică.

Dacă vă referiţi, însă, la acţiuni pe care le faci pe termen mediu sau lung, mai degrabă voluntar, decât urmărind interese proprii, pot să spun că am intrat în politică.

Eu vin în postura de candidat din poziţia de avocat care a înregistrat succes în activitatea profesională, precum şi de profesor universitar. În consecinţă, nu am nevoie să fiu politician pentru a avea succes ca avocat sau pentru a obţine grade universitare, aşa cum s-a întâmplat, din nefericire, în cazul altor persoane.

Am declarat că, înainte să candidez pentru o funcţie publică, vreau să demonstrez că mă pot realiza din punct de vedere profesional prin propriile forţe, fără ajutorul factorului politic, precum şi să îmi desăvârşesc cariera universitară.

Sunt profesor universitar şi conducător de doctorat din anul 2009, însă, în acel an, nu exista o modalitate de a mă implica în politică. Am încercat să candidez ca independent la preşedinţia României, dar acolo erau foarte multe voturi de obţinut, 200.000, dintre care am obţinut 20.000.

Acum este o oportunitate, pe care nu am vrut să o ratez. Sunt conştient că şansele mele sunt reduse, în absenţa susţinerii unui partid politic, dar eu cred în ele şi consider că, chiar dacă nu voi reuşi să intru în Parlament în acest an, candidatura reprezintă o "încălzire" pentru următoarele alegeri parlamentare, care, cu siguranţă, vor avea loc în anul 2014. De ce spun acest lucru? Pentru că scorul uriaş care se prefigurează pentru USL va nimici opoziţia, condiţii în care uniunea va ajunge să se scindeze, ceea ce va face să avem alegeri anticipate peste doi ani.

Reporter: De ce l-ar vota lumea pe Gheorghe Piperea? Prin ce vă diferenţiaţi de ceilalţi candidaţi?

Gheorghe Piperea: Prin ceea ce am realizat, precum şi prin ceea ce propun, pentru dezvoltarea ţării şi a colegiului 16, din sectorul 4, în particular.

În ceea ce priveşte primul element, în ultimii trei ani am fost implicat în multe proiecte care au avut un impact semnificativ asupra situaţiei economice şi sociale a populaţiei. Am luptat contra abuzurilor băncilor, a abuzurilor statului, a abuzurilor adminis-trative, precum ridicarea ilegală a maşinilor sau aplicarea îm mod ilegal a rovinietei. Am creat modele, atât de comportament adminis-trativ, cât şi de litigii pe care le-am declanşat, pe care le-am postat, apoi, pe Internet, şi au fost urmate de foarte mulţi oameni, ceea ce a făcut ca multe abuzuri să fie corectate.

De asemenea, am realizat mai multe proiecte de legi, dintre care unele s-au transformat în legi. Un exemplu în acest sens îl constituie legea concordatului preventiv, care a intrat în vigoare în ianuarie 2010, ce-i drept, într-o formă care a fost pervertită în Parlament, motiv pentru care care urmează să se modifice. Este adevărat că am avut şi proiecte de lege care au fost "îngropate" în Parlament, precum legea insolvenţei particularilor. Posibilitatea de a susţine acest proiect de lege reprezintă, de altfel, unul dintre motivele pentru care doresc să devin parlamentar. Aş promova-o din primele zile ale legis-laturii, mai ales că a fost votată în Senat, în 2010, dar a fost blocată în Camera Deputaţilor, ca urmare a opoziţiei Fondului Monetar Internaţional (FMI).

La capitolul realizări aş trece şi proiectele pro bono pe care le-am realizat, împreună cu echipa mea. Din fericire, veniturile pe care le obţinem sunt suficient de mari încât să ne permită să prestăm şi servicii cu titlu gratuit.

În privinţa afacerilor, cel mai important lucru este că am făcut totul singur, fără ca cineva să mă sprijine să câştig contracte cu statul sau cu marile corporaţii prezente în ţara noastră.

În cazul multora dintre marile case de avocatură de la noi, afacerile cu statul generează 60-70% din cifra de afaceri. Veţi vedea că rezultatele financiare aferente acestui an vor fi semnificativ mai mici decât cele anunţate anul trecut, având în vedere că Guvernul a decis interzicerea externalizării activităţilor juridice de către institiţiile publice şi de către companiile de stat.

Eu fac un titlu de mândrie din faptul că am reuşit prin forţe proprii. Consider că astfel de realizări contează pentru alegători. Deşi multă lume are impresia că populaţia sectorului patru este uşor de manipulat, din cauză că are un nivel de trai şi unul de educaţie reduse, cel puţin în colegiul în care candidez, lucrurile nu stau deloc aşa. Acest colegiu este, practic, în inima Bucureştiului. El cuprinde Parcul Tineretului, bulevardul Mărăşeşti, Parcul Carol şi zona din jurul Mitropoliei, o zonă cu o populaţie cu educaţie şi venituri peste medie. Oameni care pleacă la serviciu dimineaţa şi se întorc seara, nu se prea uită la televizor, ci îşi caută informaţiile pe Internet, ceea ce înseamnă că nu pot fi minţiti de către televiziuni. Pe aceşti oameni, care pot să îşi dea seama că ceea ce am făcut este meritoriu, mă bazez.

În acelaşi timp, am pentru ei propuneri care cred că îi pot convinge să voteze un candidat independent. În primul rând, este vorba despre Legea insolvenţei particularilor, care poate reprezenta o gură de oxigen pentru un număr foarte mare de persoane.

La ora actuală sunt împrumutate la bănci 5,4 milioane de persoane. Dintre acestea, conform evidenţelor de la biroul de credite, peste 850.000 sunt în stare de faliment, ce-i drept, nedeclarat. Pentru că sunt trecuţi în biroul de credit ca fiind debitori neperformanţi. Odată ce eşti trecut acolo, nu mai ai acces la creditare cinci ani cel puţin. Eşti mort din punct de vedere civil. Pe aceşti oameni nu îi apără nimeni. La nivelul ţării, există peste 100.000 de executări care se pot solda ori s-au soldat deja cu evacuarea debitorilor. De aceea, consider că acest proiect interesează pe un număr mare de persoane. Am văzut că unii politicieni au plagiat ideea, în această campanie, fără să înţeleagă, însă, ce presupune.

Un alt proiect pe care intenţionez să îl propun priveşte zona de fiscalitate. Şomajul în acest colegiu este ca şi inexistent, iar oamenii care lucrează au o problemă extrem de delicată, şi anume suprataxarea muncii. În România, capitalurile, mai ales cele financiare, sunt sub-impozitate. În schimb munca este supra-impozitată. Adevărul este că nu avem de plătit doar 16%, impozit pe venit. Componenta de contribuţii din fiscalitatea muncii, depăşeşte, la ora actuală, 50%.

Ca deputat, aş propune reducerea graduală a TVA la 15%, pe parcursul a cinci ani. De asemenea, aş propune diminuarea contribuţiilor la aproximativ 30%, iar pentru profesiile liberale şi persoanele fizice autorizate la 25%, şi stabilirea unei singure contribuţii, pentru a nu mai fi nevoie să mergem în multe locuri pentru a ne plăti contribuţiile.

O altă măsură vizează direct profesiile liberale şi persoanele care sunt propriii angajaţi. În ţara noastră există peste 450.000 de persoane care se încadrează în această categorie, iar ele angajează alte 150.000 de persoane. În timp ce, la nivelul întregii economii, s-au pierdut peste un milion de locuri de muncă, din anul 2010, pe acest segment aproape că nu s-a pierdut niciunul, ba, dimpotrivă, numărul acestora chiar a acrescut.

Pentru a facilita dezvoltarea acestui segment, aş introduce transparenţa fiscală. Am mai explicat, în ziarul BURSA, ce presupune acest concept, care, se aplică, începând cu anul 2006, societăţilor de practicieni în insolvenţă. În cazul în care o persoană juridică înregistrează profit, aceasta plăteşte un impozit de 16%. După ce profitul este distribuit sub formă de dividende, acestea sunt, la rândul lor, impozitate cu 16%. Profitul este, practic, impozitat de două ori. Acest lucru se întâmplă numai în cazul IMM-urilor sau al societăţilor româneşti, chiar dacă sunt dintr-un grup. Pentru că în cazul în care societăţile respective au ca acţionar majoritar o societate din Uniunea Europeană, impozitul pe dividende este zero. Se plăteşte exclusiv impozitul pe profit. E un lucru pe care, cu siguranţă, l-aş înlătura din codul fiscal.

Transparenţa fiscală înseamnă să consideri acel profit ca fiind un venit al asociaţilor, care se împarte direct, conform cu cota lor de participare la societate şi după aceea se impozitează ca impozit pe profit. Nu mai ai 29,44% impozit în cascadă pe profit şi respectiv pe dividende, ci unul singur de 16%. Aceste persoane vor rămâne cu aproximativ 15% din sumă în plus. Ce fac cu aceşti bani? Fie îi consumă, ceea ce generează venituri la bugetul de stat, prin intermediul taxelor indirecte, fie îi reinves-tesc în dezvoltarea afacerii.

Gradul de evaziune în rândul practicienilor în insolvenţă, care aplică acest principiu, este zero, în condiţiile în care, la nivelul întregii economii, acesta se pare că este de 40% din PIB.

De ce nu am extinde această măsură la toate IMM-urile? Dacă am face-o, ar deveni competitiv să faci afaceri în România, iar gradul de conformare voluntară ar fi foarte ridicat. La evaziunea fiscală trebuie să adăugăm şi evitarea plăţii impozitelor, prin operaţiuni derulate la nivelul unui grup de firme.

Să consideri că poţi ca, din impozitul pe profit, să generezi încasări care să reprezinte 1-2% din PIB, acest lucru reprezintă o mare eroare, pentru că este posibil să te "joci" cu profitul, mai ales în momentul în care eşti parte a unui grup de societăţi. Acest lucru se poate face foarte simplu, prin externalizarea profitului, prin cheltuieli deductibile care, practic, pun grupul, pe hârtie, în postura de a realiza profit zero sau chiar pierderi. În realitate însă, grupul îşi externalizează profitul şi plăteşte impozit în altă ţară, unde este mai mic.

Un alt proiect pe care intenţionez să îl propun are incidenţă directă asupra acestui colegiu, dar poate, în acelaşi timp, să servească drept model la nivel naţional. În colegiul aces-ta există monumente istorice şi religioase importante pentru întreaga ţară. Avem biserica Radu Vodă, care, potrivit istoricilor, este prima din Bucureşti, biserica lui Bucur, locul unde s-a întemeiat oraşul. De asemenea, avem biserica Sf. Spiridon, care are o arhitectură nemapomenită, şi Mitropolia României, iar locul unde urmează să fie construită Catedrala Mântuirii Neamului este tot aici. Iar lista nu se opreşte aici.

Aş propune realizarea unui circuit turis-tic, pedestru sau pe bicicletă, sau de pelerinaj, care ar putea să crească interesul pentru zonă, precum şi să elimine aglomeraţiile care se creează la diferite sărbători religioase. Am putea să restricţionăm circulaţia maşinilor în acest circuit, astfel încât turistul sau pelerinul să nu fie agresat de poluarea fonică şi de cea a aerului. Un astfel de model s-ar putea extinde la nivelul ţării. Circuite similare există peste tot în Europa, în special în Franţa. Dacă îl implementăm şi noi, am putea ajunge să avem, în acest colegiu, facilităţi turistice pentru astfel de turism.

Intenţionez să promovez acest proiect indiferent dacă voi intra sau nu în Parlament.

Reporter: Cum aveţi în vedere să promovaţi proiectele de lege pe care le veţi iniţia, dacă veţi intra în Parlament, în condiţiile în care veţi fi lipsit de sprijinul unui partid sau al unei coaliţii?

Gheorghe Piperea: Într-adevăr, ca independent, ai mai multe "şanse" ca proiectul tău să nu treacă, decât dacă eşti membru al unui partid. Pe de altă parte, dacă aş fi într-un partid, iar acesta ar refuza să promoveze un proiect de lege pe care îl iniţiez, din cauza opoziţiei unor corporaţii sau a instituţiilor financiare internaţionale, sau mi-ar impune să votez anumite legi, m-aş simţi ca un prizonier în postul de parlamentar, iar, după cel mult un an de activitate, mi-aş da demisia din Parlament. Din acest motiv prefer statutul de parlamentar independent.

Cum aş promova proiectele de lege pe care le iniţiez? Aş începe prin a încerca să conving parlamentarii lideri de grupuri parlamentare că este în favoarea lor să promoveze aceste proiecte. În cazul în care nu reuşesc, aş prezenta în presă beneficiile adoptării acestor legi, ceea ce ar crea o presiune pozitivă asupra Parlamentului să le adopte. A treia variantă presupune să încerc să obţin, cu ajutorul societăţii civile, a 500.000 de semnături pentru fiecare lege, ceea le-ar face obligatorii pentru Parlament.

Sunt conştient că toate aceste strategii sunt complicate şi există posibilitatea ca niciuna să nu dea rezultate. În acest caz, aş mai încerca şi alte strategii, iar dacă niciuna nu funcţionează, m-aş retrage, la final de mandat, dar aş face-o cu satisfacţia că am încercat să realizez ceva pentru ţară.

Reporter: Vă mulţumesc!