Omorâţi în cer

Prima dată când s-a întâmplat a fost în 1940. Un avion civil Junkers de pasageri, al companiei Finnair, a fost doborât de avioane militare sovietice în timp ce efectua cursa Tallinn-Helsinki. Scopul pare să fi fost însuşirea corespondenţei cifrate a unor ambasade care erau evacuate din Estonia, în timpul invaziei sovietice. În special erau vizate, se pare, planuri ale invaziei ţărilor baltice care ajunseseră la diplomaţii americani. Nici până astăzi epava avionului nu a fost găsită. Este undeva în apele Mării Baltice, împreună cu cei 9 pasageri şi membri ai echipajului.

Listele sunt intersante. De aceea am să vă prezint astăzi o altă listă - a avioanelor de pasageri doborâte. Veţi vedea că o parte semnificativă dintre acestea au fost doborâte de URSS şi de aliaţii săi.

În 1978, avioane de vânătoare sovietice au tras asupra cursei 902 a liniilor aeriene ale Coreei de Sud. Sovieticii ştiau foarte bine că aveau de-a face cu un avion de pasageri pentru că pilotul unuia dintre avioanele militare raportase acest lucru. Cu toate acestea, s-a ordonat deschiderea focului. Cei mai mulţi pasageri au avut noroc. Au murit doar doi oameni, însă aparatul a fost în stare să aterizeze forţat pe un lac îngheţat. De notat că URSS a refuzat să returneze avionul sau să permită o examinare independentă a cutiei negre. Cu cinism, sovieticii au cerut şi 100.000 de dolari drept "cheltuieli de repatriere" pentru supravieţuitori.

În 1983 s-a petrecut incidentul, tragic, al doborârii cursei de pasageri KAL 007. Circumstanţele sunt cunoscute. Un avion Boeing 747 al aceleiaşi companii aeriene sud-coreene a deviat de la ruta sa şi a trecut prin spaţiul aerian sovietic. 269 de morţi.

Au ştiut militarii sovietici că era vorba de un avion civil? Dintr-un interviu acordat în 1991 de Genadi Osipovich, pilotul care a tras asupra cursei KAL 007, rezultă că nimănui nu i-a păsat. "Nu am spus turnului de control că este vorba de un avion Boeing, dar nici ei nu m-au întrebat..." - a afirmat pilotul, care a recunoscut că a observat două rânduri de ferestre luminate, ceea ce excludea orice alt avion decât un Boeing 747 de pasageri.

Din partea URSS-ului, acelaşi baraj de minciuni şi vexaţii. La o săptămână după doborârea cursei KAL 007, sovieticii afirmau, public, că nu ştiu unde a căzut avionul. În realitate, marina sovietică demarase deja o căutare febrilă a epavei, în special a cutiilor negre. Sovieticii au recurs la tactici agresive, inclusiv la ameninţări armate, pentru a descuraja navele altor state. Abia în 1992, în timpul unei vizite de stat în Coreea de Sud a preşedintelui rus Boris Elţîn, au fost returnate aceste cutii.

Incidentul a dus la tensionarea relaţiilor dintre Vest şi Est, însă a adus, paradoxal, şi o evoluţie pozitivă. Este drept că în domeniul tehnic. Ca răspuns la doborârea cursei KAL 007, preşedintele Reagan a decis ca sistemul de navigaţie GPS, rezervat până atunci armatei americane, să fie deschis utilizărilor civile, pentru îmbunătăţirea siguranţei zborurilor de pasageri.

Regimurile aliate cu URSS au acţionat, la rândul lor, cu brutalitate. În 1954, un avion civil, al liniilor aeriene Cathay Pacific, a fost doborât de avioane de vânătoare ale Chinei comuniste în vreme ce efectua cursa între Bangkok şi Hong Kong. Au murit 10 din cei 19 oameni de la bord. Cel puţin RP Chineză a acceptat responsabilitatea în cazul atacului şi a compensat compania aeriană. Cât despre motivele doborârii avionului, acestea sunt neclare până în ziua de astăzi.

În 1955 este rândul Bulgariei comuniste să arate ce poate. Un zbor (402) al companiei aeriene israeliene El Al s-a abătut de la traseu, ajungând în spaţiul aerian bulgar. A fost interceptat şi doborât de două avioane militare MIG-15. Toţi pasagerii şi membrii echipajului, 58 de oameni, au murit. Partea bulgară a refuzat participarea experţilor israelieni la anchetă. Totuşi, autorităţile bulgare au acceptat responsabilitatea, afirmând că piloţii "s-au grăbit" să deschidă focul.

Mişcările revoluţionare ale Stângii au avut cam acelaşi fel de abordare. În 1978, Armata Revoluţionară Populară de Eliberare din Zimbabwe a doborât, cu rachete sovietice, zborul de pasageri Air Rhodesia 825. Prăbişirea avionului a făcut 38 de victime, restul de 10 supravieţuitori fiind masacraţi la sol de luptătorii gherilei marxist-leniniste. Câteva luni mai târziu, aceeaşi organizaţie a doborât, tot intenţionat, alt zbor de pasageri, Air Rhodesia 827, tot cu rachete de producţie sovietică. Toţi cei de la bord, 59 de oameni, au murit.

Unul dintre cele mai bizare incidente s-a consumat în 1985. Un avion de mici dimensiuni, Dornier 228, care se întorcea din Antarctica, a fost doborât deasupra Africii de rachetele trase de Frontul Polisario, o gherilă care pe atunci avea orientare socialistă şi naţionalistă. Tot Frontul Polisario a doborât, în 1988, un avion utilitar care efectua un zbor USAID, pentru a stropi cu insecticid roiurile de lăcuste.

Acestea sunt faptele. Fiecare poate să judece singur.