Între basmele economice pentru adormit electoratul şi coşmarul realităţii

Basmele spuse copiilor înainte de culcare au un rol educativ deosebit, iar miracolele, prezente aproape la tot pasul, sunt "instrumente" utilizate în funcţie de talentul povestitorului.

Când basmele sunt spuse electoratului, cu variante diferite în funcţie de putere sau opoziţie, caracterul lor distructiv se poate manifesta pentru multe generaţii şi pot împinge o naţiune adânc pe calea ieşirii din istorie.

Cel mai distructiv basm din ultima vreme a fost "ţesut" în jurul redresării economice sub forma literei "V", de parcă nu ar fi fost suficientă fantezia creşterii economice pe baza creşterii artificiale a veniturilor bugetarilor, însă naraţiunea este tot mai străvezie pe zi ce trece.

Primele estimări ale Institutului Naţional de Statistică (INS) arată o contracţie trimestrială de 12,3% a Produsului Intern Brut în T2 2020 şi o scădere anuală de 10,5%, după o creştere de 2,4% în trimestrul anterior (vezi graficul 1).

Cum ar trebui să arate o creştere compatibilă cu redresarea sub forma literei "V" în T3 2020? Un avans trimestrial de 14%, care ar determina o creştere anuală de 1,5%, în condiţiile în care indicele PIB-ului real cu baza în 2000 ar ajunge la 215,5% în T3 2020, o valoare similară cu aceea din T1 2020, de la 189,1% în T2 2020 (vezi graficul 2).

Este posibil aşa ceva? Doar dacă ţara noastră a intrat în zodia miracolelor, care nu trebuie doar să existe, ci trebuie să "acţioneze" concertat şi să creeze o sinergie nemaivăzută.

Poate că în această direcţie a încercat Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză (CNSP) să "călăuzească" aşteptările consumatorilor şi investitorilor, odată cu publicarea ultimelor prognoze economice care au stat la baza rectificării bugetare.

Miracolele sunt omniprezente sub forma unor prognoze a căror precizie se opreşte, din păcate, doar la o zecimală.

Accentuarea dezechilibrului extern va continua, în mod miraculos, să exercite o influenţă minimă asupra cursului de schimb, care va avea o valoare medie de 4,84 RON/EUR în 2020 şi de 4,9 RON/EUR în 2021.

Miracolele nu se opresc, însă, aici. Preţurile de consum şi deflatorul PIB-ului îşi vor tempera creşterea anul viitor până la 2,5%, de la 2,8%, respectiv până la 3,5%, de la 3,7%.

În aceste condiţii, saltul ratei şomajului, până la 3,9% în 2020, de la 3% în anul precedent, se va atenua în 2021 până la 3,6%.

În prognoza CNSP apar, din nefericire, şi o serie de elemente care "strică" atmosfera de optimism exuberant. Astfel, estimarea pentru PIB-ul nominal din 2020 a fost redusă la 1,058 de trilioane de lei, de la 1,082 de trilioane în prognoza de primăvară, iar aceasta înseamnă creşterea ponderii deficitului bugetar şi a datoriei publice în PIB.

Conform metodologiei naţionale, datoria publică, care include garanţiile acordate de administraţiile centrale şi locale, a fost de 499,4 miliarde de lei la jumătatea anului. Ponderea în PIB raportată a fost de 46,1%. Acum este de 47,5% şi sunt şanse foarte mari de depăşire a pragului de 50% din PIB. Deficitul bugetar a crescut de la 4,17% din PIB la 4,29%.

Datele de la Ministerul de Finanţe arată că datoria publică a crescut cu 50,46 miliarde în prima jumătate a anului curent, în timp ce prognoza de la CNSP arată că PIB-ul nominal va scădea cu 1,8 miliarde de lei în 2020 faţă de anul precedent.

Acestea sunt condiţiile în care guvernul a decis majorarea pensiilor cu 14% din septembrie 2020, o decizie iresponsabilă fără reduceri masive la nivelul altor capitole bugetare, cu profunde implicaţii privind subminarea economiei naţionale.

Chiar şi aceste reduceri ar fi insuficiente, în condiţiile în care dinamica anuală a valorii adăugate brute a fost negativă pentru agricultură şi industrie în 2019 (-1,5%, respectiv -3,2%) şi pozitivă pentru construcţii şi servicii (17,3%, respectiv 4,8%). Oare fără bula speculativă de pe piaţa imobiliară rezidenţială ar mai fi fost creştere economică în 2019 sau eram deja obişnuiţi cu recesiunea?

Deosebit de îngrijorătoare este situaţia din industrie. Conform datelor de la INS, dinamica anuală a producţiei industriale se menţine pe o traiectorie descendentă de doi ani şi jumătate. Din T2 2019 s-a intrat în teritoriu negativ, iar declinul anual s-a accelerat (vezi graficul 3).

Declinul industrial are implicaţii foarte grave din punct de vedere al competitivităţii externe, care nu poate fi asigurată prin "dezvoltarea" sectorului construcţiilor şi al serviciilor. Atunci cum pot fi corectate dezechilibrele externe?

Realitatea dură care a urmat basmelor promovate de autorităţi în a doua jumătate a deceniului trecut ar fi trebuit să ofere o lecţie de neuitat.

Lecţia nu a fost învăţată. De ce? Pentru că nu au existat consecinţe pentru conducătorii iresponsabili ai instituţiilor statului, care nu ştiu decât să planifice "capitalismul" de cumetrie unilateral dezvoltat imobiliar.

Acum totul se repetă la o scară mult mai mare şi continuă să fie promovată agresiv iluzia că injecţiile de lichiditate ar fi suficiente pentru a pune economia pe o traiectorie sustenabilă.

După cum spunea odată scriitoarea Ayn Rand, "poţi evita realitatea, dar nu poţi evita consecinţele evitării realităţii", iar din acest motiv vom repeta "clasa" de câte ori va fi nevoie, pentru a învăţa că basmele economice sfârşesc mereu într-o realitate de coşmar.