ÎNSEMNĂRI DIN ROŞIA MONTANĂ (III) Tudor Deanca: Proiectul Goldului a încurcat rău lumea!

Duminică.

Mult soare, semn că vara începe să-şi intre în drepturi.

Pornesc în satul Corna (aflat în comuna Roşia Montană), locul unde Goldul şi-a programat amplasarea lacului cu cianuri, dacă începe proiectul minier.

Aleg, împreună cu ghidul meu roşian, un drum anevoios, traversând muntele Cârnic spre Valea Cornei.

Drumeţia merită, însă, tot efortul.

În zare domneşte liniştea, tulburată doar de cântecul păsărilor şi, uneori, de tălăngile vacilor şi clopoţeii cailor.

Pajişti de un verde crud se întind unduioase la nesfârşit, presărate de copaci înfloriţi, în timp ce creste impunătoare, acoperite cu brădet, străjuiesc împrejurimile.

Ici şi colo dai peste câte-o căsuţă, căpiţe de fân, căruţe vechi şi izvoare ce desăvârşesc peisajul.

La jumătatea drumului se află tăul Corna, un lac artificial folosit în trecut pentru extracţia aurului. Îl găsim populat de turiştii veniţi să se bucure de soare şi iarbă verde, la pes-cuit sau la grătar.

După două ore de mers la pas, ajungem în Valea Cornei, aflată jumătate în soare, jumătate în umbră, parcă sugerând că râde cu un ochi şi plânge cu celălalt, ameninţată cu dispariţia.

Privită de sus, printre coame de brazi, discret, Valea Cornei ne înfăţişează o "mare" de verdeaţă şi multă şi prospeţime, cu arbori înfloriţi, câteva căsuţe şi două biserici.

Aici este locul unde Goldul vrea să construiască barajul de 180 metri înălţime pentru lacul cu cianuri, care se va întinde pe o suprafaţă de 300 hectare şi va avea un volum de peste 215 milioane de tone.

Primul popas îl facem la Tudor Deanca, pensionar, în vârstă de 65 ani.

Născut în Corna, a fost inginer în prelucrarea lemnului, după ce a absolvit o facultate de profil la Institutul Politehnic din Timişoara, oraş în care a lucrat ca şef de secţie la Mobila Banatului.

S-a căsătorit în Deva, iar, după ce i-a murit soţia, s-a hotârât să se întoarcă în satul natal, să aibă grijă de mama sa bolnavă şi să facă afaceri.

Îmi povesteşte, cu glas molcom:

"În 2007, când a fost anulat certificatul de urbanism al RMGC, am decis să mă întorc în Corna. De asta am revenit, că altfel nu are rost să-ţi cheltuieşti banul aici. Am stat o perioadă la Arad, unde i-am deschis fetei mele o farmacie, dar nu mi-a plăcut acolo. Am ales Corna. Mi-am făcut această vilă (mi-o prezintă), să fac turism, dar acum stau cu camerele nemobilate, pentru că nu are rost să investesc. Mulţi şi-au vândut casele la Gold. Dacă dau drumul la proiect, trebuie să mă înclin, să plec... Am vrut să-mi fac o fermă, un atelier de tâmplărie, dar nu poţi, sunt cheltuieli mari şi nu ştii ce se întâmplă... Proiectul ăsta a încurcat rău lumea, rău de tot! "

Cu privirea în gol, Tudor Deanca îmi spune că în locul unde se află o să fie lacul cu cianuri. Fraţii săi şi-au vândut partea către Gold, însă el şi mama au decis să nu-şi înstrăineze partea: "Fraţii au vândut, iar mama nu a vrut să le dea. A murit anul trecut, la 90 de ani. Atunci, am zis: "Gata, îmi fac casă aici". Pe lângă terenurile pe care le deţin aici, mai am şi trei hectare de pădure. Am zis să fiu liniştit, că mi-a murit nevasta, şi să vin în Corna, dar uite că nu am linişte.

Nu ştiu ce-o mai fi..."

Deşi recunoaşte că problema lipsei locurilor de muncă în zonă este acută, Deanca Tudor ar vrea ca statul român să exploateze aurul de la Roşia Montană în beneficiul ţării şi să găsească o metodă de extracţie care să "nu radă toţi munţii".

Cuprins de nostalgie, îmi spune: "Sunt convins că noul Guvern nu va bloca proiectul minier. Toţi sunt o apă şi un pământ. Ei latră precum câinele prin gard, se mănâncă atunci când îşi transferă funcţiile. Dar, când ajung la Putere, nu mai cârâie nimic. Dacă o să înceapă proiectul şi toate peisajele astea or să dispară... Cred că am să vin şi dacă mai am trei zile până mor, să văd casa. Eu le-am propus să mi-o lase aşa, făcută dumnezeieşte, ca la carte..."

Întâlnirea se încheie. Îl lăsăm pe Tudor Deanca cu munţii şi puţinii localnici care au mai rămas în Corna...