MIRCEA DRĂGHICI, AGRIVI ROMÂNIA: "Digitalizarea agriculturii, esenţială pentru îmbunătăţirea producţiei locale, dar şi pentru creşterea competitivităţii pe piaţa globală"

Înainte de pandemia COVID-19, avantajele producţiei alimentare la nivel global, comparativ cu producţia locală, erau discutate, în principal, doar la nivel academic sau de politică internaţională. Discuţiile se roteau în jurul argumentelor pro şi contra în ceea ce priveşte dependenţa excesivă a diferitelor ţări de o extremă sau alta. Ideea consolidării producţiei locale era examinată din perspectiva potenţialului de dezvoltare rurală şi în contextul consolidării siguranţei alimentare. În tot acest timp, toată lumea era conştientă de consecinţele unei alimentaţii deficitare, atât din punct de vedere economic, cât şi social.

Consumul de produse alimentare de calitate slabă are ca rezultat fie malnutriţia, fie obezitatea, şi costă companiile din întreaga lume aproximativ 38 miliarde dolari, potrivit estimărilor think-tank-ului Chatham House. Administraţia SUA susţine că, în fiecare an, unul din şase americani se îmbolnăveşte din cauza alimentelor slab calitative. Deşi aceste probleme erau cunoscute, informaţiile disponibile nu au reuşit să genereze o discuţie de amploare cu privire la necesitatea introducerii unor schimbări în managementul producţiei agricole.

Apariţia pandemiei COVID-19 a reaprins brusc interesul pentru acest subiect, reuşind să îl împingă imediat pe scena politică. Discuţiile despre siguranţa alimentelor au fost intense şi, în plus, dezbaterea a fost extinsă, pentru a include şi necesitatea asigurării suveranităţii alimentare.

Nevoia unor lanţuri de aprovizionare mai scurte în producţia de alimente a fost identificată de Comisia Europeană chiar înaintea apariţiei pandemiei, prin extinderea domeniului de aplicare al programului European Green Deal şi includerea producţiei de alimente. Această includere s-a dovedit a fi de o importanţă considerabilă în timpul pandemiei, pentru că a condus la creşterea productivităţii producţiei agricole a Uniunii Europene şi a autosustenabilităţii în ceea ce priveşte producţia de alimente. Totuşi, rămâne permanent întrebarea cum atingem obiectivele ambiţioase legate de îmbunătăţirea producţiei alimentare.

Mircea Drăghici, director general AGRIVI România, ne-a declarat: ,,Digitalizarea agriculturii a fost recunoscută ca fiind singura soluţie sustenabilă în acest caz. Procesul permite fermierilor să facă economii în timpul tuturor etapelor din ciclul de producţie agricolă şi să crească productivitatea fermelor, prin utilizarea celor mai bune practici agricole. În plus, digitalizarea agriculturii creşte transparenţa pentru clienţii finali, asigurând trasabilitatea produselor".

Potrivit unei analize McKinsey, producţia agricolă globală devine tot mai competitivă, în special în pieţele cele mai dezvoltate, precum SUA sau UE. Scurtarea lanţurilor de aprovizionare în producţia agricolă şi digitalizarea activităţii au accelerat această tendinţă, ceea ce înseamnă că, fermierii care nu sunt la zi cu noile tehnologii nu vor putea ţine pasul şi vor ieşi, până la urmă, din piaţă. Între 2005 şi 2016, un sfert din fermele din Uniunea Europeană au dispărut - respectiv 4,2 milioane entităţi, fermele mici fiind cel mai greu lovite, potrivit sursei citate.

Şi dacă în anii precedenţi, ritmul a fost stabilit de piaţa globală, acum trebuie să avem în vedere că tendinţele din pieţele locale vor fi cheia schimbărilor în statele dezvoltate.

În prezent, atât Uniunea Europeană, cât şi Statele Unite, se află într-un stadiu destul de avansat al agriculturii de precizie, care se bazează pe digitalizarea producţiei. Analiza McKinsey susţine că numai fermierii care implementează agricultura de precizie vor putea profita de a patra eră, cea a tehnologiilor agricole de ultimă generaţie. Această eră va permite utilizarea avansată a biotehnologiilor, editarea genetică şi automatizarea sporită, inclusiv roboţi agricoli care vor monitoriza şi procesa producţia, concluzionează McKinsey.

Astfel de tendinţe pun presiuni enorme asupra fermierilor din întreaga lume. Mutarea focusului pe producţia locală accelerează şi mai mult nevoia introducerii unor modificări necesare în activitatea agricolă, care implică o creştere a digitalizării şi transparenţei. Viitorul agriculturii este luminos, atât la nivel local, cât şi la nivel global. Cu toate acestea, numai cei care sunt la curent cu schimbările şi le îmbrăţişează cât mai repede vor reuşi să rămână în piaţă şi să aibă succes.