LIPSEŞTE UN ELEMENT FUNDAMENTAL DIN DEZBATEREA PRIVIND LIMITAREA DOBÂNZILOR Care trebuie să fie preţul banilor creaţi din nimic?

Actualizare 12:12 > Profesorul Richard Werner: "Plafonarea dobânzilor poate fi un lucru bun"

În opinia profesorului Richard Werner, plafonarea dobânzilor poate fi un lucru bun, dacă şi alte politici sunt consistente cu aceasta, conform unei declaraţii prin e-mail.

O limită superioară pentru dobânzi va "reduce extragerea profitului din economie de către sistemul bancar", în condiţiile în care "dobânda plătită băncilor reprezintă un transfer de la cei mulţi către cei puţini". Opiniile sale trebuie evaluate în contextul modelului actual de funcţionare a sistemelor bancare la nivel global, caracterizat de crearea celei mai mari părţi a masei monetare prin acordarea creditelor, model pe care l-a testat empiric şi a prezentat concluziile în revista de specialitate International Review of Financial Analysis.

Profesorul Werner mai aminteşte că limitarea dobânzilor a fost foarte comună în Europa în trecut, iar până în urmă cu circa 350 de ani, perceperea dobânzii a fost ilegală în aproape toate unităţile teritoriale de pe continent.

------------

Orice intervenţie a statului asupra preţurilor are efecte negative, care, de cele mai multe ori, se manifestă dincolo de intenţia iniţială după o perioadă mai îndelungată, sub forma efectelor de ordinul doi, trei sau de ordin superior. Din cauza perioadei de manifestare, este posibil ca aceste efecte să nu mai fie considerate un rezultat al deciziei iniţiale.

Dobânda reprezintă cel mai important preţ dintr-o economie, preţul banilor, preţ al cărui nivel trebuie să reflecte preferinţele intertemporale ale agenţilor economici.

Din păcate, însăşi natura banilor a fost alterată fundamental în ultima jumătate de secol, odată cu renunţarea la convertibilitatea dolarului în aur, în 1971. De atunci banii-marfă au fost înlocuiţi complet cu banii-datorie, care sunt creaţi din nimic de băncile centrale şi băncile comerciale.

Cea mai mare parte a masei monetare este alcătuită, în prezent, de "banii" creaţi de băncile comerciale prin acordarea de credite. Care ar trebui să fie, în aceste condiţii, preţul banilor, mai ales că privilegiul "emiterii" lor revine doar băncilor comerciale, dar nu şi altor agenţi din economia reală?

Una dintre cele mai clare prezentări în acest sens a fost publicată într-un raport trimestrial al Băncii Angliei, din T1 2014.

Cele două analize - "Banii în economia modernă: o introducere" şi "Crearea banilor în economia modernă" - au fost ataşate unor articole apărute atunci în ziarul BURSA ("Înţelegerea naturii banilor este mai presus de înţelegerea produselor financiare", 28.04.2014, şi "Înţelegerea naturii banilor este mai presus de înţelegerea produselor financiare (II)", 06.05.2014).

Cei trei autori, economişti în cadrul Direcţiei de Analiză Monetară a Băncii Angliei, arată cum "banii de astăzi reprezintă o formă de chitanţă (n.a. însemn sau simbol electronic al unei datorii), dar una cu însuşiri speciale, deoarece toată lumea are încredere că va fi acceptată de către alte persoane în schimbul unor bunuri şi servicii", iar băncile nu trebuie să aştepte formarea depozitelor înainte de acordarea creditelor, ci creditarea este procesul prin care sunt create depozitele.

Tot în acea perioadă, reputatul editorialist Martin Wolf, de la Financial Times, pleda într-un articol pentru "eliminarea puterii băncilor private de a crea bani", deoarece doar astfel "gaura gigantică din inima economiei de piaţă poate fi astupată".

Adică economia de piaţă nu este cu adevărat liberă şi "de piaţă" dacă există acest privilegiu? Aproape că nu mai este nevoie să adăugăm şi manipularea dobânzilor de referinţă de către băncile centrale pentru a ajunge la concluzia că economia de piaţă pare astăzi un ideal tot mai îndepărtat.

Într-o economie de piaţă, nu este nevoie de limitarea preţului banilor, care se stabileşte cu adevărat prin interacţiunea dintre cerere şi ofertă, respectiv pe baza dinamicii preferinţelor intertemporale ale agenţilor economici.

Afirmaţiile economiştilor de la Banca Angliei au fost testate empiric de Richard Werner, de la Southampton Business School din cadrul University of Southampton din Marea Britanie. Profesorul de origine germană a luat un credit de 200 de mii de euro de la o mică bancă din Germania şi a prezentat rezultatele în articolul "Pot băncile individuale crea bani din nimic? Teoriile şi dovada empirică", din revista International Review of Financial Analysis (IRFA).

În urma experimentelor sale, profesorul Richard Werner ajunge la concluzia că doar teoria bancară a creării banilor din nimic este validată de realitate, în timp ce "teoriile intermedierii financiare şi ale rezervelor fracţionare nu au avut succes".

Natura banilor a fost ilustrată cel mai bine de J.P. Morgan, la o audiere în faţa Comitetului Bancar al Camerei Reprezentanţilor, din decembrie 1912. Morgan a subliniat diferenţa fundamentală între bani şi credit când a afirmat că "aurul reprezintă banii şi nimic altceva".

În ceea ce priveşte baza acordării creditelor, J.P. Morgan a subliniat că aceasta nu este reprezentată de garanţiile monetare sau imobiliare, ci de caracterul solicitantului.

"Un om în care nu am încredere nu va obţine bani de la mine, chiar dacă ar veni cu toate garanţiile Creştinătăţii", a continuat J.P. Morgan.

Oare să nu existe nicio legătură între pervertirea naturii banilor şi lipsa de încredere din societate actuală?

Acum sunt lansate avertismente că plafonarea dobânzilor va pune în pericol stabilitatea financiară, însă sistemul financiar actual este instabil prin însăşi natura lui. La noi, de exemplu, stabilitatea financiară ar fi trebuit luată în considerare înainte de iniţierea fazei exponenţiale a creşterii creditării.

Dacă se adopta o lege prin care debitorul să-şi poată stinge datoria către creditor prin transferarea garanţiei, atunci prudenţa ar fi fost mult mai mare de ambele părţi, deoarece ar fi introdus factorul "pielea în joc", despre care scrie Nassim Nicholas Taleb în ultima sa carte.

Fără o astfel de lege, care ar fi avut un efect semnificativ de echilibrare a motivaţiilor, atât pentru creditori cât şi pentru debitori, doar "pielea" debitorilor a fost pusă la bătaie. De fapt, realitatea a arătat în anii următori că nu a fost doar o singură "piele" a debitorilor, ci mult mai multe, pe fondul datoriilor reziduale rămase după executarea silită a garanţiilor.

Odată cu manifestarea efectelor crizei globale pe piaţa noastră monetară, Banca Naţională a adoptat o normă, în octombrie 2008, prin care limita dobânda ROBOR, măsură considerată bună pentru temperarea "avântului" speculativ. Nu am găsit pe site-ul BNR nicio normă ulterioară prin care să se renunţe la limitarea dobânzii de pe piaţa interbancară. Se pare că piaţa nu contează aici.

După câteva luni, a fost introdus, pe baza susţinerii din partea guvernului şi a Băncii Naţionale, programul Prima Casă, prin care s-a stabilit, practic, o limită inferioară pentru preţurile de pe piaţa imobiliară. Băncile au "aplaudat" această intervenţie pe piaţă, deoarece a permis oprirea deteriorării propriilor bilanţuri.

Din vara anului 2013, odată cu trecerea la creditarea exclusiv în lei în cadrul programului Prima Casă, valoarea soldului creditului pentru locuinţe în lei a crescut exploziv şi nimeni, de la nivelul autorităţilor, nu pare îngrijorat de efectele pe termen lung ale tendinţei. Prelungirea pe termen nedefinit a programului, după cum au apărut declaraţii la nivel guvernamental, nu reprezintă o soluţie.

Prima Casă a fost susţinut de guvern şi în primul mandat la Ministerul de Finanţe al lui Eugen Teodorovici. Acum acelaşi ministru susţine, de pe aceeaşi poziţie dar cu privire la plafonarea dobânzilor, că este adeptul pieţei libere, iar statul nu trebuie să intervină pe piaţă decât în cazul unor derapaje.

Este de prisos să spunem că includerea unor fenomene în categoria "derapajelor" are un caracter profund subiectiv şi este însoţită, de cele mai multe ori, de populism.

Nu l-am auzit pe ministrul de finanţe să se pronunţe şi împotriva salariului minim pe economie, tot o formă de intervenţie pe piaţă, care a devenit necesară din punct de vedere electoral, în condiţiile în care politicile guvernamentale din ultimele decenii au reprezentat obstacole majore în dezvoltarea capitalului naţional, singurul factor de creştere sustenabilă a veniturilor forţei de muncă.

Din păcate, aceste puncte din evoluţia sistemului bancar de la noi, pe baza unor politici fiscale iresponsabile, a unei politici monetare extrem de relaxate şi a unei supravegheri bancare deficitare, au contribuit la crearea condiţiilor pentru apariţia iniţiativei de limitare a dobânzilor prin lege.

Într-un discurs recent, din cadrul unei conferinţe dedicate incluziunii financiare, guvernatorul Mugur Isărescu a declarat că "faptul că acum se discută legi fără un studiu de impact este un lucru care trebuie să ne dea de gândit".

Multe alte lucruri ar trebui să dea de gândit autorităţilor, inclusiv din punct de vedere al educaţiei financiare.

Ce va include programa de studii pentru elevii din gimnaziu şi liceu? Pentru a avea vreo valoare, ar trebui să înceapă, probabil, cu un citat din Henry Ford, fondatorul industriei americane de automobile: "Este bine că publicul nu înţelege funcţionarea sistemului nostru monetar şi bancar, altfel cred că ar fi o revoluţie pe străzi înainte de zorii zilei de mâine".

Odată trezit interesul elevilor, s-ar putea trece la explicarea modului în care băncile comerciale creează bani prin acordarea de credite, iar profesorii ar putea să explice care trebuie să fie preţul banilor creaţi din nimic.

Opinia Cititorului ( 12 )

1. Va multumesc!
(mesaj trimis de Anton Paul în data de 19.03.2018, 00:23)
Chiar nu ma asteptam ca cineva sa spuna atat de simplu lucruri atat de evidente.
Va multumesc!
1. 1.1. Money for nothing, refren cunoscut (răspuns la opinia nr. 1)
  (mesaj trimis de The Brute în data de 19.03.2018, 05:38)
  aniversarea multitalentului fenomen pe nume Goethe a adus prin ciclul Goethe und das Geld o importanta descriere a notiunii de contabilitate prin care bunastarea negustorului este asigurata de o intrebuintare inteleapta a inventiei lui Paciolli. O scurta prezentare poate fi savurata si pe Youtube cautam Weidmann Goethe Geld. Bancile nationale isi au menirea datorita transformarii notiunii de incredere in capital. Capitalul in sine nu este cuantificabil decat in masura in care el este rezultatul diferentei dintre avutie si imprumut.La nivel comparat rezultatele financiare ale ERSTE Group si DEUTSCHE BANK releva cel mai acut perceptia capitalului defalcat in capital investit si capital castigat ca fiind fundamentul intelegerii transformarii increderii in ciclul productiei de bunuri, asemanator circuitului apei in natura.
2. Cine-i vinovatul ?
(mesaj trimis de Dan Coe în data de 19.03.2018, 06:34)
Economia pietei libere a produs distorsiuni majore, autoreglarea nemaifind posibila. La fel ca si democratia, economia libera de piata presupune buna credinta. In momentul in care actorii/jucatorii numai respecta regulile interventia "arbitrului" este inevitabila. Ca metodele si mijloacele nu au fost cele mai potrivite si ca "arbitrul" a devenit jucator, e o alta problema...
3. Clarificare
(mesaj trimis de Dan Coe în data de 19.03.2018, 07:46)
Renunţarea la convertibilitatea dolarului în aur s-a facut datorita faptului ca o masa monetara limitata, actiona ca o frana in calea creditarii si pe cale de consecinta "plafona" cresera economica.
4. Mulțumesc
(mesaj trimis de Sergiu în data de 19.03.2018, 08:48)
Nu sunt (încă) un cititor fidel "Bursa" dar acest articol ar trebui să deschidă niște ochi. Niște minți, poate. Pune într-o (altă) lumină pe niște lucruri cunoscute pentru unii, intuite de alții, dar în mod sigur necunoscute de mase. "Sistemul" nu este nici măcar atăt de elaborat... se bazează în mare parte pe ignoranța acestor mase. Vă mulțumesc.
5. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 19.03.2018, 10:12)
Regulile jocului au fost gandite de "sistem". Din pacate pe nimeni nu intereseaza cum functioneaza piata. Insa cu adevarat ingrijorator este faptul ca daca explici unui economist din front office despre modul in care bancile creaza bani, nu ii va starni nici un fel de sentiment! Parca au fost spalati pe creier de universitati sa nu gandeasca, sa nu intelegeaga riscurile de a crea bani din nimic. Si cand toata lumea doarme, sistemul pregateste pasul urmator: eliminarea banilor fizici din circulatie si incurajarea prostimii de a plati totul cashless. Uitati-va, spre exemplu ce propaganda face Banca Transilvania cu reclamele sale de la TV, prin vocea lui Morgan Freeman. De ce se doreste prostirea oamenilor inca de pe bancile scolilor? De ce se doreste eliminarea banilor fizici din circulatie? Doar pentru ca este " mai simplu sau mai rapid"? Ma indoiesc.
1. 5.1. revizuiti ideea (răspuns la opinia nr. 5)
  (mesaj trimis de Anton Paul în data de 19.03.2018, 16:24)
  Va rog sa revizuiti ideea privitoare la faptul ca "au fost spalati pe creier de universitati".
  Semnalati un lucru care lipseste din pregatirea universitara economica, transpunerea legislatiei in efecte economice. Am observat acest lucru chiar la profesorii Paun, Glavan, Cosea. Legislatia ii pune (din postura de consumatori de servicii bancare) intr-o "transee" in raport de drepturi si obligatii cu partea cu care ei fac afaceri. Aceasta parte este institutia de credit, aceasta parte are drepturi si mult mai multe obligatii. Aici se opreste orice implicatie si aici ar trebui sa se termine si comentariile profesorilor.
  Dar, pentru ca dumnealor sunt si profesori si au si expunere publica, devin, in mod inexplicabil, purtatorii de cuvant ai actionarilor si ai lucratorilor bancari (poate chiar sunt si actionari). Ei bine, daca sunt actionari atunci mint. Daca nu sunt actionari, sunt intr-o eroare majora prin omisiune. Si atunci se explica "spalarea de creiere"...
  Trecand mai departe, institutia de credit face afaceri si cu altii, le acorda credite. Aceeasi legislatie ii creaza drepturi si mult mai multe obligatii fata de clientii debitori.
  Nicaieri nu apare dreptul clientului creditor/deponent de a ii admonesta pe clientii debitori si nici actionarii institutiei de credit nu o pot face.
  Dar domnii profesori exced bunul simt profesoral si induc in eroare atat opinia publica dar si studentii prin lipsurile/lacunele lor in materie de legislatie. Este o tendinta naturala moderna a corpului profesoral de a avea dreptate pentru ca sunt ceea ce sunt si nu pentru ca asa scrie la lege.
  Sa nu ma intelegeti gresit, principile economice pe care le propaga sunt corecte si sunt verificate de ceva vreme. Baiul este ca principiile functioneaza in viata reala dupa cerintele legislatiei si nu dupa ceea ce scrie in carti/manuale. Pentru ca unii sunt "mai egali" si pot distorsiona aceste principii.
  Am mai recomandat in trecut, recomand si acum, OUG 99/2006 si reglementarile emise in aplicarea acesteia dau adevarata fata a lucrurilor.
  Desigur, le-am recomandat si dumnealor sa citeasca legile si apoi sa transpuna in efecte economice legislatia. Apoi dezbatem. Inca mai astept, poate, poate...
6. eu inteleg asa
(mesaj trimis de gerula în data de 19.03.2018, 10:24)
banii care au acoperire in aur - banii marfa sunt OK, banii care au acoperire in credit (incredere) nu. Intrebare: de ce am accepta aurul ca si mijloc de plata? de ce nu gaz metan sau cobal? Ce utilitate comerciala sau veleitati tehnice are aurul in plus fata de altele? Pina la urma ce poi face cu el? este o reminiscenta istorica, intoarcerea la etalonul aur este cea mai mare prostioara ce se poate intimpla. Si 2 - daca tot suntem la explicatii: de ce doar bancile nationale pot sa emita moneda? de ce sa nu emitem fiecare moneda noastra proprie si facem plati in ea? si 3: ce propuneti in locul actualului sistem monetar? ca tot aud fel si chip...dar nimeni nu vine cu nimic la fata de masa...
1. 6.1.  Realitate (răspuns la opinia nr. 6)
  (mesaj trimis de Idee în data de 19.03.2018, 11:59)
  Oricine poate emite moneda.
  Emiterea și acceptarea de către creditor a biletelor la ordin este echivalenta.
  6.2.  oare? (răspuns la opinia nr. 6.1)
  (mesaj trimis de Anton Paul în data de 19.03.2018, 20:18)
  Exista o legislatie si pentru acest domeniu, se numeste OUG 99/2006.
  In consecinta, NU ORICINE POATE EMITE MONEDA!
  6.3.  trei (răspuns la opinia nr. 6)
  (mesaj trimis de Anton Paul în data de 20.03.2018, 00:39)
  Sunt multe considerente (ati spus bine reminescente) care au mentinut aurul in viata economica. Nu limitez enumerarea acestora, sunt multe carti care au dezbatut tema. Printre aceste considerente se afla si siguranta aurului, combinatiile sub care circula fiind limitate. Relativa raritate, farmecul produselor finite, etc. i-au creat o aureola aparte.
  Printre "binefacerile" invataturilor de la Bretton Woods nu s-a desprins decat aceasta eliminare a echivalentului dolar-aur. Dorinta dumneavoastra (dar si a noastra) de a se atribui o noua echivalenta/contrapartida era obligatia acelor "ganditori". Sper ca nu va suparati ca reamintesc despre prostul care arunca piatra in lac si armatele de filosofi de pe mal. Din pacate suntem in aceasta postura ingrata. Am mai spus, cine reuseste sa produca un nou etalon al valorii comparabil cu aurul o sa primeasca negresit premiul Nobel pentru economie si pentru pace.
  Nu sunt(em) obtuzi, au fost si efecte benefice ale acestei eliminari, unul dintre ele fiind avansul tehnologic inimaginabil in aproape toate domeniile. Ceea ce s-a dovedit insa "benefic" a fost largirea inechitatii sociale. Ca efect primar, aparitia diverselor proiecte "populiste" au venit ca o incercare de a umple spatiul larg al inechitatii.
  Un lucru este clar, omul nu este nici socialist/populist nici liberal din convingere in starea lui naturala. Omul are un baleiaj intre cele doua filosofii in functie de raspunsul societatii la libertatea lui si la educatia lui.
  In starea lui naturala omul parcurge in mid constient de cel putin doua ori starea socialist/populista (copilarie si senectute) si cel putin odata pe cea liberala (mai ales in adolescenta, putand mentine aceasta stare pana la senectute).
  Educatia este cea care determina primordial aceasta navigatie si durata fiecarei faze.
  Intrebati si de ce numai bancile nationale pot emite moneda. Sunt doua lucruri distincte cu aceeasi denumire (sunt deja satul de aceasta metoda de manipulare/distorsionare a realitatii din teren).
  Insemnele monetare ale unei tari sunt atributul exclusiv ale acelei institutii indrituite prin vointa cetatenilor (direct -referendum, indirect -prin reprezentanti, parlamentari).
  Inlaturarea/el iberarea de constrangerea aur a condus la oportunitatea de a genera mecanisme noi de a crea moneda (rezerva fractionara sau rezerva minima obligatorie). Cu ajutorul acestei gaselnite capacitatea economica a crescut fulmiant. Problema a inceput in momentul in care aurul a fost scos din ecuatie, 1971 fiind si anul primei crize petroliere. "Fraierii" s-au prins si ei ca un baril de petrol care valora un gram de aur nu mai valoreaza nimic desi este platit cu acelasi dolar (cantitatea de aur nu este relevanta ci doar principiul). Si asta era la inceputul efectiv de viata al noii oranduiri economice. O a doua etapa de reasezare a venit in 1973, prea rapid ca economia sa realizeze motivul. "Fraierii" au mirosit noile oportunitati si au santajat tiparitorii de bancnote fara valoare, cerand si primind si ei un loc la masa. Framantarile globale sunt rezultatul aproape exclusiv al acestui eveniment. Pot completa la exclusivitate doar dorinta naturala de a fi cel mai puternic pe care fiecare dintre noi o are din nascare.
  Revenind un pic la tema articolului si a incrancenarii liberal/liberale, plafonarea dobanzii reprezinta numai un moment necesar al reducerii inechitatii mai sus prezentate (de exemplu capacitatea de a eminte insemne monetare doar de o simgura institutie). Ar mai fi un considerent ceva mai serios dar de factura socialista/populista: LEGEA NU PREVEDE!
  Cu ceea ce sunt de acord este faptul ca se poate stabili un nivel relativ mai lax, ca se pot lua in considerare mai multi indicatori de tip dobanda.
  Si, in acest context, al plafonarii dobanzilor si al "libertatii pietelor" se mai cuvine a fi subliniat un lucru: daca pentru restul sectoarelor economice ai plafonat deja dobanda (atat cea legala cat si cea legala penalizatoare) de ce este nevoie de o derogare pentru un singur sector de activitate ??? Spre documentare: OG9/2000 si OG 13/2011.
  Daca tot ai reglementat o derogare pentru institutiile statului (BNR, Ministerul de finante) de ce ai mai reglementat discriminatoriu restul sectoarelor???
  Raspusul este asteptat cu interes nepartizan.
7. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 19.03.2018, 19:56)
Frumos