Noi culmi ale absurdului pentru obligaţiunile cu rating speculativ

Emisiunile de obligaţiuni ale companiilor cu rating speculativ au atins un nou record lunar în ianuarie 2020, după cum scrie Financial Times. Publicaţia financiară subliniază că prima lună a anului este marcată, de obicei, de volume ridicate ale împrumuturilor, în condiţiile în care companiile caută să-şi asigure finanţările pentru cea mai mare parte a întregului an.

Datele de la Dealogic arată că "împrumuturile din prima lună a acestui an au fost neobişnuit de ridicate", iar nivelul noilor emisiuni de obligaţiuni din ianuarie 2020, de 73,6 miliarde de dolari, a fost cel mai ridicat din ultimii 25 de ani. Recordul lunar anterior, de 70,8 miliarde de dolari, a fost stabilit în martie 2017.

Explicaţia pentru cererea extraordinară a obligaţiunilor cu rating speculativ este cunoscută sub numele de "fuga după randamente" a investitorilor, pe fondul ignorării iresponsabile a riscurilor.

Bineînţeles că există, însă, şi aici un oarecare element de "raţionalitate", în condiţiile în care toată lumea ştie că marile bănci centrale nu vor permite creşterea costurilor de finanţare.

Financial Times mai arată că în primele patru săptămâni din 2020 s-au observat cele mai mari investiţii nete în fondurile de obligaţiuni din ultimii 15 ani, conform unei analize a companiei de management a activelor financiare AllianceBernstein.

Un nou record s-a înregistrat şi pentru împrumuturile în dolari ale guvernelor şi companiilor din economiile emergente, după cum scrie tot Financial Times.

Datele de la Dealogic arată că valoarea emisiunilor de obligaţiuni denominate în dolari sau euro a fost de 118 miliarde de dolari în ianuarie 2020, cu 68,6% peste nivelul din aceeaşi lună a anului precedent, în condiţiile în care emisiunile de obligaţiuni în euro au crescut de peste 2,7 ori, până la echivalentul a 19 miliarde de dolari.

Noile recorduri ale împrumuturilor de la nivelul economiilor emergente se înregistrează pe fondul unui necesar ridicat de refinanţare a datoriilor în 2020, conform celor mai recente date de la Institute of International Finance (IIF), publicate în raportul Global Debt Monitor (vezi graficul 1).

Astfel, profilul scadenţelor pentru datoria guvernamentală şi a companiilor financiare şi nefinanciare arată un necesar de refinanţare de aproape 5,5 trilioane de dolari, urmat de scadenţe de circa 3 trilioane de dolari atât în 2021 cât şi în 2022.

Necesarul de refinanţare al companiilor nefinanciare din economiile emergente este de 1,16 trilioane în 2020, în condiţiile în care vor ajunge la scadenţă obligaţiuni de circa 750 de miliarde de dolari (vezi graficul 2).

Cele mai recente date de la IIF mai arată că fluxurile de investiţii către economiile emergente au fost de 28,9 miliarde de dolari în ianuarie 2020, în creştere de la 25,8 miliarde în luna anterioară, pe fondul unor investiţii nete de 29,7 de miliarde în obligaţiuni şi a unor ieşiri de 0,7 miliarde de dolari din fondurile de acţiuni.

Tot FT scrie că "obligaţiunile cu rating speculativ din sectorul energetic american au fost puternic afectate de scăderea preţului petrolului", în condiţiile în care "obligaţiunile companiilor din sectorul energiei şi resurselor naturale au reprezentat cea mai mare parte a situaţiilor de incapacitate de plată de pe piaţa obligaţiunilor din SUA", conform datelor de la S&P Global.

Dar "apetitul" investitorilor pentru obligaţiuni nu s-a limitat la cele cu rating speculativ sau a celor cu emitenţi din economiile emergente. Datele de la compania de administrare a fondurilor de investiţii BlackRock, preluate de Bloomberg, arată că valoarea nominală a obligaţiunilor cu randamente negative a crescut cu 2,7 trilioane de dolari doar în câteva zile, până la circa 13,9 trilioane de dolari. Aceste obligaţiuni "oferă" pierderi garantate dacă sunt deţinute până la maturitate, iar singura posibilitate de câştig este dată de găsirea unui "fraier" care să le cumpere la un preţ mai mare, adică pe fondul unor dobânzi şi mai scăzute.

Acesta este contextul în care analiştii de la BlackRock avertizează că "avansul frenetic al preţului obligaţiunilor este periculos şi nesustenabil".

Pe de altă parte, analiştii de la ING Groep NV consideră că lichiditatea de pe piaţă este ridicată, pe fondul unei reduceri a riscurilor comerciale, şi recomandă cumpărarea obligaţiunilor guvernamentale cu randamente negative, deoarece "randamentele obligaţiunilor guvernamentale din Europa pot deveni şi mai negative".

Exuberanţa de pe piaţa obligaţiunilor l-a determinat pe Mark Grant, de la banca de investiţii B. Riley FBR, să declare pentru Financial Times că "încă ne aflăm într-un paradis al debitorilor".

Dar ce fel de "paradis" este acela în care "adepţii" intră mânaţi de lăcomie sau frică şi cât mai poate fi menţinută iluzia?