Mai crede BCE în puterea unei noi relaxări monetare?

Mario Draghi nu a participat la Forumul Davos din acest an, pe fondul deteriorării perspectivelor economiei globale, deşi "fantoma sa este prezentă", după cum scrie Bloomberg. Douglas Flint, directorul executiv al gigantului bancar HSBC, l-a numit "cea mai importantă persoană din lume în acest moment".

Ei bine, "cea mai importantă persoană din lume" a anunţat, în urma primei şedinţe de politică monetară din acest an, că dobânzile de politică monetară rămân neschimbate.

Dezamăgirea pieţelor a durat, însă, doar câteva momente. După ce a confirmat creşterea riscurilor pentru economia globală, preşedintele BCE a declarat că "poate fi necesară reconsiderarea măsurilor de politică monetară la următoarea şedinţă", din martie 2016.

Dorind să cunoască natura măsurilor care mai pot fi luate, ziariştii au întrebat dacă BCE nu ia în considerare şi cumpărarea de acţiuni de pe bursele europene. Draghi s-a limitat la repetarea unei declaraţii anterioare, conform căreia "nu există limite în aplicarea instrumentelor aflate la dispoziţia BCE pentru atingerea obiectivelor", şi nu a negat că BCE ar putea să cumpere acţiuni.

Oare chiar este gata Banca Centrală Europeană să intre pe drumul străbătut deja de Banca Japoniei, care a şi "demonstrat" că acesta este înfundat?

Se poate, pentru că nu a mai rămas altceva pentru păstrarea status-quo-ului. În opinia lui Draghi, măsurile BCE de până acum funcţionează, condiţiile de finanţare s-au îmbunătăţit, iar consumul privat reprezintă o componentă importantă a creşterii economice.

Aşa să fie oare? Atunci cum poate fi explicată creşterea accelerată a depozitelor constituite de băncile comerciale la BCE, care oferă o "dobândă" negativă din iunie 2014, iar la şedinţa de politică monetară de luna trecută a fost redusă până la -0,3%?

Conform datelor oficiale, valoarea depozitelor a crescut de la circa 17 miliarde de euro, în prima parte a lunii iunie 2014, până la 231 de miliarde în 13 ianuarie 2016, după depăşirea pragului de 200 de miliarde chiar în prima zi a anului curent (vezi graficul).

Poate că oficialii BCE vor explica acest fenomen, "detaşat" semnificativ de raţionalitate, o ipoteză de bază a acţiunii economice. Iar apoi, dacă există încredere în redresarea zonei euro, de ce "parchează" băncile bani la BCE în loc să extindă creditarea?

Utilizând un raţionament clasic din manualele de economie, Draghi a explicat jurnaliştilor că scăderea preţului petrolului determină creşterea venitului disponibil al gospodăriilor şi poate determina creşterea consumului.

Ceea ce s-a observat, însă, în ultimii ani a fost altceva, respectiv redirecţionarea venitului disponibil către economisire şi nu către consum. Adică populaţia a dovedit un nivel al raţionalităţii economice superior celui manifestat de către autorităţile care ar trebui să ştie mai bine care este calea către dezvoltare.

În loc să susţină această tendinţă, conducătorii mizează în continuare pe dobânzi zero sau negative, deşi efectul lor asupra imensei poveri a datoriilor acumulate este nesemnificativ.

Jacob Lew, Secretarul Trezoreriei SUA, a declarat, în cadrul Forumului de la Davos, că "prea mulţi americani economisesc prea puţin pentru pensie", dar s-a ferit să abordeze şi cauzele.

De asemenea, Lew a mai remarcat o tendinţă îngrijorătoare nu doar pentru Statele Unite: oamenii sunt neliniştiţi şi consideră că lipsesc oportunităţile economice.

Dar oare nu tocmai autorităţile fiscale şi monetare sunt vinovate pentru această nelinişte, prin impunerea, deja de prea mulţi ani, a unor programe de represiune financiară, ale căror rezultate încă se lasă aşteptate?

"Nu este rău că disponibilul financiar rezultat în urma scăderii preţului petrolului este economisit", a mai declarat Jacob Lew, care, spre deosebire de Draghi, a ajuns să recunoască noua realitate economică.

Încă de la intrarea preţului petrolului pe tendinţa de scădere din ultima perioadă, autorităţile guvernamentale de la Washington şi-au exprimat speranţa în creşterea consumului, ca urmare a creşterii venitului disponibil. Se pare că în Europa mai trebuie să treacă ceva timp până la recunoaşterea noii realităţi.

Până atunci, comisarii de la Bruxelles se aşteaptă la menţinerea perspectivelor de redresare în zona euro. Tot la Davos, Pierre Moscovici, Comisarul pentru Economie, a declarat că "băncile centrale mai au destulă muniţie pentru a lupta împotriva încetinirii economice", fără să cunoască, probabil, că Robert Fisher, fost preşedinte al unei divizii regionale a Federal Reserve, a precizat recent că "Federal Reserve este o armă gigantică, dar fără muniţie".

Într-o confruntare a credibilităţii celor două declaraţii, Moscovici, un fost ministru de finanţe care nu a făcut nimic, pierde fără drept de apel.

Un avertisment mult mai serios decât al lui Fisher vine de la William White, fost economist-şef la BIS (Bank for International Settlements). White, unul dintre puţinii economişti care au tras semnale de alarmă înainte de declanşarea crizei financiare globale, apreciază că "sistemul financiar global a devenit extrem de instabil şi este ameninţat de o avalanşă de falimente", după cum scrie Ambrose Evans-Pritchard în The Telegraph.

Şi White consideră că băncile centrale nu mai au muniţie, în condiţiile în care "situaţia este mai gravă decât în 2007". Fostul oficial de la BIS, în prezent preşedinte al unui comitet OECD, este extrem de îngrijorat şi în ceea ce priveşte situaţia sistemului bancar din Europa, unde "aproape sigur se refinanţează credite neperformate ascunse", iar necesarul de recapitalizare poate ajunge "la un nivel încă neimaginat".

În opinia sa, "dacă Federal Reserve va creşte dobânda va fi urât, iar dacă nu o va creşte, va înrăutăţi lucrurile". Cea mai bună dintre lumile posibile, nu-i aşa?

Aici s-a ajuns prin nesocotirea legilor economice fundamentale şi prin infatuarea autorităţilor, care au socotit că pot să uite dezastrul reprezentat de planificarea economică.

Acum Mario Draghi a rămas singur cu planul său pentru extinderea relaxării monetare din zona euro şi trebuie să creadă în puterea sa. La fel trebuie să creadă şi pieţele, dar acestea par să fie deja pregătite pentru "atac".

Poate că, totuşi, bursele vor creşte măcar câteva zile, din simpatie pentru preşedintele BCE, şi vor mai ţine aprinsă iluzia efectului de bunăstare.