Lozul necîştigător

Şi totuşi, cine va pierde viitoarele alegeri prezidenţiale? Întrebarea de care se interesează tot mai multă lume este, desigur, cealaltă: cine le va cîştiga? Doar că, dacă ai ... "puţintică răbdare", vorba lui Trahanache, şi eşti obligat să faci pe iezuitul, a la Metternich, atunci bagi de seamă că nu-i mijloc să răspunzi la cea de a doua, înainte de o lămuri pe surata ei negativă!

De altfel, comportamentul candidaţilor, anunţaţi şi neanunţaţi, propuşi şi auto-propuşi, nu lasă nici o îndoială asupra faptului că ecuaţia cu adevărat importantă pentru ei, cea care-i preocupă deocamdată, este: "cum fac să nu fiu eu pierzătorul"! Să stăm strîmb şi să judecăm drept! Crede cineva că s-ar fi retras Crin Antonescu din cursă dacă nu ar fi fost atît de sigur că partenerii săi de coaliţie, ca să nu mai spun de opozanţii săi, mai noi şi mai vechi, îi pregătesc... aşa un faliment electoral de o să-i placă şi lui!?? Ar fi mers înainte chiar şi la 50%! Da... nu mai rămăsese de mult, nici măcar atît! În aceeaşi cheie a judecăţii de bun simţ, chiar crede cineva că actualul premier, V. Ponta, s-ar fandosi atîta şi s-ar da cînd după plop, cînd după cireş, doar ca să-şi aţîte electoratul care-l adoră şi-l vrea musai la Cotroceni? Dacă ar fi el sigur de şansele sale de cîştig, măcar pe cît era de sigur Crin, cînd îl lucra de zor, prin subsoluri, ar fi făcut pînă acum de două ori turul prezidenţialo-electoral al României pe jos şi pe bicicletă şi ar fi zîmbit la atîta lume, cîtă n-a văzut de cînd s-a trezit politician! Cînd colo, ce să vezi... omul se mută de pe un picior pe altul, dintr-un birou într-altul şi o dă la întors ori de cîte ori are cineva curiozitatea să-l întrebe dacă va fi sau nu candidatul PSD la prezidenţiale. Cum şi de ce ar putea să piardă V. Ponta viitoarele alegeri nu este nici un mister. La maşinăria de partid pe care domnia sa o conduce, şi aşa, cam de pe scaunul pilotului secund, paznic şi mecanic e cu totul şi cu totul altcineva. Prin urmare, oricît de "meşter cîrmaciul", dacă nema gazolină, bujii, piese de schimb şi echipă de mecanici, rezultatul e că pleci din "pole position", alergi singur şi ieşi mereu pe locul II.

Să ne uităm şi pe partea cealaltă a pîrleazului. Johannis, de-un par examplu! Îi pare cuiva că are el aerul lui Prîslea cel voinic încălecat pe caii cei mari care tocmai mîncaseră jeratec din tava pusă în mijlocul grajdurilor împărăteşti? Aş! Pare mai degrabă fratele geamăn al lui Vasile Amărăşteanu, copilotul navei RomRoyce, care în anul 2954, luna octombrie, ziua 3, s-a rătăcit prin cosmos şi a aterizat în cele din urmă, după reţeta imaginată de Vasile Groşan, pe o altă planetă a mediocrilor! Toată lumea munceşte, nimeni nu gîndeşte, iar de zburat, zboară doar păsările prin ogradă! Toţi sunt însă într-o stare accentuată de efervescenţă activistă, ca şi PNL-ul pe care Johannis l-a găsit vraişte şi numai bun de altoit cu o rădăcină zdravănă de PDL!!! Las de o parte că are aerul marcat al lui "nu ştie nici ce face, nici de ce!", dar cînd vine vorba despre prezidenţiale, omul trece strada în fugă şi devine brusc preocupat de starea micşunelelor şi a panseluţelor proaspăt plantate pe trotuar. Nici Elena Udrea n-ar vrea să piardă alegerile, din poziţia nou cucerită de "şefă de raion" politic, de aceea a fost grăbită, chiar dacă nu neapărat bucuroasă, să-i lase această onoare lui Diaconescu. Care Diaconescu, are şi el aerul unui Meursault, (Ciudatul-străin al lui Camus, de!), condamnat la moarte pentru o crimă pe care nu o înţelege şi nici nu a comis-o cu vreun scop, ori dintr-un impuls anume, gîndindu-se, în ultima clipă, că dacă nu a avut noroc de altceva în viaţă, măcar să fie ceva lume la execuţia lui publică!!!

Există totuşi un candidat care s-a oferit să piardă, pentru un preţ... desigur! Domnul DD s-a autopropus pentru rolul perdantului malefic, tip "Vadim", sau "răul cel mare", din epopeea comică jucată la alegerile anului de graţie 2000, cînd, în turul II, pînă şi doamna Zoe Petre a declarat public că se duce să-l voteze pe Ion Iliescu, adică "răul cel mic"!

Deocamdată, singurul candidat, (despre care nu se ştie, totuşi, dacă va fi candidat!), care dă semne vădite că vrea să cîştige alegerile, este Mircea Geoană. Poate şi pentru că, spre deosebire de toţi ceilalţi pseudo competitori la viitoarele prezidenţiale, el nu se mai teme de varianta cu pierdutul. I-a reuşit din prima, de minune!

Importanţa celui care va pierde, totuşi, viitoarele alegeri prezidenţiale este foarte mare, mai ales din perspectiva consecinţelor. Fie că este candidatul PSD-ului, fie că este al "Dreptei", consecinţele vor fi drastice, din punct de vedere politic, nu doar pentru el, ci şi pentru formaţiunea care l-a susţinut. Un eşec al PSD-ului la prezidenţiale va antrena o furtună din care nu e deloc sigur că partidul va rămîne în actuala structură şi compoziţie, după cum un eşec al candidatului "de dreapta" va mătura altoiurile nereuşite, încropelile doctrinare şi alte aranjamente fără perspectivă, va crea "locul viran" pe care s-ar putea construi ceva cu temei şi fundaţie solidă! Lozul necîştigător va decide!