În cîte feluri se poate pierde un război

Ce spun cele mai recente bombardamente ale Rusei asupra Kievului despre dinamica politică şi militară a războiului? Încotro se îndreaptă? Care ar putea fi "gara finală"?

La prima întrebare, răspunsul confirmă ipoteza scenariului de uzură. Putin şi comandamentul său militar sunt hotărîţi să distrugă cu orice preţ, cît mai mult, cît mai extins. Aşa cum spunea chiar Preşedintele Zelensky: "sunt hotărîţi să ne şteargă de pe faţa pămîntului". Chiar aşa! După cele întîmplate pînă acum, nu sunt prea multe motive să se îndoiască cineva! Uzura poate însemna distrugerea sau afectarea serioasă a unor elemente de infrastructură critică. De la magistrale de transport pentru resurselor energetice, la căi de comunicaţii şi de la mari depozite de arme, muniţii, de materiale şi bunuri, la infrastructură portuară. Acţiunea ucraineană menită, fie şi temporar, să întrerupă traficul peste noul pod care lega direct Crimeea de teritoriul Rusiei este un astfel de exemplu. Uzura poate fi a moralului. Al luptătorilor sau al populaţiei civile. Este exact ceea ce bombardamentele ruseşti asupra capitalei Ucrainei şi a altor zone urbane a urmărit. Precedente se găsesc cu duiumul atît în istoria primului cît şi a celui de al doilea război mondial. Uzura poate fi a materialului militar. Nu sunt noutăţi nici războaiele în care patru militari abia dacă aveau acces la o puşcă, nici cele în care trupele dintr-o zonă critică a frontului au rămas fără muniţie de artilerie, de infanterie sau de aviaţie, fără mijloace de transport, de comunicaţii, fără hrană sau alte capacităţi de acţiune şi suport.

Uzura poate fi a elementului celui mai perisabil în orice conflict militar, omul. Luptătorii. S-au văzut cazuri cînd războiul se sfîrşeşte pentru că cei mai mulţi dintre combatanţii uneia dintre părţi au murit pe cîmpurile confruntărilor militare. S-au văzut şi cazuri în care războiul a fost pierdut pentru că populaţia nu l-a mai susţinut şi s-a ridicat împotrivă. Cazul "revoluţiei bolşevice" şi a consecinţelor sale asupra participării Rusiei la primul război mondial este, de departe, unul dintre cele mai elocvente. În sfîrşit, uzura poate fi a elementelor critice de comandă militară. A comandanţilor, a statelor majore, a infrastructurii de care se servesc pentru a exercita comanda şi controlul asupra trupelor, respectiv a cîmpului de confruntare militară.

Din această perspectivă, confruntarea dintre Rusia şi Ucraina nu are deloc şanse să se încheie prea repede. Chiar şi în eventualitatea recuceriri complete a teritoriilor din sud, Ucraina îşi poate declara victoria, dar Rusia nu va accepta niciodată că a pierdut războiul. Ea ar putea continua bombardamentele şi acţiunile militare asupra Ucrainei, cu efecte economice, militare şi civile deloc neglijabile, ani de zile. Teritoriul Rusiei şi al Belarus reprezintă un sanctuar din siguranţa căruia se pot revărsa valuri după valuri de distrugere asupra Ucrainei. În Vietnam scenariul a durat ceva mai mult de două decenii! Dacă nimic nu se schimbă în structura politică de la Moscova şi Kiev, oricît ar putea să pară de iraţional şi este iraţional, războiul se poate prelungi pentru o lungă perioadă de timp, o generaţie, fără ca cineva din afară să poată interveni decisiv pentru curmarea lui. Ajutorul euro-atlantic pentru Ucraina este menit să o susţină, astfel încît să nu piardă războiul. Angajamentul pentru a impune un rezultat militar decisiv în favoarea Kievului, însă, este o cu totul altă ecuaţie, controlată de la Moscova de ameninţarea nucleară pe care Putin nu s-a sfiit să o aducă în paramentrii operaţionali, acum cînd lucrurile nu sunt chiar disperate pentru el! Dar cînd ar fi "cu cuţitul la os"?! Nu cred că poate cineva paria pe varianta raţională în relaţie cu Putin şi cu angrenajul său actual de putere, asumînd riscul unui cataclism nuclear.

Deşi poate părea pardoxal, în acest moment al desfăşurării evenimentelor militare şi politice, nici Rusia, nici Ucraina nu pot cîştiga războiul. În schimb, ambele îl pot pierde!! În cel mai bun caz, Ucraina poate să îşi declare victoria, dar nu poate forţa Rusia lui Putin să se declare învinsă şi să accepte consecinţele, după cum nu se poate pune la adăpost de acţiunile viitoare ale unui "Putin 2.0" dornic să reaprindă flacăra războiului, atunci cînd condiţiile ar fi din nou favorabile Rusiei, ba chiar mult mai favorabile decît acum. Atîta vreme cît sprijinul economic şi militar, plus angajamentul politic al Statelor Unite şi al majorităţii ţărilor europene se menţine, nici Rusia nu poate cîştiga războiul din Ucraina. Poate, însă, să o transforme într-un fel de deşert locuit mai mult pe sub pămînt, decît la suprafaţă. Din nou, experienţa Vietnamului este grăitoare. Pentru ca Ucraina să piardă războiul, două variabile sunt decisive: sprijinul politic şi militar occidental, respectiv sprijinul populaţiei pentru actualul regim, personificat de Zelensky. Dacă presiunea evenimentelor, inclusiv a unora care nu pot fi prevăzute în acest moment va rupe în oricare din aceste două puncte critice, Ucraina actuală nu va mai exista. Va pierde şi războiul şi pacea care-i va urma. În privinţa Rusiei, simetria nu operează. Pentru ca istoria să consemneze înfrîngerea Rusiei şi recunoaşterea ei de către liderii politici ai Moscovei, ar trebui să vedem derulîndu-se un scenariu de genul celui care i-a forţat pe liderii celui de al treilea reich şi ai Japoniei să semneze actele juridice oficiale de capitulare necondiţionată. Acele evenimente nu sunt repetabile în acest caz! Nu atîta vreme cît Rusia deţine controlul asupra capacităţilor sale nucleare. Scenariul alternativ este bazat pe schimbarea totală de regim politic la Moscova, urmată de o altă perspectivă, pozitivă, de abordare a relaţiilor internaţionale, inclusiv cele cu Ucraina.

În sfîrşit, este posibilă "remiza" ? Nimeni nu cîştigă, nimeni nu pierde. Se pot desena chiar mai multe tipuri de remiză! Remiza în datele politice actuale ar însemna îngheţarea conflictului militar şi continuarea celui politic, cu sau fără răbufniri sporadice. Conflictul din Coreea oferă "modelul". Remiza după restructurarea politică a uneia dintre părţi sau a ambelor generează mai multe scenarii, foarte diferite unul de celălalt, funcţie de modul în care se face restructurarea, de consecinţele interne şi internaţionale, angrenate. Scenariul remizei, după căderea regimului Putin, este cel optimist. A fost, de aceea, cel mai des invocat, dar nu este deloc cel mai probabil. Aşa cum stau acum lucrurile în Rusia, după Putin 1.0 la conducerea federaţiei poate urma, chiar dacă nu imediat, Putin 2.0. Ne putem gîndi la o remiză în condiţiile schimbării de regim la Kiev? Teoretic, da, doar că acum nimeni nu are chef şi disponibilitate să discute ceea ce s-ar întîmpla dacă actualul regim ar pierde puterea. Pe căi democratice, desigur! Remiza ar putea fi, atunci, una cu "cedare de material" în favoarea Rusiei. Soluţia "pămînt pentru pace" a fost, deja, de mai multe ori invocată şi recomandată Ucrainei de voci politice din Europa şi Statele Unite. Este adevărat, nu din prim-planul structurilor de putere. Cum ar arăta remiza cu restructurare politică şi la Kiev şi la Moscova? Vă invit pe dumneavoastră să exersaţi imaginaţia politică şi arta de a construi scenarii care pot părea artificiale sau prea puţin probabile. Nici nu ar merita să ne ocupăm de ele. Mă rog, dacă Istoria n-ar avea tentaţia să îşi aleagă soluţiile, atît de des, tocmai din această categorie!