Istoria secretă a zilei de 1 Mai

Toată lumea cunoaşte tractoarele acelea clasice, roşii. În România au fost produse mai ales înainte de 1989, la Uzina Tractoare Braşov (UTB). Mai puţini însă ştiu că originalul a fost un tractor american, Farmall. Firma care l-a adus pe piaţă, inventând astfel tractorul modern, se numea International Harvester Company. Istoria noastră ne duce în timp în Chicago, în anul 1886, lângă fabrica de secerătoare McCormick, compania din care s-a dezvoltat International Harvester.

Ziua este 3 Mai. Fondatorul companiei zace în pat, paralizat. Avea să fie răpus de boală zece zile mai târziu. Probabil că nu ştia că în acel moment unii muncitori, majoritatea irlandezi, erau în grevă. Cereau, printre altele, ziua de muncă de 8 ore. Pentru a-i proteja pe muncitorii care refuzaseră întreruperea lucrului de pichetele care blocau fabrica, erau mobilizaţi peste 400 de poliţişti.

La un moment dat s-a întâmplat. A sunat sirena care anunţa încheierea zilei de muncă. Un grup de grevişti a rupt cordonul de poliţişti pentru a se răfui cu muncitorii care ieşeau din fabrică. A urmat o bătaie şi poliţia a tras. Doi demonstranţi au murit.

Relatările comune despre originea zilei de 1 Mai trimit doar la data de 4 Mai 1886, ziua aşa-numitului "Masacru din Haymarket", când poliţia din Chicago ar fi tras într-o demonstraţie, făcând numeroase victime. Ca de obicei în cazul istoriei relatate de ideologi, acesta este un fals.

Greviştii s-au adunat a doua zi pentru a continua protestul. Îi "montau" de la tribună o serie de vorbitori cu simpatii anarhiste. Poliţia s-a apropiat şi le-a cerut, după o vreme, să se disperseze. Cineva a aruncat o bombă înspre poliţişti. A început să se tragă. Au murit 8 poliţişti şi 4 demonstranţi. Ironia este că tot socialiştii s-au victimizat în urma afacerii. Mai ales după ce câţiva dintre agitatori au fost spânzuraţi, în 1887, pentru uciderea poliţiştilor.

Dar nici aceasta nu este originea paradei moderne, de 1 Mai "muncitoresc". Pentru a o găsi, trebuie să ne întoarcem tot la Chicago, cu trei zile înainte de bătaia de la fabrica bătrânului McCormick. În acea zi, un anume Albert Parsons a condus, alături de soţia sa mulatră şi de cei doi copii ai săi, o manifestaţie în favoarea cererii de limitare a zilei de muncă la 8 ore. Parsons era un personaj bizar. Anarhist convins, el era adeptul confruntării violente cu autorităţile. Însă cauza celor 8 ore şi mobilizarea muncitorilor se datorează, mai degrabă, unei organizaţii din care şi Parsons făcea parte.

Aceasta era Cavalerii Muncii (Knights of Labor), întemeiată ca un gen de lojă masonică şi transformată într-un fel de sindicat. Ideologia lor este greu de încadrat. Ostili socialis-mului şi suporterii excluderii chinezilor de pe piaţa americană a muncii, ei promovau şi cauze asociate astăzi cu mişcările de Stânga. Cavalerii Muncii au fost, de altfel, cei care au organizat prima dată o zi de sărbătoare a Muncii.

Problema este că aceasta era... în Septembrie, unde a şi rămas, de atunci în Statele Unite. Pentru 1 Mai trebuie să mergem acum în Europa, în 1889, când un sindicalist clandes-tin din Bordeaux, pe numele său Raymond Lavigne, a propus o zi de comemorare a "martirilor din Chicago" şi o rezoluţie de susţinere a zilei de muncă de 8 ore, direct inspirată de ideile Cavalerilor Muncii. Ironia este că această Zi a Muncitorilor urma să fie celebrată... prin greve.

Istoria Stângii este marcată decisiv de legăturile cu grupările oculte şi cu ritualurile lor. Ideea asociaţiilor fraternale, eventual secrete, procedurile de iniţiere, simbolurile, marşurile şi imnurile: toate acestea fac parte dintr-o cultură a radicalis-mului organizat, care s-a dezvoltat în secolul al XIX-lea. Istorici precum Billington, Besancon, Pellicani sau Webb au documentat aceste relaţii în lucrări de referinţă.

În Rusia sovietică, 1 Mai a devenit sărbătoare oficială în 1919. În aceeaşi zi, noul guvern sovietic dădea României un ultimatum, cerând retragerea din Basarabia.

Pe 1 Mai 1950 se întrunea comisia CC a PMR, care decidea "definitivarea" confiscărilor averilor "chiaburilor". Doi ani mai târziu, regimul avea motive să sărbătorească. În fotografia cu tribuna oficială de la parada de 1 Mai, sub portretele lui Marx, Engels, Lenin şi Stalin, poate fi zărit, în primul rând, Nicolae Ceauşescu, în uniformă de general. Pe 1 Mai 1961, Fidel Castro declara Cuba stat socialist.

Într-un manifest din 1886, publicat înaintea paradei de 1 Mai din Chicago, apare chemarea: "Muncitori, la arme!... O livră de dinamită e mai bună decât o baniţă de voturi!". Dar tot în acelaşi text citim: "Jos lenevia în lux!".

Bătrânul McCormick ar fi fost mirat. Academia Franceză, al cărei membru fusese ales, declarase că "a făcut mai mult pentru agricultură decât orice om în viaţă". După Marele Foc din Chicago, din 1871, el şi-a vândut casa şi a reclădit fabrica, ajutând oraşul să devină un mare centru economic. Nu bea, nu fuma, nu înjura. Ultimele sale cuvinte au fost: "Muncă, muncă!".