ÎN PRIMĂVARA ANULUI 2020 Impactul negativ al pandemiei COVID-19 asupra evoluţiei PIB-ului global a provocat o scădere bruscă a preţurilor petrolului

Impactul negativ al pandemiei COVID-19 asupra evoluţiei PIB-ului global şi a volumelor comerciale mondiale a provocat o scădere bruscă a preţurilor petrolului în primăvara anului 2020, conform unui comunicat de presă remis redacţiei. Această scădere a preţurilor, chiar dacă temporară, a afectat diferit exportatorii de petrol din Orientul Mijlociu şi din Africa, în linie cu dependenţa producţiei lor naţionale de petrol, precum şi puterea lor fiscală şi rezervele internaţionale, arată datele studiului Coface. Deşi Coface se aşteaptă ca preţurile petrolului să ajungă în medie la 60 USD pe baril în 2021, volatilitatea acestora va rămâne o provocare pentru ţările producătoare. În plus, situaţia fiscală a acestor ţări s-a deteriorat. În aceste condiţii, diversificarea economică - în special către surse regenerabile de energie - a devenit şi mai importantă.

După scăderea sub 15 USD la jumătatea lunii aprilie, preţul petrolului Brent a revenit la o medie de 41,7 USD pentru anul 2020 faţă de 64,3 USD în 2019. În 2021, este de aşteptat să ajungă la 60 USD, notează sursa citată.

Ţări precum Oman, Iran, Angola, Congo şi Guineea Ecuatorială au un grad mai mare de dependenţă de petrol în termeni de PIB.

Orientul Mijlociu deţine aproape jumătate din rezervele mondiale de petrol şi 65% din rezervele de petrol conform OPEC. În ciuda implementării programelor de diversificare, majoritatea ţărilor din Orientul Mijlociu rămân dependente de veniturile din petrol din punct de vedere al exporturilor, veniturilor fiscale şi PIB-ului. În ciuda unei redresări a preţurilor petrolului în 2021, conturile publice ale acestor ţări vor rămâne deficitare în 2021, în timp ce raportul dintre datorie şi PIB va fi mai mare.

Conform comunicatului, în regiunea Golfului, veniturile din hidrocarburi reprezintă între 50% şi 80% din veniturile fiscale totale şi între 20% şi 90% din exporturile totale. Între 20% şi 50% din producţia naţională depinde în continuare de sectorul hidrocarburilor.

În timp ce câteva ţări se remarcă în acest sector, Africa nu cântăreşte mult în industria globală a petrolului şi gazului (O&G). Acesta reprezintă 7,2% şi 7,5% din rezervele mondiale cunoscute de petrol şi gaze, 8,9% şi 6% din producţie, 10,2% şi 9,1% din exporturi şi 4,2% şi 3,8% din consum.

75% din ţiţeiul produs este exportat şi toate cu excepţia a patru ţări (Algeria, Coasta de Fildeş, Congo şi Niger) sunt importatori neţi de produse petroliere.

În timp ce douăzeci de ţări africane produc petrol si gaze, cinci dintre ele generează peste 80% din producţia continentală: Algeria, Angola, Nigeria, Egipt şi Libia (în perioade normale pentru cea din urmă, deoarece producţia şi exporturile au fost suspendate în cea mai mare parte a anului 2020).

Diferenţialul de creştere între 2019 şi 2020 va fi semnificativ în ţările în care petrolul şi gazele au un rol major în economie, precum Algeria (95% din exporturi, 52% din veniturile guvernamentale şi 25% din PIB), Ciad (59%, 30%, respectiv13%), Congo (80%, 63% şi 61%) şi Nigeria (90%, 55% şi 8%).

Potrivit sursei citate, multiple proiecte de investiţii în hidrocarburi au fost amânate, în timp ce implementarea altora a fost întârziată. Cu toate acestea, în general, acestea nu sunt puse sub semnul întrebării, în special în ceea ce priveşte gazul, care este considerat un pas către energia regenerabilă.

Pentru unele ţări, sursele regenerabile de energie reprezintă o sursă importantă de diversificare (Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită), alături de turism, finanţe, transport şi construcţii (Qatar, Emiratele Arabe Unite), agricultură, silvicultură şi alte activităţi extractive (Camerun, Ciad, Congo, Gabon).

Investitorii străini atât în energia tradiţională sau regenerabilă, cât şi din afara ei, vor fi sensibili la calitatea mediului de afaceri, care este problematic în mai multe ţări.