Guvernul Cioloş

Dacă privim cu atenţie la programul de guvernare prezentat de către domnul prim ministru Cioloş, în faţa Parlamentului, în şedinţa de investire, putem trage concluzia că acesta nu a ieşit din tiparul ultimelor prezentări de programe guvernamentale. Respectiv, pe diferite domenii de activitate, sunt indicate principalele direcţii de acţiune. În mod normal, orice program de guvernare consistent şi coerent ar fi trebuit să conţină şi o proiecţie bugetară care să probeze că priorităţile expuse în program au acoperirea în resursele financiare necesare. Dar există o explicaţie pentru această lipsă: timpul limitat şi absenţa informaţiilor necesare pentru a elabora o proiecţie bugetară de către noua echipă guvernamentală.

De aceea, ţinând seama că orizontul de timp al acestui guvern este de un an, îmi permit să fac câteva precizări cu privire la ce anume ar trebui să-şi concentreze atenţia.

Guvernul Cioloş se va confrunta cu urgenţe, dar va putea aborda şi probleme de perspectivă, a căror rezolvare va reveni şi guvernelor viitoare.

În primul rând, între urgenţe, se află definitivarea proiectelor de bugete publice pe anul viitor - bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de pensii, bugetul asigurărilor de sănătate şi alte bugete publice.

Misiunea nu este uşoară. Chiar dacă Ministerul Finanţelor Publice are deja creionat proiectul de buget, noii miniştrii pot avea propriile viziuni cu privire la priorităţile din sectoarele aflate în responsabilitate; totodată, nu există certitudinea că impactul tuturor măsurilor adoptate în anul 2015, precum şi al acelora care intră în vigoare, în prima zi a anului 2016, inclusiv codul fiscal, sunt evaluate corespunzător, iar echilibrele economice şi financiare sunt respectate. Iar aceasta este răspunderea directă a noului guvern. Pentru credibilitatea României şi a Guvernului Cioloş, este necesară respectarea angajamentelor financiare asumate , cu privire la deficitul bugetului şi la datoria publică. În cazul când este nevoie de o modificare a acestor angajamente, atunci discuţiile cu Comisia Europeană trebuie începute imediat.

În al doilea rând, Guvernul Cioloş trebuie să se pronunţe cu toată claritatea asupra a două cerinţe exprimate de către oamenii care au ieşit în pieţe şi pe străzi: alegerea primarilor în două tururi de scrutin şi reducerea numărului de parlamentari.

Dacă aceste cerinţe nu pot fi satisfăcute în anul 2016, atunci Guverrnul Cioloş trebuie să explice care sunt motivele.

Consider că , tocmai ţinând seama de caracteristica acestui guvern, de a nu fi legat direct de partidele politice, Guvernul Cioloş ar putea elabora două programe cu o viziune de perspectivă, ceea ce nu au reuşit guvernele precedente.

Primul este programul de reforme structurale pentru adoptarea monedei euro. După cum se ştie, s-au fixat mai multe date de aderare la euro, fără să se fundamenteze însă posibilitatea realizării acestui obiectiv printr-un program de reforme structurale. Ca urmare, obiectivul a fost decredibilizat.

Guvernul Cioloş, în colaborare cu Banca Naţională a României, poate elabora acest program, nefiind constrâns de jocurile politice şi priorităţile unui partid sau ale altuia.

Subliniez că, indiferent dacă România va lua sau nu va lua decizia politică şi economică de adoptare a monedei euro, acest program de reforme structurale este necesar României, deoarece asigură compatibilitatea structurală a economiei româneşti cu economiile dezvoltate din zona euro şi , pe această cale, contribuie decisiv la creşterea competitivităţii la nivelul firmelor , al sectoarelor economice şi , în final , al economiei în ansamblu.

Al doilea program este cel al revederii priorităţilor şi obiectivelor de dezvoltare economică şi socială a României în perioada 2016-2020, corelat cu perspectiva financiară a Uniunii Europene 2014-2020. Deja au trecut doi ani din această perspectivă. Atât mediul economic internaţional , cât şi cel naţional au cunoscut modificări importante (să ne gândim numai la restanţele acumulate în infrastructura de transport). Acest program ar trebui să încadreze priorităţile şi obiectivele în ansamblul resurselor financiare disponibile din surse interne-economii ale firmelor, ale gospodăriilor, cât şi din surse externe- fonduri europene alocate României, investiţii străine şi credite.

Cele două programe vor jalona politicile economice şi sociale ale României pe următorii ani, răspunzând astfel necesităţii de a avea o viziune şi o strategie integrată şi coerentă asupra viitorului.

În ceea ce priveşte miniştrii din guvern, putem doar observa că sunt oameni care, în activităţile lor precedente, au demonstrat profesionalism şi rezultate. Prin urmare, putem spera că se vor adapta la specificul muncii din structurile administraţiei publice. Acele bâlbâieli cu privire la cele două propuneri de miniştri retrase demonstrează nu numai constrîngerea de timp a primului ministru, a cărui seriozitate este recunoscută, cât mai ales lipsa de responsabilitate a celor care i-au făcut propunerile respective.

Colaborarea cu Parlamentul va fi decisivă pentru guvern, dar dorinţa parlamentarilor de a nu pierde un an din mandatul actual va influenţa pozitiv la negocierile pe care guvernul le va avea cu aceştia şi cu partidele politice reprezentate în Parlamentul României.