OMUL S(F)MINTEŞTE LOCUL Trenul conspiraţiilor

Oamenii circulă, în ciuda pandemiei, la fel şi ideile lor. "Trenul Inter Regio în direcţia Titu - Piteşti - Craiova va fi garat şi va pleca de la linia 11". Două vagoane mari şi late sunt luate cu asalt de cei câţiva călători, care simt nevoia să se îmbulzească pe două uşi şi să ajungă cât mai repede în tren. Până la plecare mai sunt 20 de minute, aşa că după îmbulzeala de salut, oamenii încep să coboare, ca să fumeze, să "caşte gura" la alţi călători sau să se dez­morţească preventiv, înainte de drum.

Cu un minut înainte de plecare aceeaşi îmbulzeală la uşi, fiind tot mai clar că oamenii au un "dinte" împotriva distanţării sociale şi vor să o persifleze suflându-şi în nas unul altuia. De la debutul crizei sanitare nu am mai circulat cu trenul, aşa că sunt foarte curios care mai sunt tradiţiile şi obiceiurile navetiştilor pe timp de pandemie. Prima impresie: toţi cei aflaţi în raza mea vizuală au măşti. Regulamentar o poartă un singur om: eu. În rest masca e suport pentru guşă sau accesoriu pentru urechi.

Trenul pleacă. Încet. Lasă impresia că regretă despărţirea de Bucureşti. Afară e foarte cald, e ora 13.30. Ca la un semnal, toţi cei din jur încep să mănânce. Mă simt exclus, parcă cineva mi-a pus botniţă ca să nu mă pot bucura de hrană în tren. Hamburgeri, shaorma, pâine cu salam, merdenele, covrigi şi ceva fructe sunt înghiţite cu poftă, până la Chitila, unde multora le rămâne mâncarea în gât.

Trenul opreşte, aflăm, pe surse, că are o defecţiune la "calculator". Defecţiunea nu este reparată, dar trenul pleacă. Nu mai avem aer condiţionat, iar la Ciocăneşti deja fierbem toţi, dar mai ales eu, pentru că mă încăpăţânez să ţin masca la gură şi nas. Scot aburi, dar nu mai sunt singur, apare încă un mascat, controlorul. La el înţeleg că e sarcină de serviciu, nu e foarte convins de utilitatea măştii. Angajatul căilor ferate este rapid transformat într-un paratrăsnet al nemulţumirilor legate de calitatea serviciilor oferite de CFR. Se scuză, oferă explicaţii, reţin că: "nu mai se respectă nicio distanţare, stă fiecare cum vrea". Îmi dădusem seama de acest lucru când lângă mine se aşezase o doamnă, care, atunci când am întrebat-o dacă are bilet fix în locul ală, mi-a spus că "nu, dar nu sufăr să circul cu spatele". Ok, de dragul distanţării am decis să sufăr eu. Prezenţa controlorului a dezlegat limbile. Aşa a început festivalul conspiraţiilor. Recunosc, rar am auzit un număr atât de mare de tâmpenii expuse cu convingere într-un spaţiu atât de mic. De la recensământul măştilor, când văzusem cum sunt nepurtate, îmi făcusem o idee despre neîncrederea oamenilor din vagon în autorităţi, medici şi media. Acum eram pus la curent cu argumentele, totul face parte dintr-un plan: depopularea planetei, cumpărarea la preţ redus a unor ţări întregi, o conspiraţie mondială pentru ca PSD să piardă alegerile pentru primării, un război al petrolului ca să-i crească preţul, instalarea de antene 5G, extratereştri, lipsa banilor pentru salarii şi pensii, testarea unor medicamente menite să-i îmbogăţească fie pe chinezi, fie pe americani.

O tânără nu se exprimă, citeşte nişte cursuri, consumând covrigei de Buzău, iar un tânăr crede în coronavirus, dar nu poate purta mască, pentru că se sufocă, ulterior uită cât este de fragil şi începe să povestească cât de multe greutăţi ridică la sala de forţă, "de la piept, cu picioarele...". Căldura devine nesuferită şi aştept să aud că şi ea face parte dintr-un plan, probabil altul. Controlorul revine şi începe să şoptească misterios câte ceva anumitor călători. Într-un final, trăgând cu urechea, aud, îi invită în celălalt capăt al vagonului, unde e mai răcoare. Mie nu-mi spune nimic, am mască, o fi un semn. Rămân aproape singur pe o rază de 12 scaune. Aproape, pentru că doamna, care preferă locul de lângă locul meu, rămâne, doarme profund cu faţa îndreptată către direcţia de mers.

Cobor la Găeşti. La cum arată gara şi împrejurimile am impresia că am călătorit cu maşina timpului, dar o defecţiune nu m-a dus în anii studenţiei, ci probabil în vremea ultimului Război Mondial. Măcar atunci nu exista coronavirus.

Îmi dau masca jos.