O retragere elastică

După bătălia de la Stalingrad, când trupele regimului naţional-socialist din Berlin au mâncat o bătaie istorică, presa germană a început să fie inundată de expresii stranii. Erau produse de laboratoarele propagandei lui Goebbels. "Retragere elastică". "Scurtarea liniei frontului". "Apărare strategică". Simple etichete prin care se urmărea mascarea dezastrului.

Mi-am adus aminte de acest episod zilele trecute, când Federaţia Rusă a reacţionat, în sfârşit, la veştile care veneau de pe front, unde trupele ucrainene au pus pe fugă unităţile ruseşti şi au recucerit circa 3.000 de kilometri pătraţi în regiunea Harkov. Purtătorul de cuvânt al ministerului de Război din Moscova a pretins că este vorba de o "retragere la ordin". O simplă "regrupare". Prin care s-au "minimalizat victimele civile".

Sunt multe de spus aici, dar prima concluzie deja este clară. Regimul lui Vladimir Putin a pierdut orice contact cu realitatea. De altfel, chiar în zilele când soldaţii săi cădeau seceraţi prin câmpiile din Doneţk, despotul rus inaugura la Moscova... o roată de bâlci. (Nu, nu este o glumă).

Am accesat, de curiozitate, site-ul ziarului Pravda. Este o experienţă halucinantă. Aflăm de acolo, din primul titlu, că pretenţiile Kiev-ului sunt false. Ucrainenii nu ar fi avut nici o victorie. Aha...

Restul e delir pur. "Elveţia se repoziţionează drept combatant în Al Treilea Război Mondial". ???? "Preşedintele turc Erdogan vrea să îşi asigure bomba nucleară în Ucraina". ???? "Racheta hipersonică Kinzhal domină atât NATO cât şi în Ucraina". ????

Să nu ne amăgim. Acestea nu sunt simple bufonerii. Sunt derapajele unui regim criminal, care are un proiect expansionist radical. Primul pas este genocidul din Ucraina.

Rusia, la fel ca Germania nazistă, nici măcar nu se mai ascunde. După intrarea Americii în război, propaganda nazistă a avertizat că evreii europeni vor fi nimiciţi ca răzbunare pentru decizia Washington-ului, pasămite precipitată de "sionismul mondial". În Rusia, la fel, fanteziile genocidului au ieşit la suprafaţă. Citiţi Pravda. "Rusia se îndreaptă spre anexarea Ucrainei". (Dacă cineva avea vreo îndoială asupra scopurilor Moscovei). "Putin nu va lovi Kiev-ul. În schimb, va sugruma încet Ucraina". (Am tradus cât se poate de exact alt titlu). "Re-introducerea pedepsei capitale în Rusia este doar o chestiune de timp". (Pentru "trădare în timp de război", dacă nu era clar din titlu unde bate autorul).

Pe alocuri, detectezi nu nu doar o "retragere elastică" din faţa adevărului, ci un joc dement cu cuvintele, similar cu cele mai bizare pasaje din presa stalinistă. Aflăm, tot dintr-ul articol din Pravda, că Mihail Gorbaciov era... ucrainean. Un rus din Ucraina, desigur, dar ucrainean. Mama sa ar fi fost ucraineană, soţia sa la fel, iar el vorbea mereu - pretinde Pravda - "cu accent ucrainean". În traducere: era un degenerat.

Pe termen scurt, scopul acestor manevre este de a arunca praf în ochii opiniei publice din Rusia cu privire la situaţia de pe front. Care este dramatică. Tot planul lui Putin, de a ocupa integral măcar regiunile Doneţk şi Luhansk, s-a dus pe apa Sâmbetei.

Avem aici de-a face cu un regim incapabil să se vadă pe sine în oglindă. Tot Pravda ne arată dimensiunile acestei auto-hipnoze. Într-un ecou al propagandei naziste despre "armele-minune", citim articole după articole, redactate în termeni gongorici, despre cât de formidabil este armamentul rusesc. Rachetele hipersonice sunt "super-duper". Armata rusă este cea mai tare - pretinde Pravda. A fost în Nagorno Karabah, a "venit, a văzut şi a încheiat conflictul" (aţi sesizat aluzia la Cezar).

Faptele spun altă poveste. Recunoscută chiar şi de bloggerii ultra-naţionalişti ruşi. Armatei Rusiei îi lipsesc, în Ucraina, nu doar armele avansate, dar chiar şi lucruri elementare precum trusele medicale sau vestele antiglonţ. În unele sectoare ale frontului, trupele sunt de strânsură: cazaci, şi miliţii locale slab înarmate. Aviaţia rusă nici nu s-a ridicat de la sol.

Va putea Rusia să îşi revină? Militar, cred că nu. Moscova pur şi simplu nu are rezerve suficiente pentru a opri deruta de pe front. Între timp însă, pentru a câştiga timp de frontul domestic, regimul va continua să facă slalom printre cuvinte. Aceasta este marea frică a lui Vladimir Putin. Ca şi Saddam Hussein, el poate supravieţui unei înfrângeri militare. Însă are nevoie de supunerea propriei populaţii.

Aşa că pe frontul propagandei, nici un pas înapoi! Dimpotrivă, acolo este o ofensivă mai ceva ca la Berlin, în 1945. În Izvestia de astăzi: "Moştenirea împăraţilor - de ce Donbas şi Novorossia au fost mereu ruseşti". Tot în Izvestia, un atac bizar asupra reginei Elizabeta a II-a: "Cu două zile înainte să moară, a părut nespus de bucuroasă că a predat ţara unei femei gata să lanseze un atac nuclear asupra Rusiei".

Atacul nuclear este doar de la Kremlin în capul cetăţenilor săi. Izvestia: "Un elev din clasa a şaptea, la Ekaterinburg, a venit la şcoală în rochie". Şoc şi groază!