LA TELEMUNCĂ STĂM BINE, LA MINORI SUNT PROBLEME Copiii, forţa de muncă "neagră" a României

Telemunca sau munca la domiciliu a prins la români. Conform datelor pe care Inspecţia Muncii le-a furnizat în exclusivitate ziarului nostru, în primele două luni de la aprobarea şi promulgarea legii 81/2018, în România, peste 6000 de cetăţeni au ales acest tip de job.

Astfel, în perioada 30 martie - 31 mai, 6.030 de contracte de muncă la domiciliu au fost introduse în baza de date REVISAL.

Conform art. 2 lit. a din legea 81/2018, telemunca este forma de organizare a muncii prin care salariatul, în mod regulat şi voluntar, îşi indeplineşte atribuţiile specifice funcţiei, ocupaţiei sau meseriei pe care o deţine, în alt loc decât locul de muncă organizat de angajator, cel puţin o zi pe lună, folosind tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor.

În afara acestui tip de muncă, din datele furnizate de Inspecţia Muncii, iese în evidenţă numărul mare al contractelor de tip part-time. La nivel naţional, la data de 5 iunie 2018, erau înregistrate ca fiind active 867.720 de contracte cu timp parţial de lucru.

Din păcate, inspectorii de muncă se confruntă în continuare cu nerespectarea de către patroni a legislaţiei privind angajarea minorilor.

În primele cinci luni ale anului, 31 de angajatori au fost sancţionaţi pentru că foloseau la muncă, fără contract încheiat, 32 de tineri cu vârste cuprinse între 15 şi 18 ani. 29 dintre aceşti angajatori au fost sancţionaţi contravenţional, valoarea totală a amenzilor aplicate de inspectorii de muncă ridicându-se la 510.000 lei.

• 15 dosare la Parchet pentru angajarea ilegală a minorilor

Mai grav este însă faptul că în Româ-nia mai sunt patroni care nu respectă legislaţia privind angajarea tinerilor, folosind la muncă minori cu vârsta mai mică de 15 ani sau care nu au acordul scris al părinţilor de a se angaja cu timp redus de lucru în conformitate.

Constituţia României în art. 49:

"(3) Exploatarea minorilor, folosirea lor în activităţi care le-ar dăuna sănătăţii, moralităţii sau care le-ar pune în primejdie viaţa ori dezvoltarea normală sunt interzise.

(4) Minorii sub vârsta de 15 ani nu pot fi angajaţi ca salariaţi."

Cu toate acestea, de la începutul anului 2018 şi până la 5 iunie, inspectorii de muncă au trimis către parchete 15 sesizări privind cazuri în care minorii au fost încadraţi în muncă cu neres-pectarea condiţiilor legale de vârstă sau cu încălcarea prevederilor legale referitoare la regimul de muncă al minorilor.

Conform art. 265 alin. 1 din Codul Muncii, încadrarea în muncă a unui minor cu nerespectarea condiţiilor legale de vârstă sau folosirea acestuia pentru prestarea unor activităţi cu încălcarea prevederilor legale referitoare la regimul de muncă al minorilor constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Potrivit Codului Muncii, o persoană dobândeşte capacitate legală de muncă la împlinirea vârstei de 16 ani, când minorul este capabil să îşi asume drepturi şi obligaţii, prin încheierea valabilă a unui contract individual de muncă.

Art. 13 alin. 2 din Legea nr. 53/2003 prevede o excepţie de la această regulă şi stabileşte că un minor poate încheia un contract de muncă în calitate de salariat şi la împlinirea vârstei de 15 ani, cu acordul părinţilor sau al reprezentanţilor legali, însă doar pentru activităţi potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile şi cunoştinţele sale, dacă astfel nu îi sunt periclitate sănătatea, dezvoltarea şi pregătirea profesională.

În toate situaţiile, încadrarea în muncă, în locuri de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, se poate face după împlinirea vârstei de 18 ani. Cu alte cuvinte, minorii nu pot fi angajaţi în asemenea locuri de muncă.

Conform art. 3 din HG nr.867/2009 privind interzicerea muncilor periculoase pentru copii, muncile periculoase sunt determinate de următoarele criterii: expunerea la riscuri fizice, psihologice sau sexuale; efectuarea de activităţi sub pământ, sub apă, la înălţimi periculoase sau în spaţii restrânse; efectuarea de activităţi cu maşini, materiale sau instrumente periculoase, care implică manipularea sau trans-portul unor greutăţi; efectuarea de activităţi într-un mediu în care copiii sunt expuşi la acţiunea unor substanţe, agenţi sau proceduri periculoase ori în condiţii de temperatură, umiditate, zgomot sau vibraţii care le-ar prejudicia sănătatea; efectuarea de activităţi în condiţii extrem de dificile, pe parcursul mai multor ore sau în timpul nopţii, ori pentru care copilul este reţinut într-un mod nejustificat de către angajator; efectuarea de activităţi în locurile cu condiţii deosebite sau speciale de muncă, stabilite potrivit legii; expunerea la riscuri de accidentare sau de îmbolnăvire profesională; orice formă de muncă care, prin natura aces-teia, contravine scopurilor şi măsurilor luate în vederea frecventării obligatorii a unei forme de învăţământ, potrivit legii.

• Condiţii pentru angajarea minorilor

Tot în materia protecţiei minorilor la locul de muncă avem şi normele prevăzute în art. 7 şi 9 din HG 600/2007.

Conform art. 7, angajatorul este obligat să informeze, în scris, tinerii asupra eventualelor riscuri şi asupra tuturor măsurilor luate în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea lor. Totodată este obligat să informeze, în scris, părinţii sau reprezentanţii legali ai copiilor angajaţi (cu vârsta cuprinsă între 15 şi 16 ani) asupra tuturor măsurilor luate în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea lor.

Conform art. 9, este interzisă angajarea tinerilor pentru activităţi care depăşesc în mod evident capacităţile lor fizice sau psihologice; implică o expunere nocivă la agenţi toxici, cancerigeni, care determină modificări genetice ereditare, având efecte nocive pentru făt pe durata gravidităţii sau având orice alt efect nociv cronic asupra fiinţei umane; implică o expunere nocivă la radiaţii; prezintă riscuri de accidentare, pe care se presupune că minorii nu le pot identifica sau preveni, din cauza atenţiei insuficiente pe care o acordă securităţii în muncă, a lipsei lor de experienţă ori de pregătire; pun în pericol sănătatea acestora din cauza frigului ori a căldurii extreme sau din cauza zgomotului ori a vibraţiilor.

Durata legală a timpului de lucru a angajatului minor este de maximum 6 ore/zi, 30 ore/săptămână, fără a avea posibilitatea de a efectua ore suplimentare sau muncă de noapte.

Angajaţii minori beneficiază de o pauză de masă de cel puţin 30 de minute consecutive, în cazul în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 4 ore şi jumătate.

Cu alte cuvinte, pentru că tot a venit vacanţa şi sunt părinţi care îşi îndeamnă copiii să lucreze la agenţii economici de pe litoral sau la terasele din staţiunile montane ori din marile oraşe, îi sfătuim să citească atent legis-laţia muncii, pentru a şti de ce drepturi beneficiază minorii.

Nu de alta, dar a devenit o practică modul în care agenţii economici de pe litoral folosesc minorii în sezonul estival şi îi pun să lucreze între 8 şi 12 ore zilnic, deşi legislaţia în vigoare stipulează clar că timpul maxim de lucru al unui minor este de 6 ore pe zi.