LEGEA CSM: Iohannis a sesizat CCR

Preşedintele Klaus Iohannis a trimis, astăzi, Curţii Constituţionale a României o sesizare de neconstituţionalitate asupra Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, informează Agerpres.

Şeful statului precizează că legea a mai fost dedusă controlului de constituţionalitate în două rânduri, ca urmare a unor sesizări de neconstituţionalitate.

"Cu toate acestea, considerăm că forma rezultată după punerea de acord a legii cu decizia CCR prin care s-a constatat neconstituţionalitatea unor dispoziţii conţine, în continuare, o serie de dispoziţii de natură să încalce principii şi prevederi constituţionale", afirmă preşedintele Iohannis în sesizare.

El menţionează că secţiile CSM pentru judecători şi procurori primesc o serie de atribuţii noi, ca urmare a modificărilor operate în legile de modificare şi completare a Legii nr. 303/2004 şi a Legii 304/2004, precum şi o serie de atribuţii în domeniul carierei magistraţilor, care în prezent aparţin plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Şeful statului indică faptul că, potrivit noilor reglementări, Secţia pentru judecători: numeşte şi revocă din funcţie preşedintele, vicepreşedinţii şi preşedinţii de secţii ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; propune preşedintelui României numirea în funcţie şi eliberarea din funcţie a judecătorilor; numeşte judecătorii stagiari pe baza rezultatelor obţinute la examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii; eliberează din funcţie judecătorii stagiari; dispune promovarea judecătorilor.

Klaus Iohannis aminteşte, între altele, că în jurisprudenţa CCR Consiliul Superior al Magistraturii este organism colegial şi autoritate publică de rang constituţional. El adaugă că în jurisprudenţa recentă CCR a reţinut: "faptul că s-a reglementat posibilitatea preşedintelui de a refuza o singură dată propunerea de numire a avut în vedere un element de curtoazie, de consultare şi colaborare între autoritatea executivă şi cea judecătorească, în sensul de a da substanţă atribuţiei respective a preşedintelui".

Iohannis mai spune că legiuitorul constituant a stabilit în mod neechivoc faptul că rolul secţiilor din cadrul CSM vizează exclusiv domeniul răspunderii disciplinare a magistraţilor, ca element specific, particular, al rolului general al Consiliului care, în ansamblul său, este garantul independenţei justiţiei.

În opinia sa, dacă s-ar accepta posibilitatea ca atribuţiile plenului CSM să fie distribuite celor două secţii ale sale ar însemna că vor funcţiona de facto două structuri de tip CSM - una pentru judecători şi una pentru procurori.

Preşedintele afirmă că, în aceeaşi măsură ca Parlamentul, Guvernul, CCR sau alte autorităţi colegiale locale (consiliul local şi consiliul judeţean), CSM exercită atribuţiile sale ca organ colectiv, arătând că respectivele atribuţii nu pot fi exercitate de alte structuri administrative, componente ori structuri interne ale autorităţilor publice în absenţa unor dispoziţii constituţionale exprese.

Potrivit şefului statului, aceste dispoziţii sunt lipsite de claritate, precizie şi predictibilitate, întrucât nu este prevăzut niciun termen în care inspectorul-şef confirmă sau infirmă rezoluţia de clasare în urma verificărilor preliminare.

Şeful statului invocă şi faptul că din analiza acestor prevederi rezultă că rezoluţia de clasare este supusă unui dublu control de tip ierarhic administrativ, realizat de inspectorul-şef. "Instituirea unui dublu control exercitat de către inspectorul-şef al IJ asupra rezoluţiei de clasare constituie un impediment administrativ fără nicio justificare obiectivă sau raţională, având drept finalitate întârzierea nejustificată în exercitarea dreptului persoanei interesate de a se adresa unei instanţe de judecată în vederea satisfacerii interesului său", spune el.

El arată că stabilirea prin lege a posibilităţii ca secţiile CSM să intervină în activitatea Inspecţiei Judiciare pentru a dispune scurtarea sau prelungirea termenelor în anumite cauze urgente sau de interes public deosebit generează o contradicţie de natură legislativă.

Cât priveşte procedura privind retragerea încrederii magistraţilor, şeful statului indică în argumentaţia sa considerentele unei decizii CCR care pun în evidenţă că, în baza mandatului reprezentativ, membrul CSM este alesul şi reprezentantul întregii categorii ale cărei interese sunt reprezentate de organul colegial din care acesta face parte şi nu poate fi revocat decât în condiţiile nerespectării atribuţiilor în cadrul acestuia, iar nu a mandatului încredinţat de alegătorii săi.

Conform acestuia, legea creează un privilegiu nejustificat pentru judecători în defavoarea procurorilor cu privire la numirea în funcţia de inspector-şef şi un privilegiu nejustificat pentru procurori în defavoarea judecătorilor cu privire la numirea în funcţia de inspector-şef adjunct.

Preşedintele menţionează că actul normativ elimină proba scrisă şi testul psihologic din concursul pentru ocuparea funcţiei de inspector-şef al Inspecţiei Judiciare şi modifică conţinutul astfel încât desemnarea de către inspectorul-şef a persoanelor din conducerea Inspecţiei Judiciare se face în urma unei simple evaluări a proiectelor de management specifice fiecărui post de conducere.