"Opriţi acest show clovnesc", ar fi spus ministrul francez de finanţe, marţi seară, în cadrul reuniunii Eurogrupului ce trebuia să găsească instrumentele care să finanţeze stabilizarea şi ieşirea din coronacriza economică şi sanitară a zonei Euro.
Discuţiile s-au întins din nou până târziu în noapte, însă Eurogrupul a fost blocat, natural, de Olanda, după ce şi summitul european din 26 martie - în care Italia şi Spania au cerut emiterea de "coronabonduri", susţinute de alte 7 state printre care şi Franţa - s-a lovit de frugalitatea Germaniei, Olandei şi a partenerilor conservatori din Austria şi Finlanda.
Nu este clar cui s-a adresat Bruno Le Maire, dar fraza aleasă de ministrul francez ar fi inclus şi cuvintele "ruşine ţie/vouă, ruşine Europei", potrivit unui oficial european ce a participat la reuniune, citat de Reuters.
"Ţările de Jos au fost şi rămân împotriva ideii de eurobonduri, credem că acestea vor crea mai multe probleme decât soluţii pentru Uniunea Europeană. Ar trebui să garantăm datoriile altor ţări ceea nu este rezonabil", a scris, ieri, pe Twitter, ministrul olandez de finanţe Wopke Hoekstra. El a insistat că "majoritatea Eurogrupului împărtăşeşte această viziune şi nu susţine eurobondurile", deşi în data de 25 martie nouă şefi de state şi de guverne din zona euro au transmis belgianului Charles Michel, preşedintele Consiliului European, o scrisoare prin care cer exact emiterea de coronabonduri, care să atragă 1 trilion de euro.
Folosirea cuvântului "rezonabil" de către olandez pare cel puţin hilară, în condiţiile în care ţara sa este considerată un paradis fiscal în care peste 9.000 de corporaţii multinaţionale şi-au făcut companii paravan ca să evite plata unor impozite la nivelul UE. În orice caz, în ciuda majorităţii pe care o reclamă Hoekstra, discuţiile de marţi seară au fost amânate - având în vedere poziţia categorică a Olandei - pentru a fi reluate astăzi, ceea ce indică că lipsa unanimităţii nu va fi acceptată de niciuna dintre părţi. Problema coronabondurilor şi a solidarităţii se prefigurează însă să devină una capitală în ceea ce priveşte viitorul Europei, în condiţiile în care ţările cele mai lovite din Europa de coronavirus, Italia şi Spania, cer emiterea de obligaţiuni comune.
Un oficial care a participat la reuniune a precizat pentru Reuters, la puţin timp după miezul nopţii, că Olanda era singura ţară care refuza să susţină un text comun ce parafa un nou set de măsuri economice care, la rându-i ar urma, cel puţin teoretic, să primească susţinere de la liderii celor 27 de state membre UE într-un summit ulterior.
Chiar şi Germania, în urma unor presiuni imense puse pe guvernul federal de către presa germană şi mediul academic specializat pe economie, şi-a relaxat aparent poziţia, în acelaşi timp trimiţând un semnal Olandei, după ce chiar cancelarul Angela Merkel a blocat eurobonduri la summitul din 26 martie.
"În acest moment dificil Europa trebuie să stea împreună. Împreună cu (ministrul francez de finanţe) Bruno Le Maire, cer tuturor ţărilor euro să nu refuze rezolvarea acestor probleme financiare dificile şi să faciliteze un compromis pozitiv - pentru toţi cetăţenii", a scris ministrul german de finanţe pe Twitter.
Merkel i-ar fi transmis premierului italian Giuseppe Conte, la ultimul summit european, că "dacă ceea ce aşteaptă sunt coronabondurile, acestea nu vor veni niciodată". "Parlamentul meu nu va accepta aşa ceva", ar fi spus Merkel, potrivit publicaţiei spaniole El Pais, care citează surse ce au participat la reuniunea liderilor din 26 martie.
Olanda susţine în continuare folosirea fondului de bailout de 500 miliarde de euro al zonei Euro, Mecanismul European de Stabilitate (ESM), care este văzut drept o soluţie de mijloc, nici prea europeană, nici prea naţională. Italienii refuză însă utilizarea ESM pentru că acesta este un fond întocmai de bailout ceea ce ar stigmatiza ţările care primesc ajutor.
Însă după summitul din 26 martie, discuţiile pe marginea folosirii ESM s-au reorganizat pe schimbarea regulilor acestui mecanism şi adaptarea acestora la o situaţie de criză, eliminând natura fiscală a mecanismului.
Surse diplomatice şi oficiale au notat pentru Reuters că disputa între Italia şi Olanda s-a mutat acum pe ce condiţii ar trebui ataşate creditelor acordate guvernelor din acest fond. "După 16 ore de discuţii am fost aproape de un acord dar nu am ajuns încă acolo", a spus ieri preşedintele Eurogrupului Mario Centeno.
"Italienii vor o referinţă (în textul comun) ca mutualizarea datoriilor ca posibil instrument de relansare să fie analizată mai mult în viitor. Olandezii spun «nu»", a sintetizat disputa dintre Italia şi Olanda un oficial european.
UE a suspendat deja regulile privind ajutorul de stat şi deficitele publice pentru a lăsa statele membre spaţiu de manevră cu cheltuielile pentru sprijinirea economiilor, dar Franţa, Spania şi Italia spun că nu este îndeajuns, transformând practice dezbaterea într-una despre viitorul Europei şi despre solidaritatea europeană.
Alte propuneri luate în considerare în discuţii mai includ linii de credit din ESM care s-ar ridica la 2% din PIB-ul unei ţări, ceea ce ar ridica suma totală disponibilă la 240 de miliarde de euro, sau acordarea de garanţii suplimentare în valoare de 25 de miliarde de euro Băncii Europene de Investiţii (EIB), bani care s-ar duce în economii prin acordarea companiilor din zona euro a 200 de miliarde de euro sub formă de credite garantate. O a treia opţiune este atragerea de 100 de miliarde de euro de către Comisia Europeană, bani care ar subvenţiona şomajul tehnic, în timp ce francezii au propus un fond de solidaritate şi relansare economică pe termen lung ce vizează şi emiterea de garanţii pentru echipamente şi aparate medicale.
Cumulat, dacă Eurogrupul şi liderii se pun de acord pe aceste planuri de acţiune, măsurile combinate la nivel pan-european ar putea depăşi suma de 2 trilioane de euro.
Tot marţi, într-o altă decizie răsunătoare, şeful Consiliului European de Cercetare (ERC), Mauro Ferrari şi-a dat demisia după puţin peste trei luni la şefia institutului. Demisia a fost cu scântei şi relativ scandal. Italiano-americanul Ferrari, unul din părinţii fondatori ai nanomedicinei şi un reputat cercetător în materie de cancer, a precizat pentru Financial Times că este "extrem de dezamăgit de răspunsul european" la criza Covid-19.
El a încercat începând cu luna martie să înfiinţeze un program special de finanţare condus de ERC care să combată Covid-19. "Am crezut că într-un asemenea moment, cei mai buni oameni de ştiinţă din lume trebuie să primească resurse să lupte cu pandemia, cu noi medicamente, noi vaccinuri, noi unelte de diagnosticare, noi abordări bazate pe ştiinţă, pentru a înlocui intuiţiile adesea improvizate ale liderilor politici". Ferarri acuză că ideea sa s-a blocat în metehne birocratice, consiliul guvernator al ERC respingând iniţial ideea pe motiv că instituţia poate finanţa doar proiecte trimise de oameni de ştiinţă, nu să finanţeze proiecte proprii care să aibă obiective setate de liderii politici.
El spune că a primit o a doua şansă de la preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, care "a contribuit cu directive substanţiale". "Doar simplul fapt că am lucrat direct cu ea a creat o furtună politică internă. Propunerea a fost transmisă la diferite niveluri ale administraţiei Comisiei Europene, unde cred că s-a dezintegrat la momentul impactului", a spus Ferrari.
Profesorul a mai criticat şi "absenţa completă a coordonării politicilor medicale între statele membre", "opoziţia recurentă la iniţiativele de sprijin financiar", precum şi deciziile de "unilaterale de închidere a graniţelor" ţărilor UE.