În ce direcţie merg lucrurile

Conform celui mai recent sondaj de opinie realizat, ieri-alaltăieri, de IINSCOP, la întrebarea "În ce direcţie credeţi că merg lucrurile în ţara noastră?" răspunsurile arată astfel: X% consideră că merg într-o direcţie greşită sau total greşită, în timp ce Y% consideră că merg într-o direcţie bună sau chiar foarte bună. Hai să facem un pariu: ce valoare presupuneţi că are X, respectiv Y, în sondajul cu pricina? Ca să nu credeţi că trişez am să vă spun din capul locului ce cred eu: cam trei cincimi, direcţie greşită; două cincimi, direcţie bună. Adică 60/40. Variaţia de la acest standard, în funcţie de evenimentele cele mai recente şi de impactul lor asupra vieţii celui ce răspunde la întrebare, pe ansamblu, poate muta circa 10 procente dintr-o parte în cealaltă. De unde ştiu? Nu, nu din paginile sondajului pe care m-am uitat înaintea dumneavoas­tră! El nu există, aşa cum nu există nici institutul ale cărui iniţiale fără noimă le-am înşirat la începutul acestor rînduri. Au fost inventate de mine, ca să am punctul de plecare pentru ceea ce doream să vă spun. Iar, ceea ce doream să vă spun este că aşa zisele sondaje de opinie cu care o să vă împuie capul şi o să vă consume timpul liber, din ce în ce mai des şi mai mult, "minunatele" noastre mijloace de "comunicare în masă" în vremurile electorale în care ne scufundăm, sunt cu totul altceva decît ceea ce pretind a fi şi nu descriu structuri de opinie publică, din simplul motiv că nu pot. Nu sunt făcute pentru aşa ceva! Este ca şi cum ai pretinde că te-ai întors plin de succes de la culesul de stele de pe cer, unde-ai plecat înarmat cu o plasă de prins fluturi.

Nu o să vă bat capul cu teoria despre ce sunt şi cum pot fi cunoscute, descrise, opiniile oamenilor (nu măsurate!). Capitole largi de psihologie şi psihologie socială se ocupă cu asta, pe îndelete şi cu folos. Dacă vreţi să învăţaţi ceva despre unul dintre cele mai instabile fenomene care ţin de cunoaşte şi acţiune în spaţiul social, le puteţi studia cu folos. Pot să vă spun, însă, pe scurt de ce oamenii îşi formează opinii şi eventual le şi exprimă. Opiniile reprezintă forma prin excelenţă efemeră, instabilă şi superficială de evaluare a unui fapt, element, proces social, de interes pentru un om. Pe o scală simplă, după opinii, la acelaşi pol (minus) dar un pic mai la dreapta, se află părerile. La polul opus (plus), tot de la stînga la dreapta, evaluările şi expertiza. Esenţialmente oamenii ar fi bucuroşi şi cît se poate de avantajaţi dacă ar dispune numai de expertiză, adică de un soi de cunoaştere bazată pe date, măsurători, inferenţe şi concluzii strict şi riguros alcătuite, de care au nevoie pentru a hotărî, în cunoştiinţă de cauză, ce cale e mai bună de urmat într-o situaţie sau alta. Pentru că, de regulă, nu au acces la expertiză, durează timp îndelungat să o obţii, este costisitoare, sunt presaţi de timp şi împrejurări etc., oamenii se folosesc de alternativele disponibile. Evaluări, bazate încă pe date şi demersuri cognitive controlate de regulile şi algoritmii judecăţii corecte sau, la polul opus, de păreri şi opinii, adică înlocuitori diluaţi de evaluare care nu se bazează pe nimic din ceea ce ţine de uneltele logicii cognitive, ci pe alte structuri şi modalităţi de cunoaştere şi pseudo-cunoaştere, de la "viziuni", "arătări" şi "intuiţie" pînă la "iluminare" sau "năzărire". De aceea, opiniile se formează uşor şi se disipiează uşor, de regulă nu sunt stocate în memoria de lungă durată şi, mai ales, se structurează uşor/repede la sugestie. Aici este şi cheia poveştii care ne interesează! În momentul în care eu vă pun în faţă întrebarea despre direcţia în care merg lucrurile şi vă ofer pentru răspuns scala cu extremele "direcţia bună" - "direcţia greşită" am construit deja în mintea dumneavoastră un produs care nu este vreo opinie care vă aparţine, ci o reacţie dirijată la un stimul cognitiv, respectiv la o situaţie de prestigiu. Faceţi un pas înapoi şi mai priviţi o dată întreabarea. Ce, adică "lucrurile" nu pot şi să stea pe loc? Nu pot să nu meargă nicăieri, ori în oricare direcţie? Nu pot să se învîrtă în cerc? Nu pot să deraieze dincolo de greşit, direct în catastrofă? Ba, bine că nu! Pe de altă parte, lucrurile astea nedefinite, chiar şi în mare luate, la nivel individual şi social nu sunt niciodată şi cîtuşi de puţin unitare. Unele pot mearge în direcţia bună, altele în cea rea. Luaţi spre exemplu "temperatura lucrurilor" în România. Acum! Sunt lucruri care merg relativ bine. Puţine, poate merg mai puţin bine decît ne-am dori, dar merg şi pe ele stau un maldăr de alte consecinţe pozitive care ne asigură traiul, aşa, de azi pe mîine cum e el, dar e! Altele merg sigur din rău în mai rău, iar exemplele mele preferate sunt activităţile din zona guvernării, cele din zona instituţiilor "de forţă" şi justiţie, cele din învăţămînt şi cultură, respectiv cele care ar trebui să asigure sănătatea publică şi nu o asigură, deloc. Societatea nu este o căruţă ale cărei roţi ori au intrat pe şleaul cel bun şi atunci căruţa ajunge acasă, ori au luat-o pe alături şi atunci dă în rîpă. Ori ajunge la tîrg, ori se rătăceşte în pădure. Eu însă, cel care vă pun întrebarea şi care am construit aşa zisul sondaj de opinie, am obiectivele mele. Nu să vă ajut să înţelegeţi lumea cu propria minte şi judecată şi nici să aflu ce opinii aveţi despre una sau alta. Ci să vă bag în cap că lumea se mişcă musai pe scala şuie dintre greşit şi bun. Vă rog să observaţi că opusul lui bun este rău, nicidecum greşit. Nu tot ceea ce este greşit este rău şi nici tot ceea ce este rău este neapătrat greşit! Suprapunerea celor două dihotomii sugerează o identitate, doar că ea este una falsă.

Pe scurt, dacă doriţi să ştiţi în ce direcţie merg lucrurile în ţara dumneavoastră, în oraşul dumeavoastră, în cartierul, pe stada sau în casa dumneavoastră este de dorit, mai întîi, să vă întrebaţi despre care lucruri este vorba. Iar, în al doilea rînd, să adunaţi ceva date demne de încredere, verificate şi răsverificate despre lucrurile cu pricina, să dezvoltaţi propriile elemente de judecată şi să ajungeţi la o evaluare proprie. Chiar dacă nu la nivel de expertiză, oricum mult dincolo de o părere sau doar o opinie! Lăsaţi, deci, sondajele şi "sondorii năimiţi" în plata domnului, că nu vă ajută cu nimic să pricepeţi pe ce lume ne aflăm şi nici în ce direcţie merge, ori numai stă, lumea aceasta. Cît despre "tăietura" 60/40, ea este o valoare cvasi-constantă care exprimă, ca un fel de "radiaţie de fond a universului", nemulţumirea structurală a omului modern faţă de lumea în care trăieşte, în orice tip de societate şi aproape în toate timpurile.