Miturile în franciză

De-alungul timpului, în jurul francizei s-au creat diferite mituri care, din păcate, îi determină pe mulţi întreprinzători să ia decizii neinspirate în afaceri. Unul dintre cele mai răspândite mituri în franciză este că în franciză succesul este garantat. Orice afacere este o aventură şi indiferent de tipul ei întotdeauna vor exista riscuri în ce-l priveşte pe întreprinzător. Şi afacerile de tip franciză eşuează, ca orice alt tip de afacere. Principalele motive sunt sub-capitalizarea şi francizatul care nu urmează întocmai instrucţiunile tra-sate de francizor.

Într-adevăr, francizele au mai multe şanse de supravieţuire (se estimează ca 95% din francize supravieţuiesc în primii cinci ani de existenţă) şi asta datorită unui cumul de factori: selecţia riguroasă a potenţialilor francizaţi, făcută de francizor, prin care sunt aleşi cei mai competenţi candidaţi; cerinţele financiare mari care garantează că noii francizaţi vor avea capital suficient pentru a opera afacerea până când aceasta generează pro-fituri.

Un alt mit este cel conform căruia este mai ieftin să cumperi o franciză decât să porneşti o afacere de la zero. Ca în cazul oricărui tip de afacere, şi în franciză francizatul trebuie să investească pentru demararea acesteia (achiziţionarea locaţiei, amenajarea ei, stocul iniţial de marfă, etc), acestor investiţii adăugându-se taxa de intrare în sistem, taxa de publicitate şi aşa mai departe. Plus, din momentul în care afacerea începe să genereze venituri, francizatul trebuie să plătească redevenţe către fran-cizor. Astfel, francizele pot fi mai ieftine decât alte tipuri de afaceri, dar aceasta nu este valabil întotdeauna.

Cei mai mulţi antreprenori nu sunt informaţi atunci când iau decizii de afaceri, spune Scott Shane, profesor de Studii antreprenoriale în cadrul Case Western University, din SUA. Mulţi întreprinzători fac diferite achiziţii sau investiţii şi apoi sunt dezamăgiţi de rezultat: "Dacă aş fi ştiut de la început, aş fi demarat afacerea altfel, aş fi ales alt domeniu de activitate, aş fi cumpărat o franciză, nu aş fi cumpărat o franciză, etc". Pentru Scott Shane întreprinzătorul este orice persoană care demarează o afacere proprie - fie cumpără o afacere deja exis-tentă, fie porneşte de la zero, fie achiziţionează o franciză.

În cartea sa "The Illusions of Entrepreneurship: The Costly Myths That Entrepreneurs, Investors and Policy Makers Live By" ("Iluziile antreprenoriatului: Miturile costisitoare cărora întreprinzătorii, inves-titorii şi creatorii de politici trebuie să li se conformeze"), în care vorbeşte despre miturile din lumea afacerilor, Shane arată că majoritatea întreprinzătorilor alege domeniile de activitate cel mai puţin profitabile. Povestiri despre întreprinzători care intră într-un restaurant fast-food şi decid pe loc "Voi avea şi eu un astfel de res-taurant" sunt mituri create şi întreţinute pentru crearea unei aure de eroism în jurul a ceea ce reprezintă întreprinzătorii şi antreprenoriatul. Din păcate, spune Shane, cei mai mulţi întreprinzători nu in-ves-tighează oportunităţile de afa-ceri şi nici nu alcătuiesc un plan de afaceri.

O explicaţie a faptului că întreprinzătorii aleg domeniile cele mai neprofitabile ar fi aceea că, pe de o parte, ei nu inves-tighează mai în profunzime evoluţia domeniului de activitate ales (cifrele de afaceri, tendinţele pieţei, etc) şi, pe de cealaltă parte, întreprinzătorii aleg domeniile în care se poate pătrunde uşor, acestea fiind şi domeniile cu cea mai mare rată de eşec. Într-un interviu difuzat de portalul de francize BlueMauMau, Shane arată că un astfel de domeniu cu rată mare de eşec al afacerilor este domeniul retail-ului, în timp ce domeniul IT, al computerelor, înregistrează o rată mare a succesului şi a profiturilor afacerilor. De asemenea, Shane a observat o relaţie directă între gradul de tehnologizare necesar activării într-un domeniu şi rata de succes al afacerilor care activează în respectivul domeniu.

Cel mai mare mit antreprenorial este acela conform căruia succesul unei noi afaceri depinde de talentul întreprinzătorului care a iniţiat-o şi de mentalitatea acestuia, nu de soliditatea sau fiabilitatea afacerii pe care întreprinzătorul alege să o demareze. Întreprinzătorii de succes, însă, aleg afaceri bazate pe concepte care sunt greu de copiat, în domenii de activitate care se dezvoltă rapid.

Cei mai mulţi întreprinzători se gândesc că alcătuirea unui plan de afaceri este pierdere de vreme, că planul este necesar doar pentru a fi arătat francizorilor sau instituţiilor de la care doresc să obţină finanţări. Un plan de afaceri (bine alcătuit, se subînţelege), creşte semnificativ şansele de succes ale unei afaceri. Planul este, de fapt, important pentru întreprinzător, deoarece, printre altele, îl determină să analizeze piaţa, să des-copere oportunităţile de afaceri şi îi oferă control asupra capitalurilor vehiculate.

Conform cercetărilor lui Shane, întreprinzătorii muncesc mai mult şi, adesea, câş-tigă mai puţin decât dacă ar fi fost angajaţi, însă ei sunt cu mult mai fericiţi fiind întreprinzători decât dacă ar lucra pentru alt-cineva. Întreprinzătorii, în viziunea lui Shane, caută realizarea unui vis. Ei ar trebui să se concentreze pentru identificarea acelor domenii de activitate profitabile şi în care afacerea are un potenţial ridicat de succes.