Noul preşedinte iranian - reformator sau pragmatic?

Alegerea lui Hassan Rouhani ca preşedinte al Iranului a fost salutată atât de liderii occidentali, cât şi de cei din lumea arabă, care speră într-o îmbunătăţire a relaţiilor cu regimul de la Teheran. Rouhani este considerat un reformator, cu o agendă reconciliatoare nu doar externă, ci şi internă, după opt ani de mandat ai lui Mahmoud Ahmadinejad, care a divizat puternic societatea iraniană. Acesta din urmă a adus Iran în situaţia de a fi aproape izolat pe plan regional, în timp, ce plan intern, s-a situat în opoziţie faţă de Ayatollahul Ali Hosseini Khamenei, liderul suprem al ţării.

Victoria lui Hassan Rouhani, care a obţinut 18 milioane de voturi, echivalentul a 50,7% din total, a surprins observatorii internaţionali, care se aşteptau la o confruntare în turul secund cu Mohammad Baqer Qalibaf, primarul Teheranului şi principalul său contracandidat. Qalibaf a obţinut şase milioane de voturi, reprezentând 16% din numărul de voturi exprimate. Cei doi sunt văzuţi ca fiind mai degrabă pragmatici decât ideologi, iar faptul că aproape două treimi dintre alegători i-au preferat a fost interpretat de analişti drept o orientare a societăţii iraniene către moderaţie şi soluţii de ieşire din situaţia economică dificilă în care se află ţara lor. Sancţiunile aplicate de ţările occidentale, precum şi politicile populiste ale lui Mahmoud Ahmadinejad au generat o inflaţie de aproape 30% şi o rată a şomajului de peste 15% în ultimele douăsprezece luni.

Percepţia potrivit căreia Hassan Rouhani este un reformator ar trebui nuanţată, în condiţiile în care noul preşedinte este membru marcant al elitei politice şi religioase a ţării, consideră unii analişti. Acesta fost membru al Parlamentului iranian între 1980 şi 2000 şi a condus Consiliul Suprem de Securitate al ţării între 1989 şi 2005. În ultimii doi pe care i-a petrecut în fruntea Consiliului, a fost şi negociatorul şef pentru probleme nucleare. În timpul mandatului său, Iran a acceptat să îşi suspende voluntar toate activităţile de îmbogăţire şi reprocesare a uraniului. Acordul a căzut după ce autorităţile de la Teheran au considerat că Marea Britanie, Franţa şi Germania nu şi-au onorat partea lor de înţelegere.

Experienţa diplomatică a lui Hassan Rouhani a generat speranţa că acesta poate să ducă o politică externă creativă, care să reducă eficienţa sancţiunilor aplicate ţării, cum s-a întâmplat în timpul mandatelor lui Akbar Hashemi Rafsanjani şi Mohammad Khatami, predecesorii lui Mahmoud Ahmadinejad.

Rouhani a lucrat, în ultimii opt ani petrecuţi ca secretar al Consiliului Suprem de Securitate al Iranului, cu Seyed Hossein Mousavian, care a condus Comitetul pentru Relaţii Externe al Consiliului. Acesta, care în prezent predă la Universitatea Princeton, a susţinut îmbogăţirea uraniului iranian sub supravegherea strictă a Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică, în schimbul reducerii sancţiunilor şi a integrării în comunitatea internaţională.

Alegerea lui Rouhani ca preşedinte reprezintă o oportunitate şi pentru clerul iranian, care a pierdut teren în faţa Gărzii Naţionale Revoluţionare şi politicienilor cu discursuri populiste.

Noul lider urmează să înfrunte, însă, o serie de provocări dificil de gestionat, precizează Stratfor. Sfera de influenţă a Iranului a fost afectată puternic de conflictul din Siria, între regimul şiit condus de Bashar al-Assad şi lupătorii sunniţi şi extremişti.

De asemenea, programul său economic va trebui să aibă în vedere politicile sociale implementat de Mahmoud Ahmadinejad, precum şi de susţinerea materială a regimului din Siria şi guvernului irakian.