Jeffrey Franks: România utilizează ineficient gazele, comparativ cu alte ţări europene

Reporter: Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, a anunţat că băncile mamă nu vor mai fi "generoase" cu finanţarea subsidiarelor de la noi. De asemenea, preşedintele Traian Băses-cu s-a arătat îngrijorat de ieşiri de capital ale băncilor străine. Există motive de îngrijorare pentru sistemul nostru bancar?

Jeffrey Franks: Datele de până acum nu arată o reducere mare, dar sunt riscuri. Guvernatorul şi preşedintele sunt atenţi la aceste ris-curi. Sper că, în contextul în care România face faţă problemelor europene, va fi acordată atenţie poziţiei subsidiarelor în procesul de recapitalizare a băncilor mamă.

Reporter: Dacă, totuşi, băncile străine întrerup finanţarea, ce ar trebui să facă BNR?

Jeffrey Franks: Băncile se finanţează prin diferite mecanisme. Unul dintre ele este prin constituirea de depozite de la români. Prin crearea depozitelor pot să acorde credite altor români care vor să investească.

Reporter: BNR injectează, săptămânal, lichiditate în piaţă, prin operaţiuni repo. De ce acţionează BNR în acest mod, având în vedere că sistemul bancar este lichid?

Jeffrey Franks: Este un management de monitorizare normal. Băncile centrale fac asta tot timpul, nu este nimic neobişnuit. Chiar dacă sistemul ca întreg este bun, ocazional, unele bănci nu dispun de lichiditate şi recurg la BNR să le ajute să se finanţeze. Sunt operaţiuni normale.

Reporter: Frecvenţa cu care se fac aceste operaţiuni repo este normală?

Jeffrey Franks: Operaţiunile nu au fost atât de frecvente în România în ultimii ani, aşa cum se întâmplă zilnic în alte ţări.

Reporter: Sistemul nostru bancar are nevoie de o bancă-punte?

Jeffrey Franks: BNR vrea să aibă puterea să creeze o bancă punte. Nu trebuie să fie în mod necesar una singură. Sunt de acord cu acest demers. Scopul este ca BNR şi Fondul Naţional de Garantare să aibă la îndemână diferite instrumente în cazul în care băncile ar avea probleme. Lucrăm cu BNR la o legislaţie pentru crearea unei bănci punte. Este nevoie de o astfel de bancă în cazul în care se produce o criză, pentru ca BNR să aibă la dispoziţie diferite instrumente şi să îl aleagă pe cel mai potrivit.

Reporter: Finanţarea băncii punte va pune presiune pe sistemul bancar?

Jeffrey Franks: Este un mecanism de urgenţă care devine disponibil atunci când este nevoie de el.

Reporter: Aţi discutat cu Ministerul de Finanţe despre programul MTN (n.r. Medium Term Notes - titluri de stat pe termen mediu), cu care ministerul intenţionează să iasă pe pieţele externe?

Jeffrey Franks: Susţinem întregul program MTN care va permite Ministerului Finanţelor Publice să iasă de două ori pe an cu emisiuni care au maturităţi diferite şi sunt denominate în valute diferite. Este nevoie ca România să meargă mai departe cu acest program. În mod normal, România se bazează foarte puţin pe pieţele internaţionale şi mai mult pe piaţa internă, dar este de preferat ca România să fie prezentă pe pieţele internaţionale.

Reporter: Ar fi bună pentru ţara noastră o emisiune MTN în dolari?

Jeffrey Franks: Cele mai multe ţări emit titluri într-o varietate de monede, în moneda naţională sau într-una sau mai multe monede internaţionale. Nu aş recomanda BNR sau Guvernului să se bazeze în totalitate pe dolari. Este mult mai logic pentru ei să folosească euro, având în vedere obiectivul aderării la zona euro, dar este perfect rezonabil ca ei să dorească să aibă o diversificare în portofoliul de titluri de stat.

Reporter: Mai are timp Ministerul Finanţelor Publice să iasă cu emisiunea MTN până la sfârşitul anului?

Jeffrey Franks: Autorităţile trebuie să aleagă momentul potrivit împreună cu consilierii. Când sunt pregătiţi este un lucru, iar când este momentul potrivit în piaţă este cu totul alt lucru. Dacă condiţiile de piaţă le-ar permite, ar fi bine să iasă pentru a doua oară în acest an pe pieţele internaţionale.

Reporter: Ce ne puteţi spune despre managementul privat din companiile de stat?

Jeffrey Franks: Selecţia managerilor privaţi este un proces în care o companie independentă recunoscută în domeniul resurselor umane va căuta candidaţi şi va propune Guvernului o listă de candidaţi. Sperăm ca această companie independentă să evite influenţa politică şi recomandările politicienilor şi să ofere statului, care este decidentul, o listă cu candidaţi bine pregătiţi. Nu am o perspectivă despre nume individuale. Vreau ca procesul să garanteze că avem oameni foarte bine calificaţi care sunt aleşi pentru meritele lor şi nu pentru conexiunile lor politice.

Reporter: Aţi declarat, la un moment dat, că România ar trebui să devină, din importator de energie, un exportator net. Cum s-ar putea realiza acest lucru?

Jeffrey Franks: Există posibilitatea ca România să devină exportator net de gaze. Acum exportă electricitate, dar importă gaz. România este un importator net de energie.

Cum am putea face această tranziţie?

Există multe investiţii în energia regenerabilă, care ar putea reprezenta o componentă a tranziţiei. Dacă România atrage investiţii noi în domeniul energetic, cum ar fi energia nucleră, hidroenergia sau chiar şi termoenergia, aceasta ar fi o altă sursă de exporturi nete. În sectorul gazelor, problema este că România este unul dintre utilizatorii ineficienţi ai gazului în acest moment, comparativ cu alte ţări din Uniunea Europeană. Pentru fiecare unitate de PIB produs, România consumă mai multă energie decât ţări ca Germania sau Franţa. Există foarte mult spaţiu pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice, iar când îmbunătăţeşti eficienţa consumi mai puţin şi atunci imporţi mai puţin. Aceasta este o parte a ecuaţiei - să fii mai eficient -, iar cealaltă parte a ecuaţiei este să fii un producător mai bun.

România are posibilităţi de producere a energiei, a gazului sau chiar a petrolului în zona Mării Neagre. De ce nu s-a întâmplat asta până acum? Poate că există nişte bariere de ordin legislativ, în mod particular în zona Mării Negre. Dar dacă produci gaz aici, atunci produci la un preţ foarte mic, comparativ cu preţul la care ai putea să vinzi în străinătate. Ajustăm preţul pentru consumatorii nerezidenţiali la un nivel mult mai realist, vânzarea devine mai profitabilă pentru companiile din toată lumea, pentru ca acestea să vină să caute gaz şi petrol în România.

Ar fi nevoie de o combinaţie între reducerea consumului prin eficienţă mai mare şi mărirea producţiei prin investiţii. Nu garantez că se va întâmpla acest lucru. Nu am spus că ar trebui să se întâmple acest lucru, ci că ar trebui să ne îndreptăm către politicile care să facă posibil acest lucru.

Reporter: Aţi declarat că veţi menţine presiunea pe ANAF (Agenţia Naţională de Administraţie Fiscală). La ce v-aţi referit?

Jeffrey Franks: ANAF are un program de restructurare şi a făcut paşi importanţi în acest proces. Mai este însă de lucrat. Trebuie să vedem măsuri sustenabile în colectatarea taxelor.

Este bine că au făcut reforme, dar trebuie să vedem rezultatele. În mod particular, avem un consilier de la FMI care vine în mod regulat la ANAF, dar şi echipe tehnice care dau o mână de ajutor în acest domeniu.

Reporter: Cum ar trebui să arate reforma în sistemul sănătăţii din ţara noastră?

Jeffrey Franks: Este nevoie de reforme care să genereze mai multă eficienţă în sistemul de servicii şi este necesar un sistem care să furnizeze calitate înaltă pentru populaţie.

Trebuie să existe un control mai mare asupra cheltuielilor, ca să nu se mai acumuleze arierate şi alte cheltuieli care nu erau prevăzute în buget.

De asemenea, beneficiile promise trebuie să se potrivească cu resurele disponibile. Acum există un sistem care nu face acest lucru - are un anumit nivel al bugetului şi un alt nivel care promite servicii populaţiei, iar cele două nu se potrivesc. Vor fi probleme constante cu arieratele, cu serviciile de calitate slabă, atât timp cât nu avem un mecanism care să se potrivească cu angajamentele sistemului.

Reporter: Concret, ce ar trebui să facă autorităţile noastre?

Jeffrey Franks: Sunt diferite modele care pot să fie aplicate. Există modelul canadian, olandez, britanic şi cel american, pe care nu îl recomand, pentru că SUA are unul dintre cele mai scumpe sisteme medicale din lume şi are rezultate mediocre, cu cheltuieli foarte mari. Dar celelalte sunt modele posibile, de la care România ar putea să înveţe. Nu este nevoie să inventeze un sistem, ci trebuie să aleagă cel mai bun sistem din străinătate care va merge aici.

Reporter: Ce reforme a făcut Guvernul, având în vedere nivelul ridicat al arieratelor?

Jeffrey Franks: La nivel guvernamental, am împins autorităţile să identifice şi să plătească facturile înainte ca acestea să devină arierate. Astfel, Guvernul a redus, în mod semnificativ, nivelul arieratelor guvernamentale.

În sistemul de sănătate, încă mai există probleme. Au fost diminuate arieratele, au fost achitate, au atins ţintele noastre, dar nu sunt încrezător că problemele au fost rezolvate, ţinând cont de ceea ce am discutat despre sistemul medical.

De la începutul acestui an, există o nouă lege a autorităţilor locale care le-a făcut să fie mult mai atente cu cheltuielile şi se pare că funcţionează pentru că arieratele sunt sub un control mai bun decât înainte.

Trebuie să ne gândim la o modalitate de a extinde această lege, poate chiar la nivelul întreprinderilor de stat, pentru că se pare că generează nişte rezultate foarte bune.

La întreprinderile de stat de-abia am început şi sunt foarte multe lucruri care trebuie făcute. Cerem diferite planuri de acţiune despre cum să se reformeze şi despre cum să îşi plătească datoriile.

Statul a elaborat nişte scheme ca arieratele să fie anulate sau achitate. Dar, ca să rezolvi problema arieratelor, trebuie să rezolvi problema operativităţii din companiile de stat; mă refer nu doar la plata facturilor, ci la obţinerea banilor cu care să îţi plăteşti acele facturi. Acesta va fi un proces care va lua timp. Nu va fi rezolvat în 2011, probabil că nici în 2012, dar sper că la sfârşitul lui 2011 vom avea nişte progrese, care vor spori în 2012.

Reporter: Ce ar trebui să facă ţara noastră după ce se vor încheia acordurile cu FMI, pentru a înfrunta provocările de pe plan extern?

Jeffrey Franks: Situaţia de dorit ar fi următoarea: când relaţia României cu FMI, prin programul curent, se va încheia, condiţiile economice sperăm să fie mai calme şi nevoia de ajutor de la instituţiile internaţionale să fie mai mică.

Sperăm ca politicile economice din România să fie suficient de puternice ca să nu aibă nevoie de FMI şi UE şi să arate lumii că poate să treacă singură peste şocuri.

Avem ţări, chiar în regiune, care nu au avut nevoie de această protecţie în ultima criză, pentru că politicile lor economice sunt suficient de puternice. De exemplu, Cehia sau Polonia sunt ţări care nu sunt vulnerabile, pentru că nivelul datoriilor este foarte jos. Acesta este grupul de ţări din care vrem să vedem că face parte şi România.

Reporter: Totuşi, moneda naţională a Poloniei se depreciază puternic comparativ cu euro. Acest lucru nu spune nimic?

Jeffrey Franks: Moneda urcă şi coboară. Este o monedă volatilă. Doar pentru că moneda naţională se depreciază nu înseamnă că eşti o ţară slabă. Şi dolarul american se depreciază uneori, dar asta nu înseamnă că economia SUA este în pericol.

Reporter: Când va începe România să-şi plătească datoriile către FMI?

Jeffrey Franks: Plăţile încep în 2012 şi se extind pe o perioadă de trei ani.