În ultimul trimestru din 2019 Produsul Intern Brut global înregistra o creştere de 3 trilioane de dolari faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent, pe fondul unei creşteri cu 12,1 trilioane a datoriei globale.
Ultimul raport Global Debt Monitor, de la Institute of International Finance (IIF), arată o degradare dramatică a situaţiei. În condiţiile unei scăderi a PIB-ului global nominal cu 2,3 trilioane de dolari în T1 2020 faţă de trimestrul anterior, datoria globală a crescut cu 1,2 trilioane de dolari, până la 258 de trilioane (vezi graficul 1), în condiţiile în care datoriile din economiile dezvoltate au crescut cu 1,9 trilioane, iar datoriile din economiile emergente au scăzut cu 0,7 trilioane de dolari. Acest declin a fost determinat, în principal, de deprecierea monedelor naţionale faţă de dolarul american, după cum se arată în GDM.
Ponderea datoriei în PIB a înregistrat un salt trimestrial record, de 10,9 puncte procentuale, până la 331,4%, de la 320,4% în trimestrul anterior (vezi graficul 2).
Recordul anterior, de 7,9 puncte procentuale, a fost stabilit în T1 2009, când ponderea datoriei globale în PIB-ul global a ajuns până la 299,2%, de la 291,3% în T4 2008.
Faţă de T1 2019, datoria globală a crescut cu 3,4% (8,6 trilioane de dolari), în timp ce PIB-ul global a scăzut cu 0,5% (0,42 trilioane de dolari).
La nivelul economiilor dezvoltate, datoria a crescut cu 6,6 trilioane, până la 185,4 trilioane, în timp ce datoria cumulată la nivelul economiilor emergente a crescut cu 2 trilioane de dolari, până la 72,6 trilioane (vezi graficul 3).
În aceste condiţii, ponderile datoriilor în PIB au atins nou recorduri, de 391,9% la nivelul economiilor dezvoltate, de la 380,5% în trimestrul precedent, respectiv 230% la nivelul economiilor emergente, de la 219,9%.
Ponderea în PIB a datoriilor din sectoarele nefinanciare ale economiilor dezvoltate a fost de circa 320%, iar cele mai mari creşteri trimestriale s-au înregistrat în Canada, Franţa, SUA şi Norvegia.
La nivelul economiilor emergente, ponderea în PIB a datoriei din sectoarele nefinanciare a înregistrat cele mai mari creşteri în China, Coreea de Sud, Turcia şi Mexic.
În ceea ce priveşte situaţia din cea mai mare economie a Asiei, datoria totală poate atinge 335% din PIB în acest an, după cum scriu analiştii de la IIF, în condiţiile în care s-a înregistrat o creştere de 16 puncte procentuale în T1 2020, până la 318%.
Un aspect pozitiv semnalat în raportul de la IIF îl reprezintă relativa stabilitate a datoriilor în valută din economiile emergente, la circa 8,4 trilioane de dolari în T1 2020, ceea ce arată că, în ciuda pandemiei, nu au existat dificultăţi majore de refinanţare.
Au existat, însă, cazuri de creşterea accelerată a raportului dintre datoriile în valută şi PIB pe fondul deprecierii puternice a monedelor naţionale. În această situaţie s-au aflat Ucraina, Chile, Mexic şi Columbia.
Acesta este şi principalul motiv al menţinerii riscului de refinanţare la un nivel ridicat. Conform datelor de la IIF, datorii ale economiilor emergente de circa 3,7 trilioane de dolari vor ajunge la scadenţă până la sfârşitul anului curent, dintre care 17% reprezintă datorii în valută. Ţările cu cele mai mari scadenţe ale datoriilor în valută sunt China, Emiratele Arabe Unite şi Turcia. Şi anul viitor vor exista scadenţe mari ale datoriilor din economiile emergente, de circa 4 trilioane de dolari, din care aproape 18% sunt datoriile în valută.
La nivel sectorial, cea mai mare creştere anuală, de 2,5 trilioane de dolari, s-a înregistrat pentru datoriile companiilor din sectorul financiar, care au ajuns la un sold de 64,3 trilioane de dolari (84,3% din PIB), în timp ce datoriile guvernamentale au crescut cu 2,4 trilioane de dolari, până la 69,9 trilioane (90,7% din PIB). Datoriile gospodăriilor populaţiei s-au majorat cu 1,4 trilioane de dolari faţă de T1 2019, până la 48,1 trilioane (61,7% din PIB), iar datoriile companiilor nefinanciare au crescut cu 2,3 trilioane, până la 75,6 trilioane, respectiv 94,7% din PIB-ul global.
Cel mai ridicat grad de îndatorare al gospodăriilor se înregistrează în Elveţia (132,5% din PIB), Australia (119%), Danemarca (110,4%), Norvegia (105,4%), Canada (102,2%) şi Ţările de Jos (99,7%).
În perioada următoare, datoriile companiilor nefinanciare îşi vor continua creşterea accelerată. "Pe fondul lichidităţii abundente oferite de băncile centrale, scăderea dobânzilor pentru companii a condus la creşterea puternică a emisiunilor de obligaţiuni şi a creditelor acordate", se arată în analiza IIF, care estimează o valoare cumulată a acestora de circa 4,6 trilioane de dolari în T2 2020.
Creşterea accelerată a creditării companiilor nefinanciare a fost însoţită şi de creşterea accelerată a numărului cazurilor de intrare în incapacitate de plată.
IIF estimează că valoarea nominală a obligaţiunilor corporate în default a urcat până la un nou record în T2 2020, de 94 de miliarde de dolari, ceea ce reprezintă 5,5% din valoarea noilor emisiuni. Obligaţiunile corporate emise în SUA reprezintă 75% din numărul total al cazurilor de default, iar următoarele locuri din clasament sunt ocupate de zona euro (14%) şi China (3%).
Raportul de la Institute of International Finance avertizează că avansul datoriilor la nivel global s-a accelerat în T2 2020, conform datelor preliminare, care arată lansarea unor programe guvernamentale de stimulare de 11 trilioane de dolari plus alte programe în curs de aprobare, cu o valoare de circa 5 trilioane de dolari.
Acestea au fost finanţate prin credite şi emisiuni de obligaţiuni cu o valoare cumulată de 12,5 trilioane de dolari, iar circa 60% o reprezintă creditele guvernamentale. În ciuda acestei dinamici extraordinare a datoriilor, raportul GDM subliniază că peste 92% din creditul guvernamental de la nivel global încă are un rating investiţional.
În raportul anterior, IIF estima că datoria globală poate ajunge până la 342% din PIB-ul global până la sfârşitul acestui an. Se pare că prognoza a fost extrem de optimistă, în condiţiile în care pragul de 330% a fost depăşit deja, iar datele preliminare din al doilea trimestru indică o deteriorare gravă a indicatorilor, atât pe fondul creşterii explozive a datoriilor cât şi ca urmare a căderii masive a PIB-ului nominal.
Oare când şi cum se va recunoaşte că povara datoriilor a devenit insuportabilă pentru o lume afectată de pandemie, mai ales pe fondul unor "comorbidităţi" grave, care încă sunt "alimentate" prin dependenţa de creditul speculativ încurajat de politica banilor ieftini a băncilor centrale?