Guvernarea lucrurilor inteligente

Am observat anomalia atunci când am apăsat pe buton. De obicei, acesta ar fi trebuit doar să pornească şi să oprească drăcia. Acum însă aveam de-a face, cum susţinea manualul, cu o periuţă de dinţi "inteligentă". Aceasta ţine socoteala secundelor pe care le petreci spălându-te pe dinţi. Are şi un mic display, unde o figură stilizată zâmbeşte fericită dacă ai respectat programul. Ştie când te opreşti din bâzâit doar ca să iei o pauză şi reia cronometrul când începi din nou periajul.

Inteligenţa periuţei de dinţi, admit, nu pare impresionantă. Doar când o compari cu predecesoarea sa realizezi că ceva semnificativ se întâmplă cu lucrurile din jurul nos-tru. "Fosta" era doar un băţ din plas-tic alb, lipsit de sensibilitate şi de orice capacitate de calcul.

Aceste caracteristici - sensibilitate şi capacitate de calcul - sunt din ce în ce mai prezente în obiecte ce altădată erau complet inerte. Am cumpărat, acum ceva vreme, un fier de călcat. Pe vremea copilăriei mele existau încă modelele acelea încălzite cu tăciuni. Acum fierul de călcat ştie mai multe decât o spălătoreasă despre temperatura şi umiditatea la care trebuie călcate diferite rufe. Cuptorul cu microunde va ajunge să rivalizeze cu un bucătar profesionist. Telefonul mobil ştie în ce poziţie este şi ajus-tează imaginea în consecinţă. Automobilele zilelor noastre schimbă vitezele şi dozează forţa de frânare mai repede şi mai precis decât ar putea să o facă un pilot de Formula 1 într-o maşină cu comenzi manuale. În magazine găsim aspiratoare care explorează singure casa şi îşi stabilesc traseul.

Dacă nici acestea nu vi se par extraordinare, verificaţi programul cu comandă vocală Siri, aflat acum pe unele telefoane mobile. Siri este cu adevărat revoluţionar. El face ca telefonul să înceapă să semene cu "comunicatorul" portabil din Star Trek. Următoarele console multimedia şi de jocuri vor face din televizorul HD un centru complex de comunicaţii care cunoaşte preferinţele, contactele sau chiar mişcările celor din casă.

Guvernarea din timpurile moderne a fost, faimos, descrisă de Michel Foucault ca o guvernare nu pur şi simplu a unui teritoriu, ci a unui complex de oameni şi de lucruri. Dar ce se întâmplă când aceste lucruri încep să aibă o minte a lor proprie?

Obişnuiţi cu politica televizată, care de regulă nu conţine altceva decât atacuri la persoană, mulţi dintre noi nici nu şi-au pus asemenea întrebări. Suntem prea ocupaţi - am mai spus-o - cu "Jos Popescu!" şi "Sus Ionescu!" pentru a mai observa transformările din jurul nostru.

Este însă timpul să o facem. Politica, drept îndeletnicire raţională, trebuie să clarifice modul în care trebuie organizat spaţiul nostru public.

Iar acest lucru nu este deloc limpede într-o lume în care lucrurile nu mai sunt doar obiecte pasive, ci au devenit entităţi reactive.

Una dintre tehnologiile cu un potenţial disruptiv imens a început deja să apară pe piaţă. Este vorba despre NFC (Near Field Communication). Aceasta presupune un micro-circuit ieftin, pasiv, care emite un semnal radio slab atunci când este supus unui curent de inducţie. NFC trans-formă un obiect precum telefonul mobil ori un produs de pe raft într-un "interlocutor" al unui dialog electronic.

Altă tehnologie care deja are efecte dramatice este HFT (High Frequency Trading), care presupune procesarea de către calculatoare, pe baza unor algoritmi sofisticaţi, a informaţiilor bursiere. Deciziile de a vinde sau cumpăra acţiuni se iau cu o viteză uluitoare, fără intervenţia directă a omului. Bun-venit în era investiţiilor de o micro-secundă!

Cum trebuie administrat un spaţiu public în care există tehnologii precum NFC? Cum se guvernează o economie în care marile afaceri sunt decise de sisteme HFT?

Aş dori să aud de la politicieni mai degrabă lucruri cu sens despre asemenea provocări ale viitorului, decât insultele pe care şi le aruncă unul altuia, la ceas de noapte, pe ecrane.

Ne îndreptăm către o eră în care obiectele vor avea percepţie şi capacitate de reacţie superioare. Ştim să guvernăm într-un asemenea univers? Ce sens vor mai avea drepturile noastre fundamentale? Ce limite va avea spaţiul nostru privat? Ce poa-te fi proprietatea "individuală" a cuiva?

Nu pretind că am răspunsuri la toate aceste întrebări. Nici nu ştiu cine are. Dar acestea sunt întrebările unei lumi care este deja la orizontul nos-tru istoric. Doar cei orbi nu o văd. Însă din aceştia sunt mulţi. Legiune.

Este momentul ca dezbaterea publică să se ridice din mlaştina în care a ajuns. Imaginea este deplorabilă. Un restaurant înainte de ora închiderii, de unde bucătarul a plecat acasă şi unde ospătari plictisiţi aduc mâncare reîncălzită puţinilor clienţi care au nimerit acolo înainte de plecarea trenului de noapte.

Într-un fel sau în altul, schimbarea este inevitabilă. Obiectele cu sim-ţuri, cu memorie şi cu reacţii autonome care se adună în jurul nostru sunt o ocazie să începem să facem lucruri cu adevărat inteligente. Sau incredibil de stupide.