ONG-urile acuză Chevron de încălcarea acordului de mediu

Mai multe ONG-uri susţin că Chevron a încălcat acordul de mediu obţinut pentru explorarea gazelor de şist din zona Bârladului şi că în zona de foraj a primei sonde de la Pungeşti sunt bălţi cu apă maronie. Organizaţiile susţin că au atacat în instanţă compania Chevron pentru nerespectarea acordului de mediu, mâine fiind primul termen stabilit în dosar.

George Epurescu, preşedintele Asociaţiei "România fără ei", ne-a declarat, într-un interviu: "Avem un film realizat recent, lângă perimetrul în care forează Chevron la Pungeşti. Se vede cum, probabil din bazine îngropate, se scurge o apă de culoare maronie. Acordul de mediu prevede că Chevron trebuie să amenajeze nişte diguri la marginea perimetrului tocmai pentru a nu deversa sub nicio formă apa folosită la foraj. Acum Chevron forează pentru prima sondă. La foraj, este nevoie, conform acordului de mediu obţinut de companie, de 1500 mc de apă pentru noroiul tehnologic şi 500 mc pentru turnarea cimentului necesar construirii puţului. Nu ştim de unde iau apa. În acordul de mediu, cei de la Chevron spun că o vor cumpăra de la Aquavas Negreşti, dar directorul acestei companii a declarat, recent, în presa locală, că nu există un astfel de contract cu Chevron. Oricum, Chevron este în afara acordului de mediu. Au patru puţuri de apă forate în interiorul perimetrului - două la 85 de metri adâncime şi două la 15 metri, deşi acordul de mediu prevede ca acestea să fie făcute în afara perimetrului de explorare, pe o rază de 1,5 km".

Domnia sa ne-a precizat că, ulterior obţinerii acordului de mediu şi autorizaţiei de construcţie, Chevron a cerut şi obţinut avizul Apelor Române Bârlad să foreze aceste puţuri de apă. Preşedintele Asociaţiei "România fără ei" afirmă: "Când se forează un puţ de monitorizare, există acea autorizaţie de mediu care trebuie obţinută. Aici ilegalitatea este dublă pentru că, deşi există un proiect aprobat, ei trebuie, în interiorul proiectului să solicite aceste autorizaţii pentru puţurile de apă. Ori Chevron ştia că va fi atacat şi că nu va obţine acordul de mediu din cauza acestor puţuri forate în interiorul perimetrului. Iar faptul că Apele Române a dat aviz de gospodărire este pentru că instituţia ştie că nu mai putea elibera avizul de mediu pentru că există deja un acord".

În opinia ONG-urilor, acordul de mediu este dat pentru proiecte de anvergură, iar autorizaţiile - pentru lucrări mici.

George Epurescu afirmă că în afara acordului de mediu, nu se mai eliberează alte autorizaţii şi că acest document ar fi trebuit să conţină de la început datele etapelor şi amplasamentele tuturor lucrărilor.

Domnul Epurescu ne-a explicat: "Chevron nu are de unde să ia apa necesară explorării. 2 milioane de litri pentru o sondă costă ceva. Acum ei au apa gratis. Sunt costuri mari pentru o sondă. Este 5 lei mc de apă la Aquavas Negreşti, plus costul de transport la perimetru. Vorbim de peste 10 milioane de lei pentru o sondă. Ori Chevron va realiza, în perimetrul Bârlad, în faza de explorare, 2.400 de sonde".

Potrivit calculelor activistului, dincolo de apa necesară numai realizării forajului şi a cimentului pentru puţul sondei, compania americană are nevoie de 20-30 milioane litri pe sondă, pe fracturare: "Se fac 18-20 de fracturări pe sondă, ori 30 de milioane mc de apă, înseamnă 600 milioane de litri pentru o singură sondă. Rezultă că necesarul total este enorm, iar gradul de recuperare al apei injectate în sonde este de circa 10%".

Oficial, companiile care exploatează gazele de şist susţin că reciclează această apă în mediu controlat, că au redus substanţial substanţele injectate pentru fracturare şi că riscul de contamirare a pânzei de apă freatică a scăzut. Însă, George Epurescu susţine: "În SUA, activiştii au urmărit cisternele care deversau apa din fracturări pe marginea drumului. Au luat probe şi au cerut Congresului american să ceară companiilor să dezvăluie substanţele. În total, sunt 700 de substanţe introduse în apa pentru fracturarea hidraulică. Fizic şi chimic, s-a pus problema de ce este nevoie să amesteci atâtea substanţe. Acest amestec toxic rămâne în pământ în proporţie de 80-90%, conform ultimelor studii. Iar apa recuperată iese cu bucăţi de şist şi amestecată cu substanţe şi cu greu poate fi epurată".

Domnia sa ne-a spus că circulă o teorie a conspiraţiei, dar care nu poate fi probată. Conform acestei teorii, George Epurescu spune că, tehnica de extracţie a gazelor de şist fiind scumpă, companiile ar fi introdus şi deşeuri de la fabricile chimice care plătesc bani grei pentru depozitare, inclusiv substanţe foarte periculoase. "Nu există o logică, nici fizică şi nici chimică pentru care introduci 700 de substanţe în amestecul de foraj", apreciază activistul.

ONG-urile care luptă împotriva fracturării hidraulice au pe rolul instanţelor multe acţiuni introduse împotriva autorităţilor şi a Chevron. Preşedintele Asociaţiei "România fără ei" afirmă că, pe instanţa de fond, a fost câştigată menţinerea hotărârii Consiliului Local Şuletea de a interzice fracturarea hidraulică pe raza localităţii. "De asemenea, am contestat acordul de mediu şi aşteptăm termen pentru suspendarea acordului petrolier de la Bârlad, urmând ca, în 2-3 săptămâni să depunem şi acţiunea pe fond de anulare a acestuia. Am cerut anularea acordului petrolier pentru că gazele de şist nu se regăsesc în Legea Petrolului şi, în consecinţă, Hotărârile de Guvern care le aprobă sunt ilegale".

Autorităţile şi Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) susţin că legea nu face distincţie între tipurile de gaze şi că nu avem nevoie de o legislaţie specială. George Epurescu ne-a declarat: "În legea petrolului, există o definiţie a gazului, care au o anumită formulă chimică. Exploatarea resurselor de acest tip se face în funcţie de zăcământ. Deci legea se referă la zăcământ, nu la tipul de gaz. În funcţie de zăcământ se stabileşte tehnica de extracţie".

De asemenea, ONG-urile consideră că gazul de şist nu presupune o industrie extractivă pură, ca la cel clasic, ci este o combinaţie între minerit şi industria extractivă (gazul nu iese singur, ci trebuie să faci fracturare hidraulică a rocilor ca să fie eliberat).

Autorităţile şi oficialii ANRM susţin că faza de explorare a gazelor de şist nu diferă de precedurile similare de la explorările clasice, dar George Epurescu susţine contrarul: "Parlamentul European, Comisia Europeană, ANRM şi Chevron spun că în faza de explorare, parametrii tehnici sunt determinaţi prin fracturare experimentală. De aceea Comisa a recomandat întărirea legislaţiei de mediu, transparenţă şi realizarea unor studii de impact. Asta ne duce la ilegalitatea acordului de mediu. Legea stipulează că dacă investiţia se face în etape, atunci acordul trebuie să fie emis pentru tot proiectul, inclusiv pentru exploatare şi dezvoltare, ceea ce ar fi presupus realizarea studiului de impact. Dar autorităţile noastre nu au făcut acest lucru, dând un acord doar pentru explorare. Mai mult decât atât, acordul este doar pentru partea explorării care nu include fracturarea! Ceea ce reprezintă o altă ilegalitate pentru că nu ai voie să spargi acordul pe faze".

Activistul acuză Agenţia de Mediu că, în acest fel, s-a spălat pe mâini de responsabilitatea controlului explorării şi a fracturării hidraulice: "În realitate, Chevron nu mai are nevoie de alte acorduri pentru fracturare deoarece deţin deja unul, iar legislaţia nu mai cere studiu de impact pentru începerea exploatării. Aici a fost păcăleala şi de aceea ONG-urile au atacat documentul în instanţă".

Ieri, Chevron a anunţat că a început forajul de explorare a gazelor de şist în comuna vasluiană Pungeşti, după cinci luni de la demararea lucrărilor de amenajarea a platformei pe care este amplasată sonda, compania susţinând că lucrările se desfăşoară "într-un mod sigur şi responsabil faţă de mediul înconjurător". Lucrările de explorare a gazelor de şist sunt derulate de Chevron în extravilanul satului vasluian Siliştea din comuna Pungeşti, fiind prima zonă din România unde compania petrolieră a început prospecţiunile pentru identificarea unor posibile zăcăminte neconvenţionale, potrivit Mediafax.