ARESTAT PENTRU ALTCEVA? Din păcate, au împuşcat câinele

Ne place sau nu (şi observ ca românilor, în general, se pare că nu le place), există o perspectivă internaţională a evenimentelor judiciare care afectează sectorul financiar.

Arestarea domnului Vîntu, că ne place sau nu, va afecta perspectiva internaţională a României în două moduri.

Mai întâi, cu privire la colapsul fondului mutual FNI, va apărea întrebarea dacă această arestare înseamnă că, în sfârşit, dosarul FNI se va finaliza, prin tragerea la răspundere în instanţă a tuturor celor implicaţi în frauda financiară, care, cu prăbuşirea sa în stil albanez, a generat un colaps pe măsură al profilului investiţional al Ro-mâniei, din care ţara nu şi-a revenit încă pe deplin.

A fost un eveniment care a avut un impact nu doar asupra profilului internaţional al României, ci şi asupra politicii României, şi a rămas pentru prea multă vreme ca o cicatrice urâtă pe faţa sa.

Arestarea ar indica faptul că legăturile aparent subtile dintre domnul Vîntu şi FNI vor deveni strânse şi vizibile până la punctul în care responsabilitatea poate fi înţeleasă şi reţinută de păgubiţii FNI. Publicitatea din jurul arestării sale şi faptul că domnul Vîntu nu a fost eliberat din închisoare pot fi înţelese doar în termenii acestei legături. Ce satisfacţie imensă!

Dar, al doilea impact asupra pers-pectivei internaţionale a României este determinat de circumstanţele arestării şi de procedura judiciară. Mai mult decât orice, felul în care o ţară îşi derulează procedura de urmărire penală şi procesul judiciar arată nivelul de libertate politică, al respectării drepturilor omului, al corupţiei, toate acestea determinând dreptul unei ţări de a sta la aceeaşi masă cu democraţiile mature, precum şi validitatea angajamentelor pe care ţara respectivă şi le asumă faţă de partenerii internaţionali cu privire la securitatea financiară şi comerţul liber.

Şi aici ar putea apărea o problemă.

A avut arestarea domnului Vîntu temeiuri solide, ori a avut la bază vreun motiv politic, ceea ce ar putea diminua raţiunea judiciară a acestui dosar?

Aceasta este marea întrebare.

Multe s-au spus în presa româ-nească cu privire la duşmănia dintre Vîntu şi preşedintele Traian Băsescu, despre felul aproape "putinesc" în care duşmanii domnului Băsescu sunt aleşi pentru a fi acuzaţi în instanţă, chiar pentru a fi persecutaţi, inclusiv presa.

Acesta nu este un domeniu în care să intervină străinii, şi vor fi curajoşi dacă vor formula o opinie.

Însă, nimic nu poate împiedica investitorul străin să-şi ia banii de pe masă şi să şi-i pună înapoi în buzunar, dacă nu-i place ce vede.

Şi ce vede este o situaţie nefericită: un om care şi-a revenit doar parţial după o intervenţie majoră pe cord, a cărui supravieţuire depinde de administrarea zilnică de medicamente, şi care este reţinut, deşi, în mod normal, ar putea fi eliberat pe cauţiune [Nota redacţiei - Vîntu a suferit o intervenţie chirurgicală pe cord deschis, pentru realizarea unui dublu by-pass coronarian].

Un om ale cărui convorbiri telefonice intime sunt răspândite prin intermediul canalelor de ştiri, ca să-l demoralizeze şi mai mult (în majoritatea democraţiilor occidentale, scurgerea de asemenea probe ar duce la invalidarea unui proces).

În plus, casa celui reţinut este percheziţionată în absenţa sa de forţele speciale mascate care au dat buzna şi au tras cu pistoale mitralieră, împuşcând bătrânul câine al familiei (infracţiune, potrivit legii din România. Dar, ce mai contează?!).

Există o nuanţă ameninţătoare în toată această întâmplare, care ar trebui să lipsească dintr-o procedură judiciară într-o democraţie matură.

De ce ar trebui să stea domnul Vîntu în închisoare atâta vreme? Investitorii internaţionali trebuie să înţeleagă că, în mod obişnuit, în România, cei arestaţi pentru infracţiuni financiare trebuie să stea în închisoare, în absenţa unui proces, pentru perioade destul de lungi. Pentru noi o practică bizară, ca să ne exprimăm politicos...

De ce?

Pentru că îngreunează sau chiar face imposibil ca acuzatul să-şi pregătească, de cele mai multe ori, o apărare complexă la momentul audierii în faţa instanţei şi, de asemenea, distorsionează percepţia publicului asupra vinovăţiei persoanei în cauză.

Ar trebui să fim îngrijoraţi de acest precedent creat de un asemenea dezechilibru în procedurile judiciare.

Dar, mai există un precedent la fel de îngijorător, efectul pe care îl are detenţia asupra sănătăţii acuzatului.

Şi, ca o ironie, acest precedent este furnizat de cel care a fost ţinut în închisoare în timp ce era, la rândul lui, în conflict cu Vîntu: Doru Nicolaescu aproape că a murit din cauză că nu i-au fost asigurate medicamentele necesare după o intervenţie pe cord în timp ce era în închisoare, fiind nevoie ca Amnesty International să intervină pentru salvarea şi eliberarea acestuia.

Ulterior, Nicolaescu a mai fost supus intervenţiilor pe cord.

Dacă Vîntu se îmbolnăveşte sau moare în închisoare, nu ar fi bine pentru dosarul împotriva sa. Nu va fi bine pentru profilul internaţional al României. Probabil, îi va ţine departe pe investitorii străini şi mai mult timp.

Dacă România vrea să atragă investiţiile de care are atâta nevoie, atât de la cetăţenii locali, cât şi de la investitorii internaţionali, trebuie să demonstreze că respectă drepturile cetăţenilor, să le inspire încredere cu privire la modul în care ţara e condusă. Acest fel de lipsă de respect i-a determinat pe investitorii locali şi internaţionali să părăsească Rusia în masă după 1998, şi să nu mai revină.

România nu va fi protejată nici măcar de apartenenţa sa la UE, întrucât drepturile omului sunt esenţa valorilor statelor membre ale blocului european, cel puţin pentru moment.

Investitorului străin i se pare că încălcarea atât de evidentă a drepturilor domnului Vîntu, şi a multor altora, indiferent că aceştia sunt sau nu vinovaţi, reprezintă un risc pe care România nu şi-l prea poate permite acum, ori altădată.

Perversa ca pă Târgu Ocna